8,124 matches
-
reprezentînd o activitate ce nu este determinată de pro-priul statut, ci de raportarea la limba naturală. Din perspectiva funcției de bază, comunicarea, limba naturală reprezintă mijlocul obișnuit, de fiecare zi, pentru toți componenții unei comunități (unui popor, unei națiuni, unui trib etc.) și face parte dintre formele spiritualității care atestă natura, specificitatea comunității respective. De aceea, limba naturală a fost supusă, în repetate rînduri, analizei logice, cercetîndu-se posibilitățile ei de a reda în mod adecvat cunoașterea în general și cunoașterea științifică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
varietate de căi pe care ajungem la asemenea probleme. Fiecare caz cere o cercetare separată. În cercetări de acest fel ne poate ajuta, de multe ori, examinarea unor limbaje mai simple, limbaje cum sunt cele ale copiilor sau ale unor triburi primitive. Aceasta deoarece aici regulile folosirii expresiilor sunt mai accesibile privirii. Raportându-se la un limbaj mult mai complicat, filozofii au tendința de a sistematiza regulile folosirii expresiilor, de a privilegia unele folosiri și de a uita de altele. Ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 257 situații concrete. Unele din aceste descrieri priveau activități și exprimări ciudate ale membrilor unor triburi închipuite, altele aspecte foarte familiare. „Aproape orice lucru singular care era spus era ușor de urmărit și nu era din cele pe care cineva le-ar fi putut pune la îndoială («Nu voi afirma nimic din ceea ce nu veți accepta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Asemenea forme primitive ale limbajului folosește copilul atunci când învață să vorbească. Învățarea limbajului nu este aici explicație, ci instrucție.“ Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj ne îngăduie „să vedem mai bine“ ce anume conferă semnificație expresiilor. Ne putem închipui un trib ai cărui membri răspund afirmativ la întrebări de tipul „Poți să urci pe muntele cutare?“ sau „Poți înota peste râul cutare?“ numai dacă ei au făcut deja acest lucru. Un conducător îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în care diferite comunități își exprimă convingerile religioase există deosebiri enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 353 triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Lipsa acestui respect duce la o societate primitivă, societate întîlnită în organizarea haitelor de lupi în care se deosebește lupul alfa (o personalitate dintre cele mai importane) și lupul omega ( dintre cele mai puțin însemnate personalități), întîlnită și în organizarea triburilor canibale. Una dintre exemplele cele mai elocvente ale unei societăți primitive este societatea din S.U.A., care a promovat în mod explicit această lipsă de respect pe toate planurile. În acest caz este demn de remarcat lipsa de respect al guvernului
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
lusitani<footnote LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s.m. și f., Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. footnote>, care formează grosul populației din nordul peninsulei Iberice, au trăit alături de celtiberi<footnote Triburi din nord-estul peninsulei Spaniei, rezultate din uniunea triburilor celte cu cele iberice, stabilite în Peninsula Iberică în secolele V și III î.d.Hr.. Tribul principal a fost cel al Averacilor. footnote>, cu care se învecinau și au dat naștere
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
f., Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. footnote>, care formează grosul populației din nordul peninsulei Iberice, au trăit alături de celtiberi<footnote Triburi din nord-estul peninsulei Spaniei, rezultate din uniunea triburilor celte cu cele iberice, stabilite în Peninsula Iberică în secolele V și III î.d.Hr.. Tribul principal a fost cel al Averacilor. footnote>, cu care se învecinau și au dat naștere unei epopei foarte interesante, „Lusiada”, atribuită lui Luís
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
populații. footnote>, care formează grosul populației din nordul peninsulei Iberice, au trăit alături de celtiberi<footnote Triburi din nord-estul peninsulei Spaniei, rezultate din uniunea triburilor celte cu cele iberice, stabilite în Peninsula Iberică în secolele V și III î.d.Hr.. Tribul principal a fost cel al Averacilor. footnote>, cu care se învecinau și au dat naștere unei epopei foarte interesante, „Lusiada”, atribuită lui Luís Vaz de Camões<footnote Luís Vaz de Camões (1524 -1580) este poetul național al Portugaliei și unul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
