7,917 matches
-
indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină, RÎu d-ambru, se Îngînă cu purpura divină Și se răsfrînge-n marea de spumă și d-azur C-un cer ce-atîtea stele Îl fac și mai obscur”. Un cer devenit obscur din cauza numărului mare de stele - iată o propoziție ce trădează o finețe a gîndirii lirice: obscuritatea ca efect al acumulării luminii, Întunericul ce are drept hrană o lumină În grad maxim. Virginității obiectului Îi corespunde, În versurile lui Bolintineanu, o suspectă moliciune. Privirea, intensă și Îndelungată, corupe frăgezimea lucrurilor. Matinalul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului și ale prezentului. Crede Bolintineanu În eficacitatea scrisului său? Uneori pare a se Îndoi de puterea literaturii de a aduce pe oamenii epocii la măsura nobilă și demnă a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
relație cu alte sentimente. Faimoasă este legătura dintre amor și prieteșug, reluată și de poeții din generația de la 1840. Este vechea dilemă Între iubire și prietenie rezolvată În epoca Renașterii În favoarea prieteniei: pentru o femeie (o iubire) nu poți să trădezi un prieten... Conachi Încearcă să unească cele două forme ale afecțiunii. Într-un prim poem (Lumea) face elogiul prieteniei, Însă termenul este ambiguu. Prieteșug poate Însemna afecțiunea spirituală (agapé) dar și pasiunea erotică. Pentru a desemna diferitele nuanțe ale dragostei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii constituie o carte deschisă, oglinda adevăratului sentiment. Gura poate minți, cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zi În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin mult. Pann Împinge cîntecul spre obișnuita cîrtire Împotriva femeii care cheltuiește mult, trădează ușor și are gură rea. CÎntul al XXIII-lea e semnat De un pățit și pare a fi scris În limbajul mahalalei bucureștene din celălalt veac. Tema istericalilor din poezia lui Matei Milu, a ghilelei lui Conachi și a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în dar scriitorilor o nouă viață, de "personaje" fictive, evident, într-o altă "istorie". Nu degeaba a și fost criticată în epocă portretistica practicată de Lovinescu, reproșându-i-se că nu respectă "adevărul", că exagerează și simplifică totodată, caricatural, că trădează o înclinație lipsită de noblețe pentru cancan și detaliile picante de viață intimă. Reproșul, spuneam, nu-i fără rost de vreme ce, în loc să se refere la documente sigure, ferite de microbul colportajului mistificator, memorialistul dă credit mai degrabă surselor orale, de proveniență
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-a referit la literatură în genere (și nu numai la categoria comicului) Bergson a evidențiat aproape exclusiv latura ei formală, de mecanică goală, ceea ce i-a determinat pe exegeții operei sale să vorbească despre un "pesimism lingvistic radical"22, trădând o neîncredere fără precedent în cuvânt (considerat un mijloc inadecvat nu doar de cunoaștere, ci și de reprezentare). Prin urmare, neputând transpune în pagină bogăția concretului fenomenal la fel de fidel ca artele plastice, literatura (artă a cuvântului prin excelență) se vedea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și cel al trăirilor propriu-zise, de unde și funcționalitatea diferită a asociațiilor vizuale (ce declanșează reconstituirea memorialistică "romanțată", datorată autorului-narator) și a celor acustice (care angrenează memoria mecanic-involuntară a naratorului-personaj). Or, așa cum am mai spus, partajarea funcțiilor memoriei (voluntară și involuntară) trădează, în spirit, "metoda" proustiană, afirmând totodată imposibilitatea concilierii dintre suflet și trup, dintre literatură și viață. De altminteri, în concepția criticului-prozator actul creator presupune, repet, îndepărtarea de "realitate", refugiul strategic în imaginar. În caz contrar, dacă distanțarea nu se produce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Agonia excesivă, clamoroasă a bătrânului Klentze, care se agață cu disperare de viață, contrastează violent cu suferința "invizibilă" ("sobolul interior") a discretului Bizu, omul născut cu moartea în el. Armurierul e un suflet simplu, elementar, iar comportamentul său, pur instinctual, trădează psihologia sănătoasă a omului comun, ce gândește și simte "după tipic". Ca atare, înaintea morții bătrânul își recapitulează viața, oprindu-se cu plăcere asupra iubirilor de altădată (imaginile voluptoase alungă negrele gânduri). Și, cum amintirile sunt legate de niște oameni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen Stănică Rațiu, Lică lasă inițial impresia unui personaj de comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de ticuri verbale ce trădează intenția caricaturizantă a prozatorului. Ca atare, de fiecare dată când se întâlnește cu Bizu, comportamentul său urmează același tipar: îi controlează nasturii hainei, îi suflă de pe guler un imaginar fir de păr, îl bate protector pe umăr și-l felicită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sentimentul unei rușini, al unei fapte neîngăduite, dorea să vadă fără să fie văzut"158. Privirea bărbatului este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu trage cu ochiul. De