8,256 matches
-
nostru? Și așa mai departe... Obsesia întâietății se explică și biografic. Încă din anii de școală îi plăcea să fie primul. Când un profesor dorea „ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul! Colegii, recent convinși (la lecția de „științe naturale”) că omul descinde din copaci, îl „alintau” cu un nume din ordinul primatelor. Dar nu se uita el în gura lor! Câinii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Știam lecția! Fac vreo câțiva pași către biroul lui și mă opresc. Stă aplecat peste masă, revărsat cu totul, cu pieptul, cu umerii și mâinile. Citește mișcându-și ușor buzele, iar din când în când bate cu un capac de stilou în blatul de sticlă al mesei. Pentru orice eventualitate, mă înarmez cu răbdare. Am timp să studiez încăperea în cele mai mici detalii. Un birou larg, aranjat cu oarecare pedanterie, deși mobilierul este cam greoi. Bănuiesc, a fost obținut prin
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care să-i asigure un minimum de confort) se ridicase nițel de la pământ și aluneca pe o peliculă de apă. Rece. Rece, pentru că blocul avea o datorie de o sută douăzeci de mii de lei la întreținere, mii scrise cu stiloul, acoperite cu o ștampilă rotundă și vârâte strategic sub un geam la panoul de la intrare. Ca urmare firească, apa caldă devenise de mult personaj melancolic în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
huruitul monoton al rotativelor? Sau vorbea ziarul însuși, ajuns la o autonomie semiologică? Senzația aceasta, odată trăită, nu m-a mai părăsit vreodată. Și o am nu numai la recitirea textelor, ci chiar în momentul când le redactez. Simt cum stiloul alunecă pe invizibile canale săpate în hârtie și caligrafiază cuvinte preexistente, propoziții preexistente, fraze preexistente. Uneori intervin brutal pentru a rupe această cursivitate și scriu "milună", "loarfe", "mătpân", dar literele se reordonează singure: "lumină", "floare", "pământ". Îmi este impusă în
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
brutal pentru a rupe această cursivitate și scriu "milună", "loarfe", "mătpân", dar literele se reordonează singure: "lumină", "floare", "pământ". Îmi este impusă în actul scrisului, de către actul scrisului, o nedorită productivitate, care mă transformă într-un simplu instrument. Așa cum stă stiloul în mâna mea, așa stau eu între degetele abstracte ale unui mecanism lingvistic autoritar. Începând cu acel articol pe care a doua zi nu l-am recunoscut, nu mi-am mai învățat pe de rost textele. Am pierdut controlul asupra
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
și Delta a zis că următorul pas - după ce zona va fi avizată - este elaborarea hotărârii de Guvern care deja este pregătită: "Va fi inițiată de Ministerul Mediului și semnată de domnul Victor Ponta. Premierul ne-a spus că așteaptă cu stiloul deschis să semneze hotărârea de Guvern. Sunt declarații, să sperăm că vor fi și fapte". Întrebat care ar fi scenariul în cazul în care Delta Văcărești nu va primi avizarea administrativă a zonei naturale, Dan Bărbulescu a zis: "Sun câteva
Exclusiv. Ce se va întâmpla cu Delta Văcărești. "Nu cred că autoritățile au chef de un scandal. Vor urma proteste de stradă" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34165_a_35490]
-
revistei. Gaittany, care la început receptase cu totul detașat confesiunile lui Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu deveni subit devotat, și scoțîndu-și notesul făcu în el niște semne cu G. Călinescu stiloul de aur. Cu toate aceste atenții, Pomponescu nu părea încîntat. Infatuarea se amesteca la el cu un sentiment ascuns de suferință morală, și amabilitatea se doza cu ura. Știa că respectul celor de față este superficial și interesat, niciodată nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieri sărbătorit, invitîndu-l să-și pună suplinitor. Dacă chestiunea ar trena, ar fi altceva. Gonzalv nu aprecie delicateța ministerială ("Interesele învățămîntului primează", zise el) și hotărî să dea un atac asupra lui Conțescu. Pe o foaie de hârtie scrise cu stiloul, mare și caligrafic: "Domnule profesor, ministerul e dispus să plătească suplinitorul în cazul când ați cere unul. Ar fi o mare ușurare pentru dumneavoastră." Și întinse foaia lui Conțescu (voise să cruțe pe geograf de o penibilă sforțare vocală, știindu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reciti, fără a ridica privirile, ca și cum i s-ar fi propus un text dificil, apoi se uită la Gonzalv, clipind din ochii mărunți și ridicând mâna dreaptă. Gonzalv crezu că geograful vrea să-i răspundă în scris și-i întinse stiloul, bucurîndu-se în sine de a avea un document grafic pe care să-l producă. Dar Conțescu refuză tocul și vorbi cu glas limpede, fără nici o bâlbâială, doar puțin văităreț, ca bolnavii: G. Călinescu . - Domnule Gonzalv, nu e nevoie de suplinitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propriile sale idei despre viață și îi sugerase să facă anumite lucruri. Lanark nu dorea să fie artist, dar simțea tot mai acut nevoia de a se ocupa cu ceva, iar un scriitor nu avea nevoie decît