8,615 matches
-
mică dispută între cei interesați, existând două teorii: La intrarea in comuna se regaseste Monumentul Istoric VN-IV-s-A-06614, Cimitirul ostasilor romani si germani 1916-1919. Cimitirul a fost amenajat in perioda 1930-1932 cu suportul Germaniei. Mormintele ostasilor cazuti sunt dispuse pe trei terase, cea superioara fiind dominata de o cruce inata de beton de cca 3m inaltime. Zona a fost locuită continuu încă din eneolitic, dovadă fiind numeroasele dovezi arheologice de prim rang, precum unelte de piatră, ceramică de tip Sărata Monteoru, ceramică
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
sudul țării, la 21 km vest de cea mai sudică localitate din România, orașul Zimnicea și aparține de județul Teleorman. Este o așezare tipică de câmpie ce se găsește în sudul Câmpiei Române, subdiviziunea Câmpia Boianului, la contactul acesteia cu terasa a VI-a, a Dunării, la vărsarea râului Călmățui în lacul Suhaia care o mărginesc pe latura vestică respectiv sudică. Vecinii teritoriului administrativ sunt: Vatra satului este amplasată în partea de sud-vest a teritoriului administrativ, fiind străbătută de drumul național
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
ha, este orientat pe direcție NE-SV, între punctele extreme, valea Găuriciului și vărsarea râului Călmățui în lacul Suhaia. Distanța în linie dreaptă între aceste puncte este de 13 km. Teritoriul comunei Viișoara este situat la contactul Câmpiei Boianului cu terasa a VI-a Greaca a Dunării, la vărsarea râului Călmățui în lacul Suhaia. În lucrările mai vechi câmpia drenată de râul Călmățui în sectorul său sudic este socotită partea vestică a câmpiei Burnazului (Ghe. Vâlsan, Câmpia Română, 1915), datorită asemănării
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
grijă, prea devreme nu se poate lucra din cauza excesului de umiditate iar prea târziu din cauza compactării terenului, uneori în primăverile ploioase unele găvane rămânând necultivate. Din punct de vedere morfogenetic partea de sud și sud-vest a teritoriului este cuprinsă în cadrul terasei a VI-a Greaca a Dunării și micro-terasele locale ale râului Călmățui. Terasa a VI-a a Dunării, al cărui pod de terasă are altitudini de 60- 62 m este cuprinsă între localitățile Daia din județul Giurgiu și Viișoara din
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
târziu din cauza compactării terenului, uneori în primăverile ploioase unele găvane rămânând necultivate. Din punct de vedere morfogenetic partea de sud și sud-vest a teritoriului este cuprinsă în cadrul terasei a VI-a Greaca a Dunării și micro-terasele locale ale râului Călmățui. Terasa a VI-a a Dunării, al cărui pod de terasă are altitudini de 60- 62 m este cuprinsă între localitățile Daia din județul Giurgiu și Viișoara din județul Teleorman, având un aspect discontinuu (Geografia Văii Dunării Românești, 1969). Podul terasei
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
rămânând necultivate. Din punct de vedere morfogenetic partea de sud și sud-vest a teritoriului este cuprinsă în cadrul terasei a VI-a Greaca a Dunării și micro-terasele locale ale râului Călmățui. Terasa a VI-a a Dunării, al cărui pod de terasă are altitudini de 60- 62 m este cuprinsă între localitățile Daia din județul Giurgiu și Viișoara din județul Teleorman, având un aspect discontinuu (Geografia Văii Dunării Românești, 1969). Podul terasei ocupă suprafața de sud a teritoriului pe care se găsește
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
Terasa a VI-a a Dunării, al cărui pod de terasă are altitudini de 60- 62 m este cuprinsă între localitățile Daia din județul Giurgiu și Viișoara din județul Teleorman, având un aspect discontinuu (Geografia Văii Dunării Românești, 1969). Podul terasei ocupă suprafața de sud a teritoriului pe care se găsește vatra satului și o parte a câmpului de cultură, străjuind lunca Dunării și lacul Suhaia asupra cărora ne oferă o imagine panoramică de la altitudini cuprinse între 50 și 80 m.
