7,943 matches
-
tensiunile superficiale respective, avem și: formula 33 unde Aceasta înseamnă că deși diferența dintre tensiunile superficiale lichid-solid și solid-aer, formula 38, este dificil de măsurat direct, ea poate fi calculată cu ușurință pe baza unghiului de racordare, formula 23, dacă se cunoaște tensiunea superficială lichid-aer, formula 35. Aceeași relație există și în diagrama din dreapta. Dar în acest caz se vede că deoarece unghiul de racordare este mai mic de 90°, diferența de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer trebuie să fie negativă: În cazul particular al unghiului
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
ușurință pe baza unghiului de racordare, formula 23, dacă se cunoaște tensiunea superficială lichid-aer, formula 35. Aceeași relație există și în diagrama din dreapta. Dar în acest caz se vede că deoarece unghiul de racordare este mai mic de 90°, diferența de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer trebuie să fie negativă: În cazul particular al unghiului de racordare al unei interfețe apă-argint la care unghiul de racordare este egal cu 90°, diferența de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer este exact zero. Un alt caz particular îl
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de racordare este mai mic de 90°, diferența de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer trebuie să fie negativă: În cazul particular al unghiului de racordare al unei interfețe apă-argint la care unghiul de racordare este egal cu 90°, diferența de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer este exact zero. Un alt caz particular îl reprezintă unghiul de racordare de exact 180°. Apa împreună cu un teflon special pregătit se apropie de această valoare. Unghiul de racordare de 180° se realizează când tensiunea superficială lichid-solid este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de tensiune superficială lichid-solid/solid-aer este exact zero. Un alt caz particular îl reprezintă unghiul de racordare de exact 180°. Apa împreună cu un teflon special pregătit se apropie de această valoare. Unghiul de racordare de 180° se realizează când tensiunea superficială lichid-solid este exact egală cu tensiunea superficială lichid-aer. Întrucât tensiunea superficială are numeroase efecte, există mai multe căi de a o măsura. Metoda optimă depinde de natura lichidului măsurat, de condițiile în care se măsoară tensiunea și de stabilitatea suprafeței
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
zero. Un alt caz particular îl reprezintă unghiul de racordare de exact 180°. Apa împreună cu un teflon special pregătit se apropie de această valoare. Unghiul de racordare de 180° se realizează când tensiunea superficială lichid-solid este exact egală cu tensiunea superficială lichid-aer. Întrucât tensiunea superficială are numeroase efecte, există mai multe căi de a o măsura. Metoda optimă depinde de natura lichidului măsurat, de condițiile în care se măsoară tensiunea și de stabilitatea suprafeței la deformare. Un barometru cu mercur constă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
particular îl reprezintă unghiul de racordare de exact 180°. Apa împreună cu un teflon special pregătit se apropie de această valoare. Unghiul de racordare de 180° se realizează când tensiunea superficială lichid-solid este exact egală cu tensiunea superficială lichid-aer. Întrucât tensiunea superficială are numeroase efecte, există mai multe căi de a o măsura. Metoda optimă depinde de natura lichidului măsurat, de condițiile în care se măsoară tensiunea și de stabilitatea suprafeței la deformare. Un barometru cu mercur constă dintr-un tub vertical
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
O astfel de formă a suprafeței se numește menisc convex. Motivul pentru care se consideră aria suprafeței întregii mase de mercur, inclusiv porțiunea care se află în contact cu sticla, este că mercurul nu aderă deloc la sticlă. Astfel, tensiunea superficială a mercurului acționează asupra suprafeței sale totale, inclusiv a celei aflate în contact cu sticla. Dacă în loc de sticlă tubul ar fi fost din cupru, situația ar fi fost foarte diferită. Mercurul aderă cu agresivitate la cupru. Deci într-un tub
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
mercurului în centrul tubului va fi mai mic decât pe margini (ar prezenta menisc concav). Într-o situație în care lichidul aderă la pereții recipientului, se consideră că partea suprafeței fluidului care se află în contact cu recipientul are tensiune superficială "negativă". Fluidul atunci încearcă să maximizeze aria suprafeței de contact. Deci în acest caz creșterea ariei de contact cu recipientul reduce energia potențială în loc să o mărească. Această scădere este suficientă pentru a compensa creșterea de energie potențială asociată cu ridicarea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
