78,666 matches
-
oglinzi cu rame bogate în stil rococo. În contractul cu regele Augustus al II-lea, Maria Zofia l-a obligat să păstreze palatul neschimbat. Prin urmare, acțiunile sale au fost limitate la finisarea unei noi săli de mese numită "Sala Albă" în aripa de sud și la decorarea unor interioare neterminate. Plafoanele și celelalte picturi au fost executate de Julien Poison, Johann Samuel Mock și Lorenzo Rossi, în timp ce lacul decorativ din "Camera chineză" a fost realizat de Martin Schnell. Partea integrală
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză). Astfel Evertsen cu 7 nave îl înfruntă pe Martel cu 10 nave, următoarele 8 nave franceze nu aveau oponenți apropiați; De Ruyter cu 18 nave de linie și Banckert cu restul de 14 nave îl întâmpinară pe Rupert cu
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
manufacturate. Jedediah Smith , un vânător, , comerciant de blană, deschizător de drumuri, autor, cartograf și explorator al Muntiilor Stâncoși, al coastei americane de vest și sud-vest în secolul al 19-lea, a fost un erou american redescoperit.A fost primul om alb care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat, râului Colorado, Deșertul Mojave, și în cele din urmă ,care a ajuns în California. Smith a fost primul cetățean al Statelor Unite care a explora Sierra Nevada (SUA) și
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american Oklahoma este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politică regimului american de transhumanta a fost legalizata prin decretul de lege „Indian Removal Act” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
1822), dar puține revolte au avut succes. Revoltă sclavilor condusă de Nat Turner i-a îngrozit pe proprietarii de sclavi în Southampton, Virginia, în august 1931. Grupul lui Turner, care numără aproximativ 75 de negri, a ucis aproximativ 60 de albi în două zile înainte de sosirea milițiilor de stat locale să le copleșească. În nord, represiunea anti-sclavie va agită flăcările mișcării aboliționiste, aflată în creștere. Între 1830-1860, o mișcare pentru abolirea sclaviei în America a câștigat puterea în nordul Statelor Unite, condusă
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
să le copleșească. În nord, represiunea anti-sclavie va agită flăcările mișcării aboliționiste, aflată în creștere. Între 1830-1860, o mișcare pentru abolirea sclaviei în America a câștigat puterea în nordul Statelor Unite, condusă de negri , cum ar fi Frederick Douglass și suporterii albi, ca William Lloyd Garrison, fondator al ziarului radical Liberator, si Harriet Beecher Stowe, care a publicat cel mai bine vândut român antisclavagist "Colibă unchiului Tom" (1852). În timp ce mulți aboliționiști religioși susțineau că sclavagismul este un păcat, alții au fost mai
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
literatura antică indiană și realizările științifice. Printre cele mai celebre traduceri ale sale se numără "Mahaprajnaparamita Sutra" și diferite tratate ale unor maeștri ai școlii Yogacara (în chineză "Faxiang"). De asemenea, Xuanzang a activat o perioadă și la Templul Calului Alb din Luoyang, unde a fost numit stareț și a tradus câteva sutre. De-a lungul vieții sale a avut mulți discipoli, unii veniți chiar din Coreea și Japonia pentru a-i asculta predicile. În anul 664, Xuanzang a murit în
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]
-
mii de muncitori vor devia sute de litri de apă peste un desert care va potoli setea întinsă în Los Angeles ". Producția de masă și locuri de muncă determinate de primul război mondial vor duce la egalitarismul dintre afro-americani și albi în orașele nordice, cum ar fi Chicago, dar conflictul rasial va continua încă câteva decenii. Mulți americani vor vedea orașele înmugurire drept paradisuri ale viciilor, ca băutură. O campanie populară va reuși să interzică alcoolul, dar atunci, prohibiția declanșează un
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
care au fost trimise de către guvernul american să-l aresteze. Potrivit Biroului american de recensământ (1894), "Războaiele indiene sub guvernul Statelor Unite au fost mai mult de 40 la număr. Au costat viața a circa 19.000 de oameni de culoare albă, femei și copii, inclusiv cei uciși în combate individuale, și viața a circa 30.000 de indieni. Prima locomotivă cu aburi din America a apărut în 1830, iar în următoarele două decenii, șinelor de cale ferată au legat mai multe
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
șef, iar Union Pacific a început să se deplaseze spre vest, din mai 1866. Compania a suferit atacuri sângeroase asupra lucrătorilor săi de către nativii americani - inclusiv membri ai triburilor Sioux, Cheyenne și Arapaho - care au fost amenințate de progresul omului alb și al lui "cal de fier" pe locurile lor natale. Totuși, Union Pacific a construit relativ repede sinele, față de progresul lent al companiei rivale prin Sierra. Așezările șubrede apărute lângă calea ferata au devenit focare ale consumului de alcool, jocuri
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
pentru a deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru a obține „cartea de învestitură” ("icăzet") și boneta albă specifică ienicerilor. Legătura ordinului cu membri ai dinastiei otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