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
se găsește la altitudini de 50-80 m cu o dezvoltare pe direcție N-NE continuându-se pe teritoriul comunei Piatra. ...ce mărginesc câmpul Viișoarei, au în general expoziție vestică și sudică, continuând în cea mai mare parte a lor fruntea terasei Dunării. Versantul vestic, limitează vatra satului la sud, are valori ale pantei de 10-11 grade, prezintă rupturi de pantă pe profil în partea de sud-vest, iar din loc în loc există ravene de dimensiuni variabile cărora localnicii le spun “andace” atribuindu
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
fost distruși de localnici, lucrările fiind reluate în anul 2008. Versantul sudic, către lacul Suhaia, are deasemenea valori ridicate ale pantei, 6-11 grade, fiind străpuns de văile scurte, Siliștea și Adâncata. Acest versant a fost amenajat în anii 1960 cu terase ce au fost plantate cu viță de vie nobilă, zona fiind cunoscută de localnici sub numele de “terasări”. Către lacul Suhaia, în anumite locuri sunt prezente rupturi de pantă (maluri abrupte) cu înălțimi de 4-10 m. Lunca se desfășoară în
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
pe o suprafață de cca., 100 ha, de o parte și de alta a albiei minore a Călmățuiului, înainte de vărsarea în lacul Suhaia. Lunca Viișorii este o componentă a văii Călmățuiului, care este o vale interioară, mijlocie, asimetric alternativă cu terase locale ( Petre Coteț, "Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată", 1976). Albia minoră prezintă un curs meandrat, datorită pantei reduse, meandrele sunt divagante în special în sectorul de sud odată la câțiva ani din cauza revărsărilor își schimbă cursul. Microrelieful luncii este
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
un iaz de 6 ha. folosit, mai ales, pentru irigarea grădinilor de legume și zarzavaturi și mai puțin pentru pescuit. Pe teritoriul acestui sat s-au făcut importante descoperiri arheologice. La aprox.500 m.sud-vest de halta CFR Bârzești, pe terasa inferioară a râului Bârlad, s-au descoperit resturi de cultură materială aparținând fazei A Cucuteni, Hallstatt-ului, La Tène-ului precum și secolelor II-IV d.H. Pe Dealul Morii, între pârâul Muntenești și valea râului Bârlad s-au descoperit urme de locuire din aceleași
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
mai înoată în noroi pe timp ploios. Acest sat a fost electrificat ultimul, abia prin 1968. Agricultura și creșterea animalelor sunt ocupațiile de bază ale locuitorilor satului, cândva răzeși. În fostul regim au existat două sole plantate cu viță-de-vie în terase de către CAP Ștefan cel Mare, dar acum au fost distruse complet și în locul lor se întinde o imensă și dezolantă pârloagă. La 1772-1774, satul a fost recenzat numai cu 2 birnici, deoarece scutiții nu mai contau. În catagrafia din 1803
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
ani un artefact din fildeș de mamut, piesă foarte rară în România. Unealta ,un fel de dăltiță, a fost descoperită în urma cercetărilor arheologice desfășurate în anul 1963 sub conducerea Mariei Bitiri și a lui Viorel Căpitanu în așezarea gravettiană de la terasa Lespezi , în punctul "Lutărie". Satul Lespezi este situat geografic la 46,4333 grade latitudine nordică și la 26,3333 grade longitudine estică, în zona de contact a ultimului aliniament al Podișului Central Moldovenesc, marginea de sud-vest a Podișului Bîrladului cunoscută
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
Adormirea Maicii Domnului” din incinta mănăstirii Lepșa, construită în anii 1930-1936. Celălalt este biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Coza, clădire ridicată în 1873. Observatorul Tulnici are coordonatele geografice: j = 45055 14 și l = 2604 15. El este situat pe terasa stângă a râului Putna, din Tulnici, în apropierea limitei sudice a frontului de convergență carpatică și al sistemelor cutate din foreland-ul zonei de curbură a Carpaților Estici, cu foredeep-ul Depresiunii Focșani. El se află în nord-estul zonei seismogene Vrancea caracterizată
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
de S-E a depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriței (Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău). Localitatea este traversata de răul Bistrița, care o desparte în două sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 - 1200 m) iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase. Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este domoala, înaintând spre E-NE, valea se îngustează considerabil
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
este traversata de răul Bistrița, care o desparte în două sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 - 1200 m) iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase. Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este domoala, înaintând spre E-NE, valea se îngustează considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor). Rețeaua hidrografica: Comună este traversata de la SV la NE de răul Bistrița care primește aici
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
