8,602 matches
-
era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se sprijini de unul din trunchiurile ce susțineau coliba și îl privi pe cel care dormea. Mai mult decât vorbele, tonul lui a fost cel care l-a tulburat. A avut impresia că Piá este cea care vorbea: era aceeași voce cu care Piá a învățat să spună doar „banane“. Dădu din cap, încercând să-și alunge gândurile. Se întoarse către José Correcaminos. — Trezește-l! Vreau să aud ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. 4. Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor. 5. Întoarce-ți ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului. 6. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă. 7. Obrazul tău este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
iluzoriu? Nu sîntem cu toții iluzorii? Cine să știe ce este de fapt viața și realitatea, cine să garanteze dacă sîntem și ce am fi cu toții, cine să poată spune dacă nu e totul o iluzie care se amestecă și se tulbură pentru a fi realitate? În această lume plină de contradicții, contraste, paradoxuri, paralelisme, încîlceli, încurcături, diversitate, totul este trecător și aparent, totul pare iluzoriu și relativ încît, pînă la urmă, adevărul este esențial și egal cu înțelegerea... egal cu a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este un eveniment și țin să mai stau de vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe aici, dom' primar. Nu mai sînt primar, ripostez moale. Totuși sînteți președinte. Sînt... Niște piatră măcar. Cîteva camioane... Nu-i parohia mea. Dar v-am votat, nu? Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și îmi face semn să vin după el. Nu, Cezar, tu ești în tărîmuri de care mă tem, nu mă duc... Se întristează și imaginea lui fixă, ca un tablou, se tulbură și devine neclară. Nu te supăra. Nu merg cu tine. Tu știi ce ar însemna asta, nu? Imaginea dispare și eu mă trezesc. Îmi fac cruce, beau puțină apă și-s fericit că... n-am mers cu Cezar. Adorm aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus că i-a povestit și un vis care mi se pare semnificativ. Spunea că l-a visat pe Daniel Turcea, adică numai capul lui așezat pe lada studioului În loc de veioză. Chiar așa spunea, țin minte perfect că m-a tulburat. Își dădea seama În vis că Daniel fusese decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul și va fi condamnată la moarte. Acum Înțelegi? Sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit În plăcerea lui, atît de izolat, ca un făt În uter. Ar fi trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să mă caut prin buzunare, speram să găsesc niște bani sau o bucată de pîine să-i dau. N-am găsit decît un săpun roz, parfumat. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care le notasem sau codificasem. Mi-amintesc unele dintre numele lor. Odată, pe lângă Fragmentul becului, pe care îl ai, existau Fragmentul prafului, Fragmentul umbrei și Fragmentul plicului. Dar aici, în trecut, unde mă aflu e periculos și lucrurile se tulbură, se pierd sau se distrug. Încerc, încerc să salvez cât pot de mult, dar fragmentele alea au dispărut toate și nu-mi amintesc despre ce era vorba în ele. A existat odată un fragment numit Fragmentul acvariului. Mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nesănătoasă și contagioasă, cu idei periculoase și înșelătoare, înțelegi? Nu vreau să mă mai întrebi niciodată nimic despre ea. Deschise brusc enciclopedia și-o aruncă tare în perete. Am auzit pârâitul cotorului. Cartea moartă căzu greoaie pe podea. Nu eram tulburat sau intimidat. Era ceva prea mare, prea important. Venisem la Fidorous după răspunsuri. Uneori, răspunsurile nu trebuie date în cuvinte. M-am uitat țintă la cartea ruptă. — Asta-i tot, nu? am spus. Fidorous ridică ochii spre mine, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chiar ideia că se poate ajunge, prin audierea unei melodii, la atingerea unor forme de reverii sau de extaz<footnote Idem., p. 309 footnote>. Lucrarea artistică este în masură să influențeze contemplatorul șocându-l vizual și în urma acestui șoc să tulbure și să genereze diverse complexe de trăiri. Să incite la meditație îndelungată și să oblige la dialog.<footnote Marilena Bontaș, Formarea spirituală prin artă, Editura 3D Arte, Iași, 2007, p. 42 footnote> Am putea afirma că ”obiectul de artă” influențează
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
doamnei Bellairs, și dădu să-și elibereze mîinile. — Arthur! repetă glasul - un glas scăzut și plîngăreț, venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putu obține de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a tuturor Întîmplărilor din ultimele zile. Trebuia să facă ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se pare că te așteptai la ceva, nu-i așa? — Nu la asta, ci la ceva mult mai Îngrozitor. Nu știam de omul acela. — Vizita mea de ieri v-a pricinuit necazuri, nu-i așa? — Nici un necaz nu-l poate tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă n-am Învățat ce trebuie să fac. Bănuiești cam ce a urmat? — Da... Poliția... — Știi ce mă sfătuiește fratele dumitale? — Da. Convorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios că, știindu-mi numele, nu mi-ați găsit nici o rudă, nici o cunoștință... Doar s-au făcut cercetări. Să presupunem, de pildă, că am fost căsătorit... GÎndul acesta mă tulbură. Poate că soția mea mă caută... Digby simțea că dacă și acest punct ar fi clarificat, fericirea lui ar fi fost deplină. — De fapt... Începu Johns, dar se opri. Nu cumva mi-ați descoperit o nevastă? — Nu chiar o nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu bucuros. Se temea că o dată cu amintirile se vor Întoarce și răspunderile. De obicei, viața Îți dezvăluie treptat regulile jocului; răspunderile se acumulează atît de Încet, Încît nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea mirată a lui Johns, care pornise grăbit spre iaz Împreună cu Poole. Întîlnirea cu Poole Îl tulburase pe Digby: deși omul nu-i părea cunoscut, Îi răscolise atît de adînc trecutul, Încît simțea că din apa lui neagră ar putea țîșni o lumină. Reacționase violent pentru că se speriase, iar acum se temea că pe fișa lui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i așa? Îl Întrebă domnul Prentice privindu-l pieziș, cu un fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]