7,913 matches
-
nu poate fi însă niciodată atinsă. George Santayana este socotit drept cel mai influent reprezentant american al realismului critic. În Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a realismului critic, care consideră că problemele fundamentale ale realismului nu pot fi rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a realismului critic, care consideră că problemele fundamentale ale realismului nu pot fi rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a realismului critic, care consideră că problemele fundamentale ale realismului nu pot fi rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a realismului critic, care consideră că problemele fundamentale ale realismului nu pot fi rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
care consideră că problemele fundamentale ale realismului nu pot fi rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între ele. Ele trebuie acceptate doar ca ipoteze. Realismul pragmatic (pragmaticism) a fost dezvoltat de Charles S. Pierce. Acesta poate fi definit astfel: Real este ceea ce nu este fictiv. Legile naturii sunt reale, întrucât au o puternică tendință să se realizeze. Pentru Pierce, legile logicii și ale matematicii aparțin
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
trage o concluzie, că lumea este prezentă, este în permanentă mișcare și existența ei corespunde logicei evenimentelor ce se desfășoară în timp". Adevărul și realitatea trebuie înțelese ca noțiuni regulatoare ale existenței evenimentelor actuale, din care decurg legile evenimentelor viitoare. Realismul semantic consideră că afirmațiile privitoare la categoriile discutate au o valoare obiectivă reală, independent de capacitatea noastră de a le cunoaște: ele pot fi sau adevărate sau false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
la categoriile discutate au o valoare obiectivă reală, independent de capacitatea noastră de a le cunoaște: ele pot fi sau adevărate sau false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că, din punctul de vedere al realismului semantic, este de presupus o corespondență teoretică cu noțiunea de adevăr, care poate fi afirmat doar după o confirmare prin verificarea empirică. Afirmațiile descriptive sunt deaceea hotărîtoare. Interpretarea semantică a realității poate fi găsită deja în "Tractatus Logico-Philosophicus" (1921) al
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Ludwig Wittgenstein, după care există o relație reciprocă între cuvinte și lucruri, astfel încât propozițiile care reunesc cuvintele constituie imagini ale realității. În dezbaterile filozofice mai recente, Michael Devitt, John McDowell și - în ultimele sale scrieri - Hilary Putman vorbesc despre un realism direct, care este în mare măsură comparabil cu realismul naiv, de care se deosebește însă printr-o combatere mai fermă a pozițiilor antirealiste în sens semantic. După Devitt, între expresiile verbale și obiectele sau clasele cărora corespund există o relație
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
cuvinte și lucruri, astfel încât propozițiile care reunesc cuvintele constituie imagini ale realității. În dezbaterile filozofice mai recente, Michael Devitt, John McDowell și - în ultimele sale scrieri - Hilary Putman vorbesc despre un realism direct, care este în mare măsură comparabil cu realismul naiv, de care se deosebește însă printr-o combatere mai fermă a pozițiilor antirealiste în sens semantic. După Devitt, între expresiile verbale și obiectele sau clasele cărora corespund există o relație cauzală. Unui obiect i se atribuie un cuvânt, obiectul
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
sens semantic. După Devitt, între expresiile verbale și obiectele sau clasele cărora corespund există o relație cauzală. Unui obiect i se atribuie un cuvânt, obiectul în sine nu este însă doar o formă de interpretare verbală, ci însăși realitatea. Prin realism științific se înțelege acea poziție în teoria cunoașterii, care pornește de la teza de bază, conform căreia teoriile științifice construiesc o imagine a lumii care corespunde structurii ei reale, chiar dacă această structură și legile ei nu sunt nemijlocit accesibile percepției umane
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
în cea mai mare măsură de acord că realitatea poate fi transpusă în simboluri (de ex. semnele și formulele matematice) și că, în principiu, cunoștințele științifice se dezvoltă în virtutea teoriilor și sunt interpretate prin acestea. În metaetică sau etica analitică, realismul etic admite existența unor valori morale obiective, independente de aprecierile subiective. Valorile morale nu sunt constituite în urma unor preferințe personale, ele decurg din criterii obiective care stabilesc valabilitatea lor. Realismul etic minimal postulează valabilitea unei judecăți morale, admite însă că
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
și sunt interpretate prin acestea. În metaetică sau etica analitică, realismul etic admite existența unor valori morale obiective, independente de aprecierile subiective. Valorile morale nu sunt constituite în urma unor preferințe personale, ele decurg din criterii obiective care stabilesc valabilitatea lor. Realismul etic minimal postulează valabilitea unei judecăți morale, admite însă că în anumite împrejurări o judecată morală poate fi eronată. Reprezentanții realismului etic maximal (fundamental) afirmă că există criterii obiective pentru aprecierea valabilității unei norme morale. Se deosebesc mai multe curente
