10,141 matches
-
copleșitoare. Noi lucrăm cu sufletul și sufletul nu cere logică. Sufletul cere credință, dăruire, inconștiență și nebunie. Luni 27 septembrie 1999- sala Pruteanu Spre deosebire de prima săptămână de lucru care a părut interminabilă, cea care a trecut, a doua, s-a scurs într-o clipită, deși programul a fost încărcat și dens. Îmi pare foarte rău că n-am puterea să notez zilnic ceea ce facem. Voi reda exercițiul făcut săptămâna trecută la sfârșitul unei repetiții. Am fost rugați de Alexander să reluăm
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
coadă. Conflictul fiind foarte strâns pe o porțiune scurtă de text, aproape că nu ar mai fi timp pentru o respirație. Totul pare mai concentrat decât într-o piesă normală care se desfășoară pe parcursul a trei acte în care se scurg mai multe zile, luni sau chiar ani. Aici e vorba de un singur timp de acțiune într-un singur loc. Ruperile de ritm trebuiesc făcute de noi. Dacă țipăm tot timpul, devine totul mult prea obositor. 11 noiembrie 2003 - Sala
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mari, în grija cărora mama mă lăsa când pleca în treburile ei, nu s-ar fi înfruptat copios din siropurile hărăzite mie. M-am născut la Chișinău unde tata, militar de carieră, a avut regimentul timp de 20 de ani, scurși între revenirea Basarabiei la Patria mumă și ocuparea ei de către "glorioasa Armată Roșie. "Locul nașterii" avea să aibă asupra mea consecințe negative și pozitive: până în 1990, când priveam în buletin mențiunea "locul nașterii" Chișinău URSS, mă apucau pandaliile; după 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Național, cu "Trilogia antică" în regia lui Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, cu "Hamlet", în interpretarea lui Ion Caramitru, cinci artiști plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era de serviciu, citea În cabina să și st)tea de vorb) cu confidentul lui, Mississippi. Echipajul spunea despre el c) bea În prostie În cabina să. În timp ce vasul trecea noaptea pe lang) Stromboli, un șuvoi de lav) roșiatic) se scurgea din vulcan, dar marinării nu au vrut s) plece din fața televizorului că s) admire acest fenomen natural. O bufnit) de pe insul), deranjat) de scântei, a zburat Ins) spre vapor, fiind descoperit) a doua zi pe catarg. Unul dintre tinerii marinari
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ar fi dat jos un ciorap, sau care și-au ț)iat buc)ți din abdomen sau de pe picioare, le-au pr)jit și le-au mâncat, sau și-au ț)iat venele și au l)sat sângele s) se scurg) Într-o terin)”. Dar destul! Raportul afirm): „Ast)zi, În URSS exist) cel putin l0000 de deținuți politici și religioși”. Sunt ținuți În condiții care „Încalc) reglement)rile internaționale privind tratamentul aplicat deținuților”. Cât din toate acestea se cunoaște În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de parapeți, m)dulare desc)rnate care se coceau la soare și un miros greu, ca de carton putrezit. Mai Întâi cadavrele se umflau, pentru că apoi uniformă s) plesneasc) din cus)turi. Se descompuneau; ochii li se lichefiau, li se scurgeau din orbite; și oasele craniului ieșeau repede la iveal). Am crezut c) unii cititori ar putea dori s) știe cum arăt) un loc În care s-a dat o lupt). Y, un romancier israelian, Îmi spune cum, În 1948, când
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îmi dădeau Încredere să continui, dar acum vedeam și capcana pe care mi-o Întindeau. De câte ori m-am lăsat prins În cușca „succesului“, gustul amar care urma făcea ca interior să mă simt golit, ca și cum toată energia din mine se scurgea odată cu desăvârșirea Încă unei experiențe, până nu mai rămânea nimic. Dar dacă În alte ocazii o astfel de concluzie Îmi provoca instantaneu senzația de disperare, aici, ajutat de vibrațiile speciale ale serii, mi-am spus că trebuie să găsesc În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
După Iulius Cezar din primii ani de teatru, urmat de ciudata experiență proletcultistă de la Helsinki cu Măsură pentru măsură, trecând prin Cum vă place În versiunea În aer liber, printre copacii vii ai pădurii din Ardennes, mulți ani s-au scurs până am avut din nou ocazia să lucrez un Shakespeare. Dar când am primit invitația de a monta A douăsprezecea noapte la American Repertory Theatre, m-am simțit imediat cuprins de binefăcătoarea febră shakespeariană. Reveneam la Bard simțindu-mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
2 E vară și soomerki - frumosul cuvânt rusesc pentru amurg. Timpul: un punct vag din primul deceniu al acestui secol nepopular. Locul: 59o latitudine la nord de ecuatorul vostru, 100o longitudine la est de mâna mea care scrie. Se vor scurge multe ceasuri până ce ziua se va topi și totul - cer, flori Înalte, apă neclintită - va rămâne Într-o stare de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă jegoasă căreia i se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