aceea, privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient"48. În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, relevant, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretându-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi, în esență, rezultatul ,,conflictului dintre instanțele psihice: imaginația creatoare (supraconștientul), imaginația afectivă (subconștientul) și gândirea critică (conștientul)"49. O asemenea perspectivă de interpretare trece în secundaritate mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Cred că până acum sunt unice în România. Între timp a apărut și cartea de pură substanță socio-antropologică care le cuprinde total și le analizează minuțios, detaliat. Este o cercetare profundă, temeinică, scrisă cu acribia unui ,,ghicitor în pietre". Nu trădează prea mult din misterul pelerinajului, admirabil comparat de Mirel Bănică cu farmecul și ,,frumusețea unei melodii sufite în tăcerea nopții"... O vizită (deloc grăbită) în Sala Timpului a Muzeului Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
este consecința sa directă: un foarte insistent complex de inferioritate și superioritate, de iluzionare și luciditate, infatuare propagandistică și conștiință a participării europene efective. Obsesia de a ne face cunoscuți, recunoscuți, consacrați, elogiați de Europa are această origine și ea trădează, mai presus de orice, o aspirație organică, spontană, un sentiment elementar, înnăscut, de coexistență și coparticipare. Căci cum s-ar putea explica altfel reacțiunea lui Zilot Românul față de domnitorul Hangerli, care ne-ar fi... compromis în fața Europei (erou și scenă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
zestrea culturală valabilă a trecutului, de felul celor de la Proletkult și R.A.P.P. din anii formării culturii URSS, În practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădează mentalitatea proletkultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au mers pe linia minimei rezistențe În materie de creație, exprimându-și prin versuri generale atitudinea lor față de moștenirea pe care ne-a lăsat-o Eminescu și imitând doar anumite particularități ale expresiei și tehnicii sale de creație. Acest fapt trădează o mentalitate superficială față de moștenirea clasicilor poeziei noastre. O atitudine creatoare față de această moștenire le-ar fi impus exprimarea atașamentului față de Eminescu prin ceea ce ar fi avut mai ales În propriul lor arsenal liric, mai original. Este ceea ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
asemenea ni se pare și analiza minuțioasă a procesului sufletesc al lui Cosma Popov». (Aurel Martin, La Taliane, În Almanahul literar, an.1, 1950, nr. l0, p. 119). „Și mai departe: «La Taliane Își are Însă și scăderile sale care trădează procedee de compoziție moștenite de la școlile literare burgheze (?). Momentul inițial al nuvelei, bunăoară - acela În care pescarii sunt tulburați mereu de mieunatul pisicii ascunse a lui Condrat, - este prea prelungit, dând mai degrabă impresia unei uverturi metafizice care anunță o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale din artă coincide cu momentul primelor manifestări conștiente ale proletariatului român și Își trădează conținutul său de clasă Îndreptat Împotriva mișcării muncitorești, prin postulatul pe care se bazează: eliminarea preocupărilor sociale ale oamenilor de artă, Într-un moment În care ele erau determinate de apariția și prezența activă a clasei muncitoare În configurația vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
recuperatoare a cuvântului și în valoarea lui ordonatoare de lumi este majoră; cuvântul nu înseamnă doar un substitut al realului, ci este chiar acest real, anunțând ivirea unor stări-limită, tensionate, insinuarea unor momente de criză existențială, când poetul se simte trădat de cuvinte. Un metaforism (și alegorism) discret asigură o anume distincție discursului liric, un anume inefabil tensiunilor, arătându-l pe B. ca pe un spirit delicat ce mai crede în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
în prima parte a acestui capitol, de-a lungul secolelor XV XVIII Bacăul a avut o ființare minimală, profilul așezării fiind în consonanță cu specificul feudal al societății românești. Modul în care au fost realizate primele reprezentări grafice ale orașului trădează din plin acest lucru. Autorul celui mai vechi plan al Bacăului - realizat în anul 1816 de inginerul hotarnic Frantz Kühnel - a avut în centrul preocupărilor delimitarea moșiilor din jurul său (în partea dreaptă a Bistriței - Precista, Izvoarele, Letea, Țarina Bacăului, Mărgineni
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
C. Lungeanu în „grandioasa revistă a turneului Alhambra <<Expoziția Alhambra Palace>>” (28 martie 1938), dar și Grigore Vasiliu-Birlic, ce a jucat alături de colegii din trupa „Teatrul Vesel” în piesa „Teoria cocoșului” (31 ianuarie 1938). Preferințele scenice ale publicului băcăuan sunt trădate de numeroasele întâlniri cu actorii Teatrului de Revistă „C. Tănase”. Prima dintre acestea a avut loc pe 16 ianuarie 1930, în cadrul spectacolului „Miss Revista”. Au urmat succesele înregistrate cu „Ai... Nai... Dai” (20 noiembrie 1930), „Apropo Tănase” (18 martie 1936
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]