7,730 matches
-
lui Hitler pentru dezmembrarea vecinilor comuni În anul următor au subminat considerabil avantajul propagandistic câștigat În anii Frontului Popular. Numai eroismul Armatei Roșii și al cetățenilor sovietici Între 1941 și 1945, juxtapus crimelor fără precedent ale naziștilor, a reușit să risipească vechile amintiri. Cât despre Soviete, ele nu au abandonat nici o clipă neîncrederea față de Occident - suspiciune apărută Înainte de 1917 și alimentată de intervenția militară vestică În timpul războiului civil din 1917-1921, de excluderea Uniunii Sovietice din instituțiile internaționale În următorii cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explice francezilor și altor națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni nu dorea să risipească resurse vitale pe reînarmare. Neutralitatea - ca alternativă la o confruntare fără defensivă - devenea din ce În ce mai populară În Germania și Franța deopotrivă. Dacă nu ar fi izbucnit chiar atunci războiul din Coreea (o ipoteză contrafactuală nu chiar absurdă, fiindcă era cât pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declara „stupefiat” de amploarea interesului continental pentru ideea paneuropeană. Mai concret, primul război mondial a reușit, În mod curios, să-i facă pe francezi și germani să realizeze cât de mult depind unii de alții. După ce confuzia postbelică s-a risipit, iar Parisul a abandonat eforturile inutile de a smulge Germaniei reparații de război, În 1926, Franța, Germania, Luxemburg, Belgia și regiunea (pe atunci autonomă) Saar au semnat un Pact Internațional al Oțelului pentru a regla producția și a preveni capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care câțiva tineri din Praga sau Varșovia și le puneau În viitorul comunist. Dar așa cum brutalitatea naziștilor alienase simpatia locală de care s-ar fi putut bucura În teritoriile „eliberate” de la ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reginei Elisabeta a II-a, când toată lumea a primit cadou o livră de zahăr și patru uncii de margarină)6. Chiar și În Franța, unde rațiile (și odată cu ele piața neagră) au dispărut mai repede, obsesia foametei nu s-a risipit până prin 1949. Totul era fie greu de găsit, fie de dimensiuni reduse (mult-râvnitele locuințe familiale construite În Marea Britanie de guvernul laburist aveau suprafața standard de 56 de metri pătrați pentru un apartament cu patru camere). Foarte puțini europeni aveau mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle, iar ofițerii superiori de o loialitate Îndoielnică (inclusiv Massu și superiorul său, generalul Maurice Challe) au fost transferați În afara Algeriei. Cu toate acestea, tulburările au continuat, culminând În aprilie 1961 cu un puci militar eșuat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
După orice criteriu În afară de propriul trecut, regimul era stagnant, represiv și inflexibil. Mirajul din 1956 pălise. șansele ca adevărul despre trecut să iasă la iveală sau ca În viitor să aibă loc reforme păreau din ce În ce mai scăzute. Iluziile erei Hrușciov se risipiseră. Indiferent cum se prezenta În fața puterilor occidentale, acasă la el regimul sovietic intra Într-un crepuscul interminabil de stagnare economică și ruină morală. Dar statele-satelit din blocul sovietic aveau motive să spere Într-o schimbare. La prima vedere, e un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor, În speranța că Își vor atinge măcar parțial obiectivele. Dar În cealaltă serie de confruntări violente din epocă, protagoniștii erau animați de cu totul alte obiective. În mai toată Europa Occidentală, teoremele radicale fanteziste din anii ’60 s-au risipit fără urmări grave. Numai În două țări ele s-au metamorfozat Într-o psihoză de agresiune autojustificatoare. O minoritate infimă de foști studenți radicali, intoxicați de propria versiune a dialecticii marxiste, au purces să „dezvăluie adevărata față” a toleranței represive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițiativă și opinie independentă. În 1969, numai 18% din populația adultă avea drept de vot. În absența unei opoziții interne, Salazar nu a Întâmpinat decât rezistența armatei, unica instituție independentă a țării. Forțele armate portugheze erau prost plătite - decât să risipească puținele resurse pe salarii, Salazar prefera să-i Încurajeze pe ofițerii săraci să se Însoare cu fete de burghezi Înstăriți. Dar până În 1961, regimul s-a putut baza pe loialitatea lor pasivă, În ciuda a două tentative de puci (În 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frână atât pragmatică, dar și etică Împotriva unor „aventuri” periculoase și fără sens. Realizările noii opoziții erau de altă natură. În Est, ca și În Vest, anii ’70 și ’80 au reprezentat o eră a cinismului. Energia anilor ’60 se risipise, idealurile politice Își pierduseră credibilitatea morală, iar angajamentul În folosul interesului public cedase locul calculelor ce vizau avantajul personal. Lansând o conversație despre drepturi, atrăgând atenția asupra conceptului confuz de „societate civilă”, vorbind neobosit despre tăcerile din prezentul și trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era disfuncțional și compromis nu era În sine suficient pentru a-i pecetlui soarta. În discursul de acceptare a Premiului Nobel În 1971 (ce i-a fost conferit În absență), Aleksandr Soljenițîn afirmase cu entuziasm că, „odată ce minciuna s-a risipit, violența se va arăta În toată goliciunea ei respingătoare și, căzută În decrepitudine, se va nărui”. Dar n-a fost chiar așa. Violența sovietică se arătase de mult În toată goliciunea ei - și a fost expusă din nou În cumplita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inoculând un dublu mesaj: „n-au ce să ne facă” și „am Învins”. În consecință, comunismul și-a pierdut principalul atu: controlul și monopolul informației. Teama că ești singurul - imposibilitatea de a ști dacă alții Îți Împărtășesc sentimentele - s-a risipit pentru totdeauna. Chiar și În România, momentul decisiv al revoltei a fost ocuparea studiourilor televiziunii. Nu degeaba soarta cruntă a soților Ceaușescu a fost filmată și difuzată pe postul național. Nu era ceva nou, evident: de-a lungul secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
