8,469 matches
-
în zona subarctică, Japonia centrală (Honshū, Shikoku, Kyūshū) în zona temperată, iar insulele din sud în zona subtropicală. O a doua mare influență asupra climatului Japoniei o are faptul că arhipelagul nipon este situat zona temperată musonică a Asiei de sud-est. Musonii bat înspre est dinspre continent în timpul iernii, și înspre nord dinspre Oceanul Pacific în timpul verii. Anotimpurile Japoniei sunt în mare măsură determinate de aceste vânturi. Japonia are de asemenea un lanț de munți care se află în centrul insulei principale
Clima Japoniei () [Corola-website/Science/316780_a_318109]
-
în limba ucraineană: Свято-Успенська Почаївська Лавра) este un ansamblu monastic de mari dimensiuni construit în orașul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
o trapeza în 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei în stil ortodox. Ansamblul adăpostește pe langă mormântul ctitorului două din cele mai faimoase relicve ale Ucrainei, piatra Sfanțului Picioruș și Icoana Născătoarei de Dumnezeu. Pe latura de Sud-Est a catedralei se înalță turnul clopotniței construit între 1861 și 1869. Acesta are o înălțime de 65 de metri și 4 nivele, fiind unul dintre cele mai înalte din Ucraina. Clopotul cel mare, turnat în 1886, cântărește 11,5 tone
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
nisipuri, argile marnoase și pietrișuri pannoniene. Izolat apar și depozite de sare la Ocna Mureș și Ocnișoara sub formă de cute diapire. Structura orografică prezintă o serie de culmi principale cuprinse între 470-540 m, care au o direcție generală nord-vest - sud-est, fiind separate de văi relativ largi, pe alocuri chiar mici depresiuni intradeluroase (Lopadea Nouă, Fărău). Din acestea se desprind culmi secundare, cu șei și mameloane, cuprinse între 350-450 m, perpendiculare pe culmile principale, având direcții nord-est - sud-vest, pe alocuri nord-sud
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
a afirmat că a propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia. Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est. Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale, având lungimea interioară de 36 m. Suprafața cetății era
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții. Pe latura de nord-est și parțial pe cea de sud-est a existat un șanț de apărare cu val, cu scopul de a crește potențialul defensiv al cetății. Printre vestigiile arheologice descoperite în perimetrul cetății menționăm trei groși de argint emiși de Petru Mușat, doi groși de argint emiși de Alexandru
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
Foxe (1589-1635), cel care în 1631 a navigat pentru prima dată în această zonă. este o depresiune largă, în general puțin adâncă, adâncimea maximă fiind de 90 m Diferența de nivel între flux și reflux descrește de la 9 m în sud-est la 3,5 m în strâmtoarea Fury and Hecla. Bazinul este acoperit de câmpuri de gheață în nord și de ghețuri plutitoare în sud pe aproape toată perioada anului. Curenții puternici și vântul mențin ghețurile plutitoare în permanentă mișcare, răscolind
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
găsite și mai sus de 1000 m, în partea montană a pădurilor tropicale. Din cauza cantității considerabile de ploaie din aceste păduri, okapi au blana uleioasă, catifelată și impermeabilă. Raspândirea acestor mamifere este limitată de păduri montane la est, mlaștini la sud-est, păduri mlaștinoase spre vest, savanele din Sahel/Sudan la nord, și păduri întinse la sud. Ele sunt cel mai des întâlnite în zonele Wamba și Epulu din Africa Centrală. Okapi au spatele roșu-închis, cu dungi albe orizontale pe partea din
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
, sau Peninsula , este o subregiune a Asiei de sud-est. Se găsește la sud de China și la est de India. Cuvântul este compus, de origine franceză, sugerând expansiunea colonială a Franței între India și China. Din punct de vedere istoric, țările continentale din Asia de Sud-Est au fost influențate, în mod
Indochina () [Corola-website/Science/315213_a_316542]
-
importante venituri ale companiei au provenit, în ultimii ani din vânzarea produsului Charisma ERP, peste 50%, dar și din proiectele de software customizat dezvoltate atât pentru piața românească, si pentru cea externă. Totalsoft este unicul reprezentant autorizat în Europa de Sud-Est pentru Sistemul de project management Primavera. De asemenea, compania implementează pentru clienți și sistemul informatic de management al relației cu clienții, Microsoft Dynamics CRM 4.0. Concurenții companiei pe piața locală sunt IBM, HP, S&Ț, Romsys, Romsoft, UTI Systems
TotalSoft () [Corola-website/Science/315236_a_316565]
-
Ucraina), depinzând administrativ de comuna Martaza. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 20 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. El se află la o distanță de 25 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Martaza, în acel an el fiind redenumit Ribalske. De această comună depinde administrativ satul Balabanca. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 6 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 35 km sud-est de centrul raional Tatarbunar și la 6 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Șagani ("Шаганы"), în acel an el fiind redenumit Primorske. De această comună depinde administrativ satul Trihat. Prin Tratatul de
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-vestic al Lacului Mahala și în apropiere de malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 18 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