de hîrtie și stilou pentru a începe. Mai știa cîteva lucruri despre scris, pentru că atunci cînd rătăcise prin oraș, mersese la bibliotecile publice și citise suficiente povești pentru a-și da seama că există două genuri. Unul era un fel de scenariu cinematografic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase un stilou din buzunarul hainei, se așeză și începu să scrie cu litere mici, bine conturate, pe prima pagină: Primul lucru pe care mi-l amintesc este După ce mai adăugă niște cuvinte tăie ce scrisese și o luă de la capăt. Făcu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o cheie și o agendă de buzunar. Am aruncat cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș. Nori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e mărturie. Pedeapsa mea nu e mai mare decît pot suporta ce sufăr este deja durerea este mai mică pentru că știu că nu o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da, da, da, un imn Celui Care Provoacă Toate Catastrofele Vechiului Testament, care face bine lucrurile dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de peisaje urbane prin care trece canalul. Sau Stiloul i se opri deasupra paginii, apoi coborî și schiță copacul din Sauchiehall Lane, mărit și desfrunzit, printre casele de raport și grădinile din spate ale cartierului Riddrie. în jurul lui trei gospodine pitice întindeau frînghii între stîlpii de rufe, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă înțeleg pericolele, dă-le drumul. Dă-le drumul. Hîrtia e întocmită bine, Wilkins? — Perfect, domnule. Wilkins ținu documentul înclinat, sprijinit de masă. Monboddo aruncă o privire și făcu cîteva mișcări repezi cu dreapta, pînă cînd Munro îi puse un stilou între degete. Era pe punctul de a semna, cînd Lanark strigă: — Opriți-vă! Monboddo se uită la el ridicînd din sprîncene. Lanark se întoarse spre Munro și țipă: — Știi că nu vrem să ne întoarcem în Unthank! Am cerut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu mătase purpurie pe umerii lui Monboddo, și-l ajută să-i îndrepte faldurile. — Nu, n-o să ne împotrivim lui Ozenfant. Uite ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou gravidă. Ce să ne facem? Noi patru și un plod urlînd într-o moto-casă? Și să mergem la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd, îi spuse: — Ce adresă ai? Apoi lăsă stiloul să-i cadă și spuse ferm: Nu-mi spune mie asta. N-are rost. N-o să primești ajutor de-aici. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și un plod urlînd într-o moto-casă? Și să mergem la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd, îi spuse: — Ce adresă ai? Apoi lăsă stiloul să-i cadă și spuse ferm: Nu-mi spune mie asta. N-are rost. N-o să primești ajutor de-aici. — Ce? — N-o să primești ajutor de-aici. Dacă ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd, îi spuse: — Ce adresă ai? Apoi lăsă stiloul să-i cadă și spuse ferm: Nu-mi spune mie asta. N-are rost. N-o să primești ajutor de-aici. — Ce? — N-o să primești ajutor de-aici. Dacă ai nevoie de-o casă nouă, va trebui să găsești un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun cu stiloul și-i spuse: — Ia loc, te rog. — Sînteți regele acestui ținut? — Regele Provanului, da. Și al Unthankului. Și al acelor serii de încăperi pe care le numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun cu stiloul și-i spuse: — Ia loc, te rog. — Sînteți regele acestui ținut? — Regele Provanului, da. Și al Unthankului. Și al acelor serii de încăperi pe care le numiți institut și consiliu. — Atunci, probabil că mă veți putea ajuta. Sînt aici... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsea scris, chiar și la veceu, chiar și ce scria pe ziarele cu care se ștergea la fund. Când îi tăiaseră moțul, îi puseseră-n față o tavă cu mai multe lucrușoare: bani, un pachet de cărți de joc, un stilou, un pahar cu vin, un patent... Asta ca să vadă ce-o să-i placă copilului în viață. El se repezise, cică, din prima clipă la stilou, și nici că-i mai dăduse drumul. Dar compunerea cu copiii murdari ai muncitorilor din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față o tavă cu mai multe lucrușoare: bani, un pachet de cărți de joc, un stilou, un pahar cu vin, un patent... Asta ca să vadă ce-o să-i placă copilului în viață. El se repezise, cică, din prima clipă la stilou, și nici că-i mai dăduse drumul. Dar compunerea cu copiii murdari ai muncitorilor din trecut îl cam dezumf lase: dacă nu era bun la compuneri, cum avea să scrie articole mai tîrziu? Unul ca Dunăreanu avea să-i facă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
său, care părea că nici nu-l observă cum sta așa cu capul aplecat, și, ca să umple clipa lungă și goală, să fie, ca de obicei, ascultător, cum fusese toată copilăria lui, W. a tras spre el contractul, a scos stiloul din buzunarul de la piept al vestei și a semnat cu iscălitura lui puternică, plină de elan. Asta avea să fie singura semnătură pe acel document. IIItc "III" Gheațătc "Gheață" Purtam în spate o istorie, ceea ce îmi crea un ascendent față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]