arie de răspândire remarcabilă. Ca și în alte zone ale Europei, în centrul continentului apar o sumă de interferențe politice și culturale și se dezvoltă o serie de regate mai mari sau mai mici. În primele secole ale erei creștine, triburile germanice, devenite sedentare, populau un teritoriu destul de întins: între Rin, cursul superior și mijlociu al Dunării și Vistula; în sudul peninsulei Scandinavia și nordul Mării Negre. Contactul cu lumea romană a lăsat multe mărturii arheologice despre civilizația romană, între care ruine
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și mijlociu al Dunării și Vistula; în sudul peninsulei Scandinavia și nordul Mării Negre. Contactul cu lumea romană a lăsat multe mărturii arheologice despre civilizația romană, între care ruine, urme de cetăți etc. Pentru secolele I-II Tacitus menționează 50 de triburi 6, grupate în trei ramuri, aparținătoare părților de nord, vest și est-centrale ale teritoriilor locuite de germanici. În următoarele secole sunt menționate și alte triburi, împărțite tot în trei ramuri: ramura apuseană (francii pe cursul Rinului inferior și mijlociu, alamanii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
între care ruine, urme de cetăți etc. Pentru secolele I-II Tacitus menționează 50 de triburi 6, grupate în trei ramuri, aparținătoare părților de nord, vest și est-centrale ale teritoriilor locuite de germanici. În următoarele secole sunt menționate și alte triburi, împărțite tot în trei ramuri: ramura apuseană (francii pe cursul Rinului inferior și mijlociu, alamanii pe cursul Rinului superior, frizii în regiunea Olandei, saxonii pe coasta germană a Mării Nordului, anglii, warnii și iuții în peninsula Iutlanda, longobarzii între Weser și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în sud (de fapt este vorba de teritoriile devenite ulterior Germania de Sud, de Vest și Centrală). Denumirea Germania îi aparține lui Caesar, fiind atribuită teritoriilor locuite de aceste popoare pe linia Rinului și a Dunării 8. Unele din aceste triburi devin stabile, se sedentarizează, afirmând pretenții de supremație. În acest sens se poate aminti "regatul" lui Ariovist, din tribul tribocilor, contemporan cu Burebista. În a sa Histoire de la Gaulle, Camille Jullian menționa că în anii '70 înainte de era creștină Europa
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
îi aparține lui Caesar, fiind atribuită teritoriilor locuite de aceste popoare pe linia Rinului și a Dunării 8. Unele din aceste triburi devin stabile, se sedentarizează, afirmând pretenții de supremație. În acest sens se poate aminti "regatul" lui Ariovist, din tribul tribocilor, contemporan cu Burebista. În a sa Histoire de la Gaulle, Camille Jullian menționa că în anii '70 înainte de era creștină Europa Centrală era împărțită între doi mari conducători: Ariovist, regele suebilor, care domina vestul germano-iliric, și "reformatorul inspirat, organizatorul înțelept
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
celor două armate părea posibilă în părțile Bavariei de astăzi, dar cei doi conducători și-au îndreptat atenția spre alte zone. Nevoia de a dispune de o conducere permanentă întărește divizarea socială, crește puterea aristocrației și permite formarea regalității militare. Triburile, în principal francii, saxonii, alamanii și bavarezii, constituie și rămân punctul de pornire în formarea statului german. La rândul său acesta se poate afirma după constituirea statului franc. Între timp, în special în cursul secolelor III-V, unele triburi s-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
militare. Triburile, în principal francii, saxonii, alamanii și bavarezii, constituie și rămân punctul de pornire în formarea statului german. La rândul său acesta se poate afirma după constituirea statului franc. Între timp, în special în cursul secolelor III-V, unele triburi s-au unit, formând uniuni de triburi puternice și statornice: alamană (între Rin și cursul superior al Dunării), francă (pe cursul mijlociu și inferior al Rinului, împărțită ulterior în uniunile salică și ripuară), saxonă, thuringă, bavareză (Bavaria actuală) și frizonă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și bavarezii, constituie și rămân punctul de pornire în formarea statului german. La rândul său acesta se poate afirma după constituirea statului franc. Între timp, în special în cursul secolelor III-V, unele triburi s-au unit, formând uniuni de triburi puternice și statornice: alamană (între Rin și cursul superior al Dunării), francă (pe cursul mijlociu și inferior al Rinului, împărțită ulterior în uniunile salică și ripuară), saxonă, thuringă, bavareză (Bavaria actuală) și frizonă (în Țările de Jos). Despre goți se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu o întindere considerabilă, din sudul Scandinaviei până în nordul Mării Negre, sunt menționați frecvent, cu cele două ramuri: ostrogoții la est de Nistru și vizigoții la vest. Germanii locuiau în sate, în case construite din lemn și pământ. Principalele ocupații ale triburilor germanice erau creșterea vitelor și cultivarea pământului. Muncile agricole erau ușurate de folosirea diferitelor unelte (sape, grape din lemn, seceri și coase din fier) și a plugului greu din lemn cu brăzdar de fier, pe roți și tras de boi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
