10,353 matches
-
M-am operat de deviație de sept. Nu mai puteam să respir. Grasul, adică medicul Ionescu, prietenul meu, mi-a spus: „Nu-ți tai din os, Îți fac doar o rezecție de cornete. Prin cicatrizare, se obține destul spațiu ca să respiri. În general, eu prefer să nu afectez prea mult organismul“. „Bine, doctore. Ai grijă să nu-mi afectezi materia cenușie, că Încă n-am pus-o la probă.“ „Chiar de aceea nu facem operația clasică.“ Sunt În cameră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămas acolo cu mâna Întinsă spre floare fără s-o culeagă. Nu să culeagă floarea era esențial, ci să fie În puterea de a o culege; frumusețea Închipuită a unui act virtual te oprește să-l săvârșești. Cum stătea așa, respirând parfumul florii, al pietrei, al muntelui, al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dorit. Drumurile bătătorite nu sunt făcute pentru cei care au În ochi crâmpeie de cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin m-ați lăsat să respir... De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
om ca ceilalți, chiar dacă poți fi un geniu!“. Izbucnesc În hohote de râs, dar văd că acestea o Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doua, pe șirul dinspre fereastră, eu stăteam atunci pe șirul dinspre zidul interior), se așeza alături cu naturalețe, ca și cum ar fi fost ceva foarte firesc să stea acolo la o palmă de mine, să-i simt răsuflarea ușoară, să-i respir mireasma părului negru; din când În când, genunchii ni se atingeau involuntar, câmpuri de Înaltă tensiune vibrau În aer, corporalizând identic structura sentimentelor noastre; prin acea atingere a genunchilor se realiza un dialog secret, irepetabil, prelungindu-se nevăzut de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu ai nici o poftă să mergi mai departe, praful se ridică gros, te Împiedică să respiri, te Îneacă; vezi că te afli pe un drum gloduros, pe care-l cunoști și pe care l-ai mai străbătut de sute de ori, nu Îți amintești de ce te-ai abătut de ceilalți, dar, iată, Îi vezi, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii, respirând cu greutate, privi către polițista înaltă și brunetă și clătină din cap ridicând totodată din umeri. Își șterse apoi palmele de pantalonii uniformei albastre. - Să sun pentru întăriri? întrebă Nancy Ausonio, cealaltă polițistă, mai scundă decât partenera ei și blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu avem niciun indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se opri ca și cum ar fi încercat să își aducă aminte ceva important și se trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine treaba, nu încăpea nicio îndoială. - În fine, mam, niște prieteni vor fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama că are pumnii încleștați și corpul încordat și că respiră foarte greu. Am să-ncerc. Kara închise ochii simțind cum o năpădeau lacrimile. La naiba! Am să-ncerc... Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, gândi ea. Mama ei n-ar fi spus niciodată „Am să-ncerc”. Nu era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calului și îl apropie de al său spunând alte câteva cuvinte. Se trase într-un final înapoi și mai făcu un semn de aprobare din cap spre cal. Privi apoi către ea: - Ești în regulă? - Cred că da, spuse ea respirând încă foarte alert. S-a întâmplat totul atât de repede... - Ce anume s-a întâmplat? - L-a speriat o pasăre. Nu știu de unde a apărut, dar a zburat direct spre fața lui. E posibil să-l fi lovit în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în grabă scările colegiului și dispăru în piață, unde târgul meșteșugurilor era în toi, precum un ac pe care-l scapi într-o căpiță cu fân. Capitolul XVII Erau peste tot... Sute de polițiști. Toți căutându-l pe el. Încă respira greu din cauza goanei, iar plămânii îl înțepau. La fel și mușchii picioarelor. Se opri și se rezemă de una din clădirile colegiului. În fața lui, se desfășura un festival sau un târg, de aceea piața era ticsită cu oameni. Privi în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Încă foarte abătută, se grăbi să ajungă la aleea cu pricina. Bell o privi din nou spre a se asigura că este în regulă și trase în piept o nouă gură de aer pentru a-și recăpăta ritmul de a respira. Măcar Magicianul fusese prins. Într-un final. Îi era în sinea ei puțin ciudă că nu fusese ea cea care îl prinsese pe suspect. Își dorea să se fi aflat singură față în față pe o alee strâmtă cu Magicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