culturilor. Din punct de vedere geomorfologic, comuna Fântânele este situată la marginea sudică a dealului Dragomirna, subunitate a Podișul Sucevei. Comună este așezată într-o regiune de coline și dealuri cu profil asimetric, cea mai mare parte fiind ocupată de terasele de confluenta ale Sucevei cu Șiretul. Așezarea să în Podișul Sucevei, în apropierea confluentei râului Siret cu râul Suceava, a făcut ca în decursul timpului relieful din această parte a podișului să sufere modificări morfologice. Masivul deluros Dragomirna pe care
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
între culoarele văilor Suceava și Siret. El se înclină ușor spre sud-est în pantă lină. Depozitele vehiniene constituitive sunt alcătuite dintr-o alternanta de gresii, nisipuri și argile. În partea de sud acest podiș se termină la Fântânele într-o terasă de confluenta a râurilor adiacente. Podișul drenat de cele două râuri, în partea dinspre râul Siret coboară printr-o pantă abruptă în dreptul comunei până la contactul cu lunca Șiretului. Spre râul Suceava, pantă este mai lină și se confundă cu lunca
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
moșiilor Roșcani și Stârceni (Fântânele)) pentru o bucată de teren din moșia Siliștea. Satul Bănești apare și el târziu în documentele scrise. În prezent aceste două sate despărțite doar printr-un drum, se întind de-a lungul Șiretului, pe aceeași terasă a râului. Prima mențiune documentara scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, cănd Ioan din Bănești este martor pentru nasul sau, diacul Vasile Dinga, care a cumpărat o parte din moșia satului Merești cu doi taleri. O mărturie din
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
ceea ce le ferește de revărsările și de inundațiile râului Suceava și a pârâului Hatnuța, excepție făcând unele părți ale satului Dărmănești, în zona gării CFR. Pornind de la valea râului Suceava, relieful se înalță în pante domoale sau abrupte, ce despart terasele dealurilor. Astfel, satele Mărițeia Mică și Dănila sunt așezate pe terasa a treia a râului Suceava, la poalele dealului Gruni. Așezările Dărmănești și Mărițeia Mare pornesc de la prima terasă și urcă până la a treia și a patraterasă, fiind străjuite de
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
a pârâului Hatnuța, excepție făcând unele părți ale satului Dărmănești, în zona gării CFR. Pornind de la valea râului Suceava, relieful se înalță în pante domoale sau abrupte, ce despart terasele dealurilor. Astfel, satele Mărițeia Mică și Dănila sunt așezate pe terasa a treia a râului Suceava, la poalele dealului Gruni. Așezările Dărmănești și Mărițeia Mare pornesc de la prima terasă și urcă până la a treia și a patraterasă, fiind străjuite de Dealul Mare la sud-est și de dealul Gruni la vest, despărțite
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
Suceava, relieful se înalță în pante domoale sau abrupte, ce despart terasele dealurilor. Astfel, satele Mărițeia Mică și Dănila sunt așezate pe terasa a treia a râului Suceava, la poalele dealului Gruni. Așezările Dărmănești și Mărițeia Mare pornesc de la prima terasă și urcă până la a treia și a patraterasă, fiind străjuite de Dealul Mare la sud-est și de dealul Gruni la vest, despărțite între ele de pârâul Hatnuța. In partea de nord-est a comunei sunt așezate satele Călinești Enache și Călinești
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
dintr-o unitate structurală mult mai întinsă, ce prezintă prelungirea spre sud-vest a platformei est-europene. Configurația teritoriului comunei este în cea mai mare parte reprezentată de dealuri ce aparțin Masivului Dragomirna. Ca unități de relief se întâlnesc următoarele: - în sud - terasele râului Suceava, străbătute de calea ferată și drumul național DN2; - în partea centrală - Depresiunea colinară, străbătută de pârâul Hatnuța; - în est - Dealul Mic (456 m) și Dealul Zamca (475 m); - în vest - dealul Toslovanul (462m) și dealul Borsueni (473 m
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
au identificat urme de cultură materială din epoca feudalismului dezvoltat, fragmentele ceramice descoperite fiind datate în perioada secolelor XIV-XVI. Este posibil ca unele fragmente să poată fi datate și în secolul XIII. Pe valea pârâului Hatnuța, în zona grădinilor de terasă medie, s-au descoperit fragmente ceramice arse oxidant, care pot fi atribuite secolelor XV - XVI. Satul Măriței este atestat documentar pentru prima dată într-un document din secolul al XV-lea, împreună cu Dărmănești. Pe la anul 1634, episcopul Evloghie al Rădăuților
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
m în est și 30 m în vest. Relieful prezintă o înclinare ușoară de la vest la est și de la nord la sud, lucru pus în evidența de scurgerea apelor din zonă. Microrelieful este reprezentat de Valea Oltului și zona de terasă, ambele făcând parte din Lunca Oltului. În marea lui majoritate, relieful este plan, presărat cu mici zone de terase provenite din tasarea stratului de loess. Fruntea terasei de 3-5 m, este pusă bine în evidență în zona de est, având
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]