7,858 matches
-
arhitectură, istorice, religioase; cercetarea științifică în unele domenii de inginerie seismică, ca ductilitatea energetică; proiectarea pe baza conceptului de SET; teoria materialelor compozite - preocupări care au fost concretizate prin realizări și publicații. Printre lucrările care poartă semnătura sa amintim: Casa Scânteii (azi Casa Presei Libereă, Sala Palatului, Postăvăria Română și multe altele. Ia parte la proiectarea silozurilor de cereale de mare capacitate, cu celule circulare legate în bloc monolit, executate cu cofraje glisante de la Fieni, Medgidia, Turda, Bicaz. Pentru introducerea în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
-ului. Dorin Popa: Dar cum se face că ai condus cea mai puternică filială din țară a PAC? Cum a fost posibil ca la Iași să fie PAC-ul mai puternic decât oriunde altundeva, deși nu de la Iași a pornit "scânteia" apariției acestui partid al intelectuali-lor, ci, cum ne-am amintit deja, Stelian Tănase, împreună cu Băcanu și Hurezeanu, a fost cel care a militat, încă din 1990, pentru o asemenea construcție? Și, apoi, cum s-a făcut că și PAC-ul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de română de la Institutul de Romanistică, unde lucrează cu studenții, împreună cu colegii ei polonezi -, ci la lectorat, unde lucrează cu publicul larg, s-au schimbat multe. Când a ajuns Codruța acolo, erau vreo sută de cărți și o colecție de "Scânteia"! Gândește-te că era în anul 1997! Acum, sunt mai multe mii de volume, obținute nu de la stat, ci de la editurile generoase mai ales Polirom, dar și Humanitas în vremea primului stagiu, Nemira, Princeps Edit ș.a. -, dar și de la autorii
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Hasdeu” din Buzău (1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar starea sănătății îl obligă să se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Ținând de aripa „modernistă” a noului val al anilor ’70
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
moartea a răpus atâția...". Dulcea făgăduniță a adevărurilor paralele, a unui șir de vieți, a minții atotputernice, e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet moartea sufletului. Acest jurnal nu e poveste. El adună scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri fracturate, capcane de stil. Brownjohn sfărâmă poemul clasic. Călcăm pe cioburi de sentimente, de idei (suflet, viață, morală, politică, viitorul omului pe pământ...). El scapără scânteia poetică dintr-o scurtă istorie abia bănuită, pe care poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face confesiuni detestă versurile confesive, nu-și dezvăluie niciodată viața intimă iar locul intensității confesive e luat de vorba de duh. Se joacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în camera barometrului cu mercur, când acesta este agitat, pe baza frecării mercurului de sticlă. De asemenea, a demonstrat că dacă se freacă cu lână un tub de sticlă golit de aer, în interiorul acestuia apare o lumină roșiatică, diferită de scânteile care apar pe suprafața exterioară a tubului. Hawksbee este considerat inventator al tuburilor cu descărcări electrice în gaze. În 1709 acest fizician a construit o mașină electrostatică înlocuind globul de sulf al lui Guericke cu un cilindru de sticlă și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de conductorul unei mașini electrostatice. Îndepărtând flaconul și atingând cuiul cu mâna a simțit o comoție. A repetat experiența punând în flacon apă, apoi mercur și comoțiile au fost tot mai puternice. Apropiind flaconul de un obiect neizolat a obținut scântei puternice. În mod independent, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692-1761) din Leyda, a făcut o descoperire similară. În cursul unei experiențe în care încerca să verifice dacă apa din recipient poate condensa electricitatea un asistent a suportat o puternică descărcare
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
cu electricitate o butelie de Leyda. Astfel a demonstrat că norii sunt electrizați. În același an, în Franța, cu puțin timp înainte de Franklin, Jacques de Romas (1713-1776), locotenent și fizician amator, a înălțat zmeie special confecționate constatând apariția unor puternice scântei electrice la la capătul frânghiei izolate de pământ. Pe 7 iunie 1753 Romas a executat primele experiențe publice în fața unei mulțimi formate din peste 200 de persoane. Experiențele s-ar fi putut termina cu o nenorocire pentru că Romas a suferit
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
fenomenul are loc numai dacă între extremitățile nervilor și ale mușchilor există o legătură bună conducătoare de electricitate. Unui asistent al lui Galvani i s-a părut că a observat în același moment cum din conductorul mașinii a țâșnit o scânteie. Eu eram ocupat atunci cu altceva, dar când mi s-a atras atenția asupra acestui fapt, am dorit mult să încerc eu însumi experiența și să-i descopăr principiul ascuns. Galvani și-a dat seama imediat că făcuse o descoperire
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
clasic îi aparține lui, însă aparatul nu se deosebește în principiu de placa de sticlă a lui Franklin. Cu ajutorul acestui condensator asociat cu un electrometru, Volta urma să realizeze mai târziu eudiometrul, cu ajutorul căruia s-a făcut sinteza apei prin scântei. În anul 1763 fizicianul și filozoful elvețian Johann Georg Sulzer (1720-1779), observa că dacă se pune limba între două plăcuțe metalice de natură diferită, legate printr-un fir metalic, se simte o senzație acidă sau alcalină (funcție de ordinea celor două
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