milimetru în interiorul cutiei. Era foarte posibil ca sufletul persoanei iubite să plutească prin apropiere și asta nu din cauza mecanicii, ci din cauza conexiunii pe care magia o creează între lumea cealaltă și cei cu adevărat receptivi. - Ești aici? șopti el. Ești? Respira atât de încet, speriat ca nu cumva răsuflarea să-i ajungă la lumânare și să o facă să tremure. Malerick spera să vadă încă o dovadă a faptului că nu era singur. Într-un final, lumânarea se stinse din cauză că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
computer, iar pe acesta din urmă îl scoase din priză. Apoi, se apropie amenințător spre Rhyme, care își afundă iute capul între perne, așteptându-se ca dintr-o secundă în alta să simtă tăietura lamei. Dar Magicianul se depărtase puțin, respirând adânc. Păru mai degrabă impresionat decât enervat de încercarea lui Rhyme. - Știi ce a fost asta, nu? întrebă el cu un zâmbet înghețat pe chip. Iluzionism în formă pură. M-ai ținut ocupat cu trăncăneala ta și ai reușit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chestiune de apartenență la un grup. Nimic legat de persoana lor. - Tot nu înțeleg. Cum adică „apartenență la un grup”? Explică. Magicianul șopti: - Nu, nu cred că vreau să-ți explic. Începu să meargă în cerc, în jurul patului lui Rhyme, respirând cu greutate. - Știi ce trece prin mintea oamenilor veniți să asiste la un spectacol de magie? O parte a lor speră ca iluzionistul să nu scape la timp, să se înece, să cadă în țepi, să ardă, să fie strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a merge din nou. După ce abandonase cu frustrare această tentativă, fiindu-i și lui clar că scopul pe care și-l propusese era imposibil de atins, își canalizase toată energia și voința către o idee mai rezonabilă. Aceea de a respira singur, fără aparate. Majoritatea celor aflați în starea lui Rhyme - ruptură a coloanei în dreptul celei de-a patra vertebre în jos - au nevoie de un ventilator pentru a putea respira, căci e foarte posibil ca nervii care conectează creierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și voința către o idee mai rezonabilă. Aceea de a respira singur, fără aparate. Majoritatea celor aflați în starea lui Rhyme - ruptură a coloanei în dreptul celei de-a patra vertebre în jos - au nevoie de un ventilator pentru a putea respira, căci e foarte posibil ca nervii care conectează creierul și mușchiul diafragma să nu mai funcționeze. În cazul lui Rhyme, prima concluzie a medicilor a fost că plămânii nu îi funcționează la capacitate optimă, așa că funcția lor a fost luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
optimă, așa că funcția lor a fost luată de un tub implantat în piept. Rhyme ura din toată inima acea mașinărie, din cauza șuieratului mecanic pe care îl genera și, mai ales, din cauză că îl făcea să nu mai simtă nevoia de a respira, deși, rațional, știa că nu este așa. Asta ca să nu mai pomenim de faptul că dispozitivul mai avea și prostul obicei de a se opri când îți era lumea mai dragă. Dar apoi, într-un mod foarte subit, plămânii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu exerciții care urmăreau sporirea senzațiilor în tot corpul și chiar mișcarea membrelor; dar oricare ar fi fost progresele sale în această nouă arie, nimic nu se compara cu mândria pe care o simțise atunci când ventilatorul fusese înlăturat și putuse respira singur. În această seară, zăcând pe patul din micuța cameră de oaspeți de la parter, își aduse aminte de norii de fum pe care îi văzuse ridicându-se spre tavan, după ce focul cuprinsese tot ce însemna textil, hârtie sau plastic. Panica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]