în loc să o mărească. Această scădere este suficientă pentru a compensa creșterea de energie potențială asociată cu ridicarea fluidului în apropierea pereților recipientului. Dacă un tub este suficient de îngust și adeziunea lichidului la pereții săi este suficient de mare, tensiunea superficială poate trage lichidul în sus pe tub, într-un fenomen denumit capilaritate. Înălțimea coloanei ridicate este dată de relația: unde Turnarea de mercur pe un geam orizontal plat are ca efect formarea unei pete de grosime vizibilă. (Nu încercați decât
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
vizibilă. (Nu încercați decât în condiții de asigurare a protecției antitoxice. Vaporii de mercur sunt extrem de toxici!) Pata se va împrăștia doar până în punctul în care are o grosime de puțin sub un centimetru. Și aceasta se datorează acțiunii tensiunii superficiale puternice a mercurului. Masa lichidului se aplatizează deoarece astfel mare parte din mercur este adusă la un nivel energetic cât de jos posibil. Dar tensiunea superficială, în același timp, acționează spre a reduce suprafața totală. Rezultă o stare de echilibru
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
are o grosime de puțin sub un centimetru. Și aceasta se datorează acțiunii tensiunii superficiale puternice a mercurului. Masa lichidului se aplatizează deoarece astfel mare parte din mercur este adusă la un nivel energetic cât de jos posibil. Dar tensiunea superficială, în același timp, acționează spre a reduce suprafața totală. Rezultă o stare de echilibru: o pată cu o grosime aproape fixă. Aceeași demonstrație se poate face și cu apa, dar numai pe o suprafață la care apa nu aderă, ca
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
poate observa că un jet de apă ce iese dintr-un robinet se dezintegrează în picături, indiferent cât de lin curgea el inițial. Aceasta se datorează unui fenomen denumit instabilitatea Plateau-Rayleigh, care este, în întregime, o consecință a efectelor tensiunii superficiale. Explicația acestei instabilități începe cu existența unor mici perturbații în jet. Acestea sunt prezente întotdeauna, indiferent cât de laminară este curgerea lichidului. Dacă perturbațiile sunt dezvoltate în componente sinusoidale, se observă că unele componente se amplifică în timp, în timp ce altele
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
și minime pe centimetru) și de raza jetului cilindric inițial. După cum s-a arătat mai sus, lucrul mecanic elementar necesar creșterii unei suprafețe cu un element de arie formula 59 este formula 60. Deci la temperatură și presiune constantă, coeficientul de tensiune superficială este egală cu energia liberă Gibbs pe aria suprafeței: unde formula 62 este energia liberă Gibbs și formula 63 este aria. Legile termodinamicii impun ca orice scimbare spontană de stare să fie însoțită de o scădere a energiei libere Gibbs. De aici
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
schimbări energetice. Deci, pentru a crește aria suprafeței, trebuie să se adauge o anumită cantitate de energie. Energia liberă Gibbs este definită de ecuația formula 65, unde formula 66 este entalpia și formula 67 este entropia. De aici și din faptul că tensiunea superficială este energia liberă Gibbs pe aria suprafeței, se poate obține următoarea expresie pentru entropia pe unitatea de arie: Ecuația lui Kelvin pentru suprafețe rezultă din rearanjarea ecuației de mai sus. Ea afirmă că entalpia suprafeței sau energia suprafeței depind ambele
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
pe aria suprafeței, se poate obține următoarea expresie pentru entropia pe unitatea de arie: Ecuația lui Kelvin pentru suprafețe rezultă din rearanjarea ecuației de mai sus. Ea afirmă că entalpia suprafeței sau energia suprafeței depind ambele de coeficientul de tensiune superficială și de derivata ei în raport cu temperatura la presiune constantă prin relația: Presiunea din interiorul unui balon de săpun ideal (cu o singură suprafață) poate fi calculată din considerațiile termodinamice privind energia liberă. La temperatură și număr de particule constante, formula 70
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