11, al cărui nerv îl constituie libertatea individuală. Într-adevăr, la romani, ca și la greci, statul sau Cetatea absorb persoanele. Anticii nu au cunoscut libertatea individuală. Dacă vrem să găsim germenele acestei libertăți, se impune să avem în vedere triburile germanice. Triumful familiei germanice asupra familiei romane, precum și cel al proprietății romane asupra celei germanice și feudale nu se pot explica decât în acest fel. Familia romană a sucombat pentru că era incompatibilă cu independența individului, dar proprietatea romană a supraviețuit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a transformat treptat în obște sătească, numită "marcă", ce avea la bază comunitatea de teritoriu. În secolele IV-V se accentuează procesul de diferențiere, de separare a aristocrației gentilice de masa oamenilor de rând, liberi. Organizarea socială și militară conferea triburilor germanice posibilitatea impunerii unui respect binemeritat din partea celorlalte populații ale Europei. Germanii practicau în acea perioadă instituția semnalată de Caesar 12 și descrisă de Tacitus sub numele de comitatus. Conform lui Caesar, dacă un șef german pregătea o expediție, el
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
respect binemeritat din partea celorlalte populații ale Europei. Germanii practicau în acea perioadă instituția semnalată de Caesar 12 și descrisă de Tacitus sub numele de comitatus. Conform lui Caesar, dacă un șef german pregătea o expediție, el se prezenta în adunarea tribului și cerea oameni care să îl urmeze. Tacitus amintește că această instituție nu mai era ocazională, ca în timpul lui Caesar, ci căpăta treptat un caracter permanent. Comitelui i se atașau oameni tineri adulescentulii -, cărora originea nobilă sau serviciile militare ale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
serviciu militar personal, a unui contract liber consimțit. Toate acestea indică o organizare politică prestatală sub forma unei "democrații militare", condusă de șeful războinic, a unui sfat și a unei adunări a poporului (toți oamenii liberi, purtători de arme, din trib). Octavianus Augustus împăratul care a organizat Galia și Spania, a redus Galatia și Egiptul la statutul de provincii, a cucerit Panonia și a anexat Moesia a luptat cu succes și împotriva germanilor. La moartea sa, în anul 14 d.Chr
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Roman avea o întindere considerabilă, atingând frontiere pe care le va păstra timp de trei secole: de la litoralul întregului bazin al Mării Mediterane și întreaga Peninsulă Iberică, în partea sudică a continentului european, până la Rin și nordul Dunării 16. Relațiile triburilor germanice cu Roma nu au fost pașnice. Acțiunile împăraților ilirieni 17 au respins atacurile năvălitorilor de origine germanică, restabilind frontierele. În partea dinspre germanici, limesul nu mai era suficient, fiind necesară o rezistență în adâncime. În aceste condiții, Imperiul nu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se opunea cu greu tulburărilor civile și intrigilor de curte. În acest complex politic, numeroșii uzurpatori nu au ezitat să se înțeleagă cu barbarii pentru acapararea tronului imperial. Așezați pașnic în Imperiu în calitate de coloni-soldați și soldați-mercenari, ulterior în cete și triburi întregi, germanii au primit statutul de "federați", pe baza unui tratat (foederus). Cei dintâi au fost vizigoții (376-377): primeau pământ și slujeau în armata romană sub comanda propriilor șefi. Așezarea lor va accelera destrămarea Imperiului Roman de Apus, deschizând perspectiva
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Orient, fiind beneficiari ai împărțirii Imperiului 22. În timpul domniei lui Theodosius I goții au ajuns la Constantinopol, unde au fost respinși, apoi învinși, acordându-li-se dreptul de a se stabili în Moesia (foederati, 382)23. Din această perioadă, migrația triburilor germanice va avea urmări hotărâtoare pentru configurarea Europei viitoare. Împinși de vizigoți (407) și de năvălirea hunilor (450), barbarii s-au îndreptat din nou asupra Imperiului, fapt ce avea să determine migrațiile ulterioare. Sub Genseric, vandalii au cucerit Cartagina (439
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]