descurajant de probleme: unele vechi, unele noi și altele pe care și le crease singură. Necazurile economice erau poate cel mai bine cunoscute și, până la urmă, cele mai puțin grave. Cu sau fără noile state membre, UE a continuat să risipească - cum o făcuse de la Început - sume complet disproporționate pe agricultori. 40% din bugetul Uniunii (sau 52 de miliarde de dolari În 2004) s-a dus pe „fonduri de sprijin pentru ferme” motivate politic, un procent important ajungând la mari unități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care i
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și accentele dramatice reflectă literar sensibilitatea simbolistă care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu dărnicie aurul ei, pălind frunzele, tivindu-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fie construit de arhitectul Ghika-Budești după planurile sale, pe care le realizase deja. Colecția integrală a lui Bogdan-Pitești s-ar fi putut adăuga colecției unui Athanasie Simu sau Ioan Kalinderu; proiectul nu s-a realizat însă, și colecția s-a risipit. Alexandru Bogdan-Pitești insistă asupra faptului că revista va prelua opere de artă moderne și astfel se va înscrie în circuitul curentelor culturale europene și, prin aceasta, în contextul modernității. În același timp, acest demers va fi individualizat prin publicarea unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și alte aspecte din viața societății vremii. Astfel, În „Italiana În Algir” ca și mai Înainte În capitolul „Teatrul În Țara Românească” se află scene cu caracter cultural. Urmărind destinul lui Dinu Păturică, scriitorul Își concentrează atenția asupra modului cum risipește acesta treptat-treptat Întreaga avere a postelnicului Andronache Tuzluc. Împreună cu Chir Costea Chiorul Își cumpără două moșii și este pe cale să-și rotunjească mereu averea. Ultima lovitură dată postelnicului are loc În momentul când acesta Își pierde ultima parte din vasta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
chestiuni de mentalitate obștească și de istorie a civilizației. În activitatea critică „la zi” - în textele adunate în seria La sfârșitul lecturii (I-IV, 1973-1993) și în alte scrieri asemănătoare -, G. glosează nuanțat asupra fenomenului literar și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
august, întrucît Congresul nu a luat măsuri împotriva recomandării președintelui privind derogarea, iar Camera Reprezentanților nu a dezbătut moțiunea de protest a lui Crane, România și-a păstrat "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru încă un an. Această prelungire nu risipea, însă, îngrijorarea Congresului cu privire la nerespectarea de către București a drepturilor omului. De la emigrare la drepturile omului Audierile din 1985 s-au dovedit a fi un moment hotărîtor în cadrul procesului de revizuire a Clauzei pentru România de către Congres. Eforturile lui Derwinski de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
preveni această situație, stați întins pe pat, cu capul mai jos decât restul corpului. Puteți sta pe spate sau pe burtă. Această poziție permite sângelui oxigenat să ajungă mai ușor la creier. În scurt timp tensiunea cerebrală va fi eliminată, risipindu-se astfel starea de confuzie și gândirea va fi foarte clară. Remedii reflexogene împotriva insomnieitc "Remedii reflexogene `mpotriva insomniei" Dacă suferiți de insomnie, încercați exercițiile următoare. După ce vă întindeți confortabil în pat, împletiți-vă degetele și strângeți mâinile, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
se distingeau ca niște personalități, ca niște potențe clare și care s-au afirmat în contextul mișcării naționale și internaționale, participând la foarte multe expoziții. La un moment dat gruparea era destul de puternică și îmi pare rău că s-a risipit. Membrii ei trebuiau ținuți cu grijă, protejați de toate tendințele mai comerciale ale unora care doreau să vină spre succes. Pentru unii a fost o iluzie că de la mișcarea de amatori pot ajunge imediat la cea profesionistă. La o întâlnire
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
-se o colecție foarte bogată la Muzeul de Artă, inclusiv cu naivi din țară. Din păcate, unul din directorii muzeului a scos lucrările din instituție, spunând că nu au ce căuta acolo, așa că o comoară a artei naive s-a risipit, în condițiile în care alții dau bani grei pentru a constitui o asemenea colecție. Și era o colecție reprezentativă, adunată în ani de zile, așa cum se face acum la muzeul din Pitești. Dacă Vaticanul și Muzeul de Artă din Roma
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
la Bacău? E dificil de răspuns la întrebarea asta. Oricum, climatul scriitoricesc la Bacău, atât cât există, este disipat, risipit, estompat. Nu există o forță de coeziune. Poate că pe viitor se va întâmpla acest lucru. Deocamdată toți oamenii sunt risipiți și fiecare își închide ușa și nu mai știe nimic. Doar Club 13 ce ne mai adună și, uneori, Avangarda XX, unde am citit pe 4 decembrie. Nu am fost prea mulți în acea seară rece, dar cei prezenți au
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Țarnă, precum și în alte puncte de pe ambele maluri ale râului Bârlad. Perioada daco-romană este atestată de urmele materiale din următoarele locuri: Siliștea, în jurul bisericii satului, în luncă și pe terasă, există unele vestigii scoase la iveală de brăzdarele plugului și risipite pe o întinsă suprafață, urme arheologice ce constau în bucăți de chirpic provenind de la locuințe și vetre de foc, fragmente ceramice de la vase confecționate la fața locului, dar și gâturi, torți și bucăți de vase din import, de foarte bună
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]