După vreo doisprezece ani, la Berlin, am luat de pe un stand de cărți un asemenea obiect abandonat, cu ex libris-ul tatei. Într-un mod adecvat situației, aceasta s-a dovedit a fi Războiul lumilor de Wells. După ce s-a mai scurs un deceniu, am descoperit Într-o zi În Biblioteca Publică din New York, indexată sub numele tatei, o copie a meticulosului catalog tipărit de el personal În perioada când cărțile-fantomă, Înregistrate În el, Încă mai stăteau proaspete și strălucitoare pe rafturile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era, cu excepția chicotelilor provocate de apariția timidelor plăcuțe cu „Nu călcați pe iarbă“ de pe peluzele parcurilor. Două luni mai târziu, după ce au reparat frumușel instalațiile de apă din diversele vile evacuate de comisari, germanii au dispărut și ei; Albii se scurgeau dinspre răsărit și În curând au Început să lupte Împotriva Armatei Roșii, care ataca Crimeea dinspre nord. Tata a devenit ministru de Justiție În Guvernul Regional instalat la Simferopol și familia lui a fost instalată lângă Ialta, la Livadia, fostul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
elementul temporal este total ignorat, mâna care construiește bâjbâie după un pion În cutie, Îl ia, În timp ce mintea Încă mai chibzuiește dacă e mai bine să respingă un atac sau să temporizeze și, când deschizi pumnul, constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În scrum În cursul activității cerebrale incandescente a jucătorului. Tabla de șah din fața lui este un câmp magnetic, un sistem de tensiuni și de abisuri, o boltă Înstelată. Nebunii se deplasează pe ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dispuse pe margine, este scris Contrôle des Informations. Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă În simbolurile mele șahiste, care au trecut de control, poate fi și este de fapt, divulgată. Capitolul 15 1 Trec anii, se scurg, trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru ea, spune el și își arată glezna piciorului stâng. Cetățile de la Mare, Chilia și Cetatea Albă, sunt plămânii Moldovei. Ele înseamnă legătura Orientului cu Occidentul, înseamnă înfloritor belșug, înseamnă importanța negustorească a Moldovei pentru Europa. Prin drumurile ei se scurg mărfurile și bogățiile Levantului pentru Europa și înapoi; fără ele, ne-am îneca în propriul nostru suc, ca într-o baltă stătută. Nu știu care dintre noi are mai multă nevoie de celălalt. Poate că eu ar trebui să vă mulțumesc... că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ești "mare" Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni clepsidra? Au faci niscaiva socoteli? Socotesc clipele ce se scurg, se destăinuie Ștefan, să nu uit că timpul trece și odată cu el viața... Mi-e teamă că n-am s-apuc să termin ce-am început, tot ce-am visat să împlinesc... câte încă... "Ștefan al nostru e "Mare""! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au dus, ce stăruie în el de parcă ar fi fost ieri... Privește în gol și vede în el, ca orbii. Și totul se perindă pe dinaintea ochilor minții sale retrăindu-le. Vorbește încet, adunându-și gândurile: Douăzeci și cinci de ani s-au scurs din noaptea aceea de 16 octombrie... Și ce om, ce domn mare ar fi fost... Mă urmărește icoana lui... Parcă îl văd... A fost cumplit... Deși mă doare amintirea, o să-ți povestesc. Trebuie să știi și tu, spune Ștefan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al lui taica nu-și afla odihna în mormânt. Plângeam înăbușit în pernă. S-au scurs anii... și... și n-am mai plâns. Gândul răzbunării mi-a hrănit ura și m-a împietrit... Și te-ai răzbunat pe ucigaș?! Te-ai răzbunat?! strigă Alexandru cu patimă. Cu ajutorul vărului Vlad Țepeș Drăculea, ajuns domn în Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cenere de cattedrale! Cenere universita! De toate o să aveți! Memento Constantinopole, Serenissime!" Mascalzzoni a capisco subito. S-a gălbejit și a tăcut mâlc. I-am băgat morcovul, râde el. În schimb, i-am rupt gura cu româncuțele noastre; i se scurgeau ochii după ele: "Bella!... Bellezza! Bellissima!". Parcă nu ne-am fi priceput și noi să înălțăm catedrale?! se aprinde Vlaicu. Să doarmă și domniile lor cu sabia sub căpătâi, veacuri de-a rândul; atunci să-i vedem cu ce "palazzo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
500 de copii pentru ienicerime... Anafura lor de... se scapă Mihail printre dinți. S-o creadă ei... Nu pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei, sunt ferestrele noastre către lume. Sunt plămânii Moldovei! Prin ele trec căile pe care se scurg bogățiile și luminile Europei și ale Levantului. Chilia și Cetatea Albă " Ieșirea la mare" -, cât le-au jinduit și Ungaria, și Polonia... Cu dinții am ținut ca Moldova să nu fie ruptă în două. Fără "Ieșire la mare", ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]