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
subiective. Valorile morale nu sunt constituite în urma unor preferințe personale, ele decurg din criterii obiective care stabilesc valabilitatea lor. Realismul etic minimal postulează valabilitea unei judecăți morale, admite însă că în anumite împrejurări o judecată morală poate fi eronată. Reprezentanții realismului etic maximal (fundamental) afirmă că există criterii obiective pentru aprecierea valabilității unei norme morale. Se deosebesc mai multe curente în raport cu regulile după care se recunoaște adevărul unei asemenea aserțiuni: Pornind de la filozofia valorilor de la începutul secolului al XX-lea (Heinrich
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
criterii obiective pentru aprecierea valabilității unei norme morale. Se deosebesc mai multe curente în raport cu regulile după care se recunoaște adevărul unei asemenea aserțiuni: Pornind de la filozofia valorilor de la începutul secolului al XX-lea (Heinrich Rickert, Robert Reininger), unii reprezentanți ai realismului etic consideră că valorile, ca entități cu particularități deosebite, au o existență ontologică proprie. După Max Scheler, există "calități valorice adevărate apriorice" independente de modificările produse în lumea binelui sau a răului, care se confirmă prin însăși evidența lor ("intuiționism
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
de vedere nepărtinitor și lipsit de subiectivitate. Important nu este dacă binele există, ci calitatea unei norme de a putea fi etichetată în mod pozitiv fără idei preconcepute. Criticii îi obiectează lui Nagel că nu ține seama de faptul că realismul etic postulează tocmai condiția normativă a necesității logice de apreciere a unei conduite conform criteriilor morale. Neokantienii, ca John Rawls, admit că există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
unei conduite conform criteriilor morale. Neokantienii, ca John Rawls, admit că există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la această dispută este lipsit de sens și irelevant pentru progresul științelor, întru cât nu rezistă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la această dispută este lipsit de sens și irelevant pentru progresul științelor, întru cât nu rezistă la o verificare empirică. Immanuel Kant considera că imposibilitatea de a demonstra existența lumii "din afara noastră", care
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
constă în a demonstra existența unei lumi exterioare, ci să explice de ce existența în lume are tendința de a se anihila în procesul cunoașterii, pentru a se lăsa apoi dovedită". Și Richard Rorty respinge necesitatea unei discuții asupra antagonismului dintre realism și antirealism, între care nu ar exista nicio contradicție. În cele din urmă atât realiștii, cât și antirealiștii acceptă în egală măsură afirmațiile cu privire la fapte sau obiecte, diferența constă doar în modul de formulare.
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
romantică germană era o mișcare prea național - germană și opțiunile ofertate tânărului artist Mișu Popp erau prea puține. În acei ani, niciuna din școlile germane nu avea un reprezentant de seamă în Viena. Ferdinand Georg Waldmuller urma să treacă la realism în peisagistică de abia după anul 1850, iar opera lui Joseph von Fuhrich era a unui clasicist ce derapa în superficialitate. Lucrările lui Friedrich von Amerling, care era un demn reprezentant al „"biedermeier"”-ului vienez, erau portrete ușuratice. Beidermeierul european
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
personajul Aki Ross să fie prima actriță din lume foto-realistică animată pe calculator, plănuind ca aceasta să apară în mai multe filme cu diferite roluri. "Spiritele ascunse" a beneficiat de recenzii împărțite din partea criticilor, dar a fost foarte apreciat pentru realismul personajelor animate. Datorită costurilor în creștere, la sfârșitul perioadei de producție filmul a depășit cu mult bugetul său inițial anului, ajungând la un cost final de 137 de milioane $, având încasări de doar 85 de milioane de dolari la box-office
Final Fantasy: Spiritele ascunse () [Corola-website/Science/329005_a_330334]
-
1896 la Londra. În tabloul "Christos în casa părintească", Millais zugrăvește o temă biblică, prezentând oameni simpli într-un atelier de dulgherie, ale cărui detalii le redă cu acurateță. Millais atrage astfel atenția asupra originii simple a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie. "Ofelia" a fost prezentată la "Royal Academy" în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
buget estimat de 12 milioane de dolari. În recenzia sa din 25 decembrie 1990 pentru "New York Times", Vincent Canby a scris: ""Alice" este despre călătoria de autodescoperire a unei femei duse de furtună, amețitoare, induse de plante. Este la extrema realismului magic - Alice zboară, ea devine invizibilă, ea este o altă persoană. Este hilară și romantică, serioasă și exuberant satirică." Pe situl Rotten Tomatoes, filmul a primit recenzii în general pozitive, având în prezent un rating de 77% "fresh". Woody Allen
Alice (film din 1990) () [Corola-website/Science/325910_a_327239]