singură suprafață) poate fi calculată din considerațiile termodinamice privind energia liberă. La temperatură și număr de particule constante, formula 70, energia liberă Helmholtz fiind dată de: unde formula 72 este diferența de presiune în interiorul și în exteriorul balonului, iar formula 73 este tensiunea superficială. La echilibru, formula 74, și deci, Pentru un balon sferic, volumul și aria suprafeței sunt date de relațiile și Înlocuind aceste relații în expresia anterioară, rezultă care este echivalent cu ecuația Young-Laplace când R = R. Pentru baloane de săpun reale, presiunea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de relațiile și Înlocuind aceste relații în expresia anterioară, rezultă care este echivalent cu ecuația Young-Laplace când R = R. Pentru baloane de săpun reale, presiunea se dublează din cauza prezenței a două interfețe, una interioară și alta exterioară. Coeficientul de tensiune superficială depinde de temperatură. Din acest motiv, când se exprimă o anume valoare a tensiunii superficiale a unei suprafețe de contact, trebuie specificată explicit și temperatura. Tendința generală este ca tensiunea superficială să scadă cu creșterea temperaturii, ajungând la o valoare
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Young-Laplace când R = R. Pentru baloane de săpun reale, presiunea se dublează din cauza prezenței a două interfețe, una interioară și alta exterioară. Coeficientul de tensiune superficială depinde de temperatură. Din acest motiv, când se exprimă o anume valoare a tensiunii superficiale a unei suprafețe de contact, trebuie specificată explicit și temperatura. Tendința generală este ca tensiunea superficială să scadă cu creșterea temperaturii, ajungând la o valoare de 0 la temperatura critică. Există doar unele ecuații empirice care fac legătura între tensiunea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
interfețe, una interioară și alta exterioară. Coeficientul de tensiune superficială depinde de temperatură. Din acest motiv, când se exprimă o anume valoare a tensiunii superficiale a unei suprafețe de contact, trebuie specificată explicit și temperatura. Tendința generală este ca tensiunea superficială să scadă cu creșterea temperaturii, ajungând la o valoare de 0 la temperatura critică. Există doar unele ecuații empirice care fac legătura între tensiunea superficială și temperatură: Aici "V" este volumul molar al substanței, "T este temperatura critică și "k
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
a unei suprafețe de contact, trebuie specificată explicit și temperatura. Tendința generală este ca tensiunea superficială să scadă cu creșterea temperaturii, ajungând la o valoare de 0 la temperatura critică. Există doar unele ecuații empirice care fac legătura între tensiunea superficială și temperatură: Aici "V" este volumul molar al substanței, "T este temperatura critică și "k" este o constantă valabilă pentru aproape toate substanțele. O valoare tipică este "k" = 2.1 x 10. [J K mol] Pentru apă, se poate folosi
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși experimentele ulterioare au relevat că formula 85 variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat poate exista în
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat poate exista în concentrații diferite la suprafață și în masa soluției. Această diferență variază de la un amestec solvat/solvent la altul. Izoterma Gibbs afirmă că: formula 88 Izoterma Gibbs
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Izoterma Gibbs se bazează pe unele ipoteze simplificatoare, deci ea poate fi aplicată doar în soluții ideale (foarte diluate) cu doi compuși. Ecuația Clausius-Clapeyron conduce la o altă ecuație atribuită și ea lui Kelvin și care explică de ce, din cauza tensiunii superficiale, presiunea vaporilor pentru picături mici de lichid în suspensie este mai mare decât presiunea standard a vaporilor aceluiași lichid când suprafața de contact este plană, adică atunci când un lichid formează picături mici, concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
a mașinilor moderne. La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele și să se apropie cât mai mult de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a servit în regimentul de vânătoare al gardienilor Egersky. În 1882, când Marele Duce Mihail avea 20 de ani, s-a întors cu familia la St. Petersburg când tatăl său a fost numit președinte al Consiliului de Miniștrii. Mihail era superficial și nu era o mare inteligență însă era înalt și frumos. A devenit popular în capitală petrecându-și cea mai mare parte a timpului la petreceri, la dans și la jocuri de noroc. Alexandru al III-lea l-a calificat
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]