și Nistru, țariștii l-au alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Ocupația din 1812, a fost un al doilea caz când un teritoriu cu o populație predominant românească (83,848 familii de români sau 86% la recensământul rus din 1817) a fost inclus în componența
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
mai multe localități din regiunea Cernăuți: Pătrăuții de Jos și Igești (r-ul. Storojineț,), Voloca pe Derelui (r-ul Adâncata), Ostrița și Buda Mare (r-ul. Herța), Mahala, Prut și Tărăsăuți (r-ul. Noua Suliță); și din regiunea Transcarpatia: Biserica Albă (r-ul. Rahău) și Apșa de Jos, Slatina și Strâmtura (r-ul. Teceu). spre deosebire de cei din statele naționale (România și Republica Moldova) nu dispun de totalitatea drepturilor atât culturale, cât și lingvistice. Astfel, ca de exemplu se afirmaă autoritățile ucrainene afirmă
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București) a fost una din aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. În timpul
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dat de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuselaj și pe aripi
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
din costul avionului a fost suportat, conform obiceiului timpului, de Ministerul Aerului și Marinei, iar pentru cealaltă jumătate apelează la un împrumut de la Marina Știrbey, împrumut pe care-l va restitui în anul 1940, din primele de zbor cu Escadrila Albă, primite în avans. Acest avion a ars în 4 aprilie 1944 într-un hangar de la Chitila, în urma unui bombardament american. Între 12 și 17 septembrie 1940, Mariana Drăgescu, împreună cu Nadia Russo aduc de la Stuttgart în România două avioane de sport
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. În anul 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat la Bătălia de la Stalingrad, Escadrila Albă fiind redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe. Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu colegele
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
considerată ofițer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r). În 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion Dobran spunea despre Mariana Drăgescu: Pentru misiunile efectuate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu: A mai primit placheta jubiliară
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „”, denumire preluată și de alți scriitori. Campaniile la care escadrila a participat au fost: 1941 - Basarabia și Odessa, 1942 - Stalingrad, 1943 - Crimeea. În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Ușor, fiind formată din două secții: "I" și "II". Aceasta a intrat în componența "Grupului Aerotransport Militar", alături de "Escadrilele 105 și 107 Transport Greu". "Secția I" a fost desființată în septembrie 1943, avioanele ei
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
ei personal Bücker Bü 131 „Jungmann”. La început avioanele erau vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, asemănător ambulanțelor, motiv pentru care jurnalistul italian Curzio Malaparte, aflat în 1941 în documentare pe Frontul de Răsărit, le-a spus "Escadrila Albă", denumire preluată imediat și de alți scriitori, ca George Acsinteanu. Pe front, misiunile erau executate fără protecția aviației de vânătoare. Pentru a se proteja, avioanele zburau foarte jos, la înălțimea de 50 m, la care vânătoarea adversă nu cobora, dar
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
50 m, la care vânătoarea adversă nu cobora, dar le ataca la sol. Ca urmare, în august 1941 ele au fost vopsite în culori de camuflaj, verde închis deasupra și albastru deschis dedesubt, iar crucile roșii au rămas în cercuri albe. Până în octombrie 1940 aviatoarele s-au familiarizat cu aparatele RWD-13S și au efectuat 45 de zile de practică la Spitalul Militar, unde au învățat să facă pansamente și injecții. La 1 aprilie 1941 escadrila s-a mutat de la Băneasa la
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fost retrasă la București. Prin reorganizare, la 10 aprilie 1942 s-a înființat "Grupul Aerotransport Militar", care efectua aprovizionare cu muniție și materiale, realiza legături, transporta personal militar etc. Grupul era format din piloți ai LARES, și cei ai Escadrilei Albe și era condus de cpt. cdor. Octav Grigoriu. Grupul era format din "Escadrila 105 Transport Greu", dotată cu avioane Junkers Ju 52, comandată de cpt. av. Constantin Abeles, "Escadrila 107 Transport Greu", dotată tot cu avioane Junkers Ju 52, comandată
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
și marginalizarea. Celebre în anii războiului, aceste aviatoare au intrat într-un complet anonimat în primele decenii postbelice, fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. În anul 2004 în Studioul Cinematografic al Armatei Române a fost realizat documentarul „Escadrila Albă”, în regia lui Șerban Creangă. Irina Cioc („Burnaia”, de la râul Burnaia) (n. 1909, Ciurari - d. 1997, Geneva). Avocată, în baroul Ilfov, a urmat școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației (ARPA), unde a fost instruită pentru
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]