câte un pol al unei mașini de electricitate prin frecare. În mod obișnuit, aerul din tub opune rezistență trecerii curentului electric, fiind rău conducător de electricitate. Dacă se aplică la bornele tubului o tensiune ridicată, la un moment dat apar scântei în zigzag care unesc cei doi electrozi (descărcare electrică). Acest fenomen prezintă aspecte variabile, după tensiunea aplicată la borne și după gradul de scădere a presiunii gazului din tub. Treptat, datele experimentale duc la concluzii care impun o schimbare în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan Huizinga, „Amurgul Evului Mediu”, RL, 1970, 19; Aurel Dragoș Munteanu, Jan Mens, „Meșterul Rembrandt”, „Scânteia”, 1972, 8 iulie; Gelu Ionescu, „Literatura mărturisirilor”, CNT, 1972, 45; Alexandru Balaci, Luis de Camões, „Sonete”, RMB, 1974, 10 iulie; Nicolae Manolescu, Erasm și lecția umanismului, RMB, 1974, 31 iulie; Nicolae Balotă, O sumă a esteticii, RL, 1974, 45; Gelu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și orice credit celor care aduc acolo vreo scânteie de judecată." Limbaj al convenției, versul este, după părerea lui, de evitat pe scenă. El îi citează ca modele pe autorii dramatici italieni sau spanioli care, în majoritate, utilizează în mod fericit proza. "Dintr-o mie de comedii și tragedii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi apare în 1980, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Refuzând afilierea și înserierea literară, V. rămâne atașat prin fire subterane de mediul literar clujean, precum și de programul desantist. Mai e prezent în „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul”, „Interval”, „22”, „Euphorion”, „Arca”, „Discobolul”, „Poesis”, „Ziarul de duminică”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Familia”, „Astra”, „România literară” ș.a. Ocazional a semnat și Alexandru Sarca. Este de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
M. V. Nicolae, „Hamlet sau Ispita posibilului”, VR, 1972, 6; Cornel Ungureanu, Spațiul scenic, O, 1972, 7; George Pruteanu, „Iadul și pasărea”, CL, 1972, 8; Lovinescu, Unde scurte, II, 14-17; Sorin Titel, „Semnul ironiei”, RL, 1973, 5; George Banu, „Semnul ironiei”, „Scînteia tineretului”, 1973, 7414; Ioana Pârvulescu, Ispita posibilului, RL, 1994, 41; Alain Paruit, Ion Omescu. In memoriam, CNT, 2000, 42; Ghițulescu, Istoria, 247-251; Alexandru Mihalcea, Maître Omescu sau Lecția speranței, „Aldine”, supliment al „României libere”, 2001, 251; Luca Pițu, Ion Omescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și Cercetării și de Consiliul Național pentru Curriculum. În 1999 a fost consilier prezidențial pentru probleme de cultură și educație, iar din 2000 este membru în Consiliul de Administrație al Centrului Educația 2000+. Debutează cu versuri în 1969, la revista „Scântei” a Liceului nr. 32 din București și e inclus în antologia Copii poeți (1968). Colaborează la „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul” ș.a. Debutul editorial se produce în 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Ghermanschi, Marele drum al culturii române, AST, 1980, 1; Nicolae Ulieru, „Via Magna”, RL, 1980, 18; Mihail Diaconescu, Vocația sintezei, LCF, 1981, 25; Nicolae Vasilescu-Capsali, Etape către o monografie, LCF, 1981, 47; Dan Simonescu, „Contribuții la istoria literaturii române vechi”, „Scânteia”, 1981, 12 100; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 155-171; Aurel Martin, „Accente și profiluri”, CNT, 1983, 32; Al. Dobrescu, Actualitatea lui Maiorescu, CL, 1983, 8; Corneliu Vadim Tudor, „Accente și profiluri”, SPM, 1983, 38; Dan Ciachir, O deviză: restaurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium (1969) și Nevoia de adevăr (1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
coordonat de Nicolae Sulică. De la numărul din septembrie-octombrie 1925, de când René Larchet nu mai este coordonator, suplimentul în limba franceză nu mai apare. În articolul O lămurire către cetitorii noștri din numărul inaugural, se precizează că revista elevilor continuă publicația „Scânteia”, scopul ei fiind a încuraja „micile talente ale acelora care ca mâine vor apare pe arena vieții căutând a colabora la propășirea societății” și „de a vindeca starea patologică postbelică a generației de azi”. Periodicul are rubricile „Epigrame”, „Traduceri”, „Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
fiul Floarei (n. Bosa) și al lui Constantin Băileșteanu, țărani; este frate cu Fănuș Băileșteanu. După absolvirea Liceului „Frații Buzești” din Craiova (1971), lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Județeană Dolj. Colaborează la „Ramuri”, „Înainte”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Suplimentul literar artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul libertății”, „Independentul”, „Meridian”, „Gorjanul” ș.a. După 1989 înființează Editura Cartea Nouă. Debutează cu volumul de povestiri Clopotul viselor (1975), urmat de alte volume de proză scurtă: Dealul lupului (1978), Poveștile de fiecare zi (1982), Povestiri de pe Desnățui (1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
publicistică, traduceri). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Greci, al Asociației Internaționale a Hispaniștilor și al Asociației Internaționale de Literatură Comparată și al Societăților elene de profil. A debutat, elev fiind, cu un sonet în „Scânteia tineretului”; devine, la numai șaptesprezece ani, redactor al „Paginii elevului” în săptămânalul bucureștean de limbă neogreacă „Nea Zoé” (1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
trebuie Înlăturat pentru totdeauna. Exista o ironie a sorții În simpatia pe care o stârnea acum destinul lui Rajk, un om care trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu ironie sau fără, reînhumarea lui Rajk a fost scânteia care a aprins revoluția maghiară. La 16 octombrie 1956, studenții din orașul de provincie Szeged s-au organizat În Liga Studenților Maghiari, independentă de organizațiile oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]