tratat de la 1219 ca un duce în vârstă și în 1236 ca lider al tuturor lituanienilor. Sursele contemporane și moderne cu privire la ascensiunea lui menționează căsătorii strategice împreună cu izgonirea sau uciderea rivalilor săi. El și-a extins domeniul în regiunile de sud-est ale Lituaniei dintre anii 1230 și 1240. În 1250 sau 1251, pe parcursul luptelor interne pentru putere, a fost botezat de Biserica Romano-Catolică; această acțiune i-a permis să înființeze o alianță cu Ordinul livonian, un antagonist de lungă durată pentru
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
300.000 sau 400.000 de persoane. În timpul domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite construcții statale, conflictele lui cu rudele și alți duci au continuat iar vestul Lituaniei a rezistat cu tărie dominației Alianței. Bătăliile câștigate în sud-est i-a provocat pe tătari. A rupt alianța cu Ordinul livonian în 1261, renunțând probabil la creștinism și a fost asasinat în 1263 de către nepotul său Treniota și un alt rival, ducele Daumantas. De asemenea, cei trei succesorii au fost
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
de la Saule a stabilizat temporar granița din nord, dar ordinele creștine a continuat să câștige teritorii de-a lungul coastei baltice, înființând orașele Gdańsk (Danzig) și Klaipėda (Memel). Constrâns în nord și vest, Mindaugas s-a mutat la est și sud-est, cucerind Navahrudak, Hrodna, Vawkavysk, și Principatul Poloțk. Prin anul 1239 l-a numit pe fiul său Vaišvilkas să guverneze aceste domenii, cunoscute ulterior cu numele de Rutenia Neagră. În 1248, și-a a trimis nepoții Tautvilas și Edivydas, fiii fratelui
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 7 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 20 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Noul-Caragaci ("Новый Карагач"), în acel an el fiind redenumit Вишневе. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
primei jumătăți a secolului al XIX-lea, în regiune existau trei orașe, o colonie germană, 63 de așezări militare și aproximativ 3.000 de hutoare. Această migrațiune de proporții a fost posibilă odată cu slăbirea amenințării Imperiului Otoman în Europa de sud-est și cu apariția noilor state tampon din Balcani. Centrul administrativ al Armatei a fost fixat la Ekaterinodar (în traducere „Darul Ekaterinei”). Armata cazacilor Mării Negre a participat la cele mai importante campanii militare ale Imperiului Rus începând cu sfârșitul celui de-
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
Tulcea este singura companie producătoare de alumină din România, înființată în anul 1973. este cel mai mare producător alumină calcinată, utilizată pentru obținerea aluminiului, din România și din Europa de Sud-Est. Produsele societății sunt vândute atât pe plan intern cât și pe plan internațional, Alum beneficiind de locația sa strategică la canalul Dunării nu departe de Constanța, cel mai mare port din România. Principalul client al companiei este producătorul de aluminiu
Alum () [Corola-website/Science/318661_a_319990]
-
înființate așezări militare pe pământurile statului din mai multe gubernii (Sankt Petersburg, Novgorod, Moghilev, Vitebsk, Harkov, și altele). Așezările militare au fost subordonate, funcție de perioadă astfel: Așezările militare existau încă din secolul al XVII-lea în regiunile de frontieră de sud-est a Rusiei, unde trupele mobilizate aici trebuiau să țină piept raidurilor tătarilor din Crimeea și a altor triburi nomade. Împăratul Petru cel Mare a înființat asemenea așezări destinate pazei frontierelor Ucrainei, de-a lungul „Liniei Țarițîn”, iar împărăteasa Elisabeta Petrovna
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
acestă regiune. Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației întemeiate de călugării cisterciți de la mănăstirea burgundă din Pontigny. Episcopul Ioan Vitez (1408 - 1462) înființează la Oradea primul observator astronomic din sud-estul Europei. Astronomul vienez Georg von Peuerbach (1423 - 1461) întocmește "Tabulæ Waradiensis" (""Tabelele orădene"") pentru prevederea eclipselor în raport cu meridianul de la Oradea. Marele umanist Nicolaus Olahus (1493 - 1568) a fost autorul unei vaste opere, care conține o multitudine de date referitoare la
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
de filosofia literaturii, ca ""Timp și literatură"" sau ""Între hieraticul mioritic și tendința orfică"", studii de istoria literaturii și culturii românești în contextul european, analiza occidentului tradițional faustic, devenit tot mai negativ decis față de spațiul istoric de răscruce, cum este Sud-Estul european (""Cincisute de ani de la cădera Bizanțului"", 1953; ""Reflexiones de un seglar en la espera"", 1959). Realitatea de bază românească este dezbătută în studiul ""Țăranii"" (1978) și în ""Comportamentul românilor în istorie"" (1984). O încercare de lămurire a sensului poeziei
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
trupe habsburgice bazate în zona granițelor și au avansat în teritoriul Austro-Ungariei, dar au fost oprite rapid. Între timp, armata Puterile Centrale formată din trupe germane, bulgare și turce conduse de feldmareșalul August von Mackensen au intrat în Dobrogea în sud-estul României. Întrucânt amenințarile erau mai mari decât s-ar fi așteptat, Consiliul de Coroană al României decide întărirea Armatei a III-a Române, condusă de generalul Alexandru Averescu, cu 150.000 de soldați. Prin urmare Averescu formează a III-a
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților. Clădirea a fost mărită treptat de-a lungul timpului, ultima extindere având loc după Primul Rrăzboi Mondial. Într-o fotografie din 1920 se vede cum ultimul nivel al părții dinspre sud-est a fost completat cu noi spații de locuit, rezultând numărul actual de camere. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat de scara principală din lemn erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]