78,360 matches
-
ales să continue tradiția muzicală a familiei Fernbach, studiind vioara la Liceul de Muzică din Timișoara și apoi la Universitatea Națională de Muzică din București. Alexander Fernbach și-a continuat studiile la Hochschule für Musik „Franz Liszt” de la Weimar, fiind angajat, în prezent, ca șef de partidă vioara II, la Philharmonischen Orchester Erfurt. Între anii 1974 - 1976, Ioan Fernbach este violonist în orchestra Operei Române din Timișoara. În anul 1976, în urma unui concurs, va fi angajat în orchestra Filarmonicii „Banatul” din
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Franz Liszt” de la Weimar, fiind angajat, în prezent, ca șef de partidă vioara II, la Philharmonischen Orchester Erfurt. Între anii 1974 - 1976, Ioan Fernbach este violonist în orchestra Operei Române din Timișoara. În anul 1976, în urma unui concurs, va fi angajat în orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, unde în anul 1978, promovează ca șef partidă vioara I, iar, în anul 1980, devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
După Revoluția din 1989, în anii 1993/1994, cvartetul Timișoara și-a încetat activitatea, datorită plecării temporare în Italia, a Alexandrei Guțu. Orchestra de cameră a Filarmonicii „Banatul” din Timișoara exista deja în anul 1976, când Ioan Fernbach a fost angajat la Filarmonică. Așa cum mărturisește el însuși, corpul orchestral al Filarmonicii era constituit numai din instrumentiști tineri, ceea ce făcut posibilă promovarea sa rapidă pe postul de concert-maestru al orchestrei de cameră și apoi, al orchestrei mari a Filarmonicii „Banatul” din Timișoara
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
au explicat că videoclipul simbolizează „această idee de a trece printr-o lupta pentru a ajunge înapoi pe scenă, care este acel turn cu laser roz”. Jo Ratcliffe, o ilustratoare din Londra cunoscută pentru design-ul ei grafic, a fost angajată pentru a oferi efecte de animație pentru video. A descris-o pe Gâgă ca fiind ”foarte puternica” în timpul filmărilor, adăugând că ”nu a mai văzut niciodată pe cineva care să se stimuleze singur atât de tare”. Gâgă a vorbit despre
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
de mijloace tehnice moderne, care poartă amprenta unei rupturi deliberate cu tradiția secolului trecut. a studiat pictura la Academia ”Ion Andreescu” din Cluj, la început în clasa Prof. Teodor Harșia, apoi în acea a Prof. Aurel Ciupe. După absolvire este angajat ca asistent al Prof. Ciupe, calitate în care va lucra temporar și alaturi de Prof. Corneliu Baba, in București. Radu-Anton Maier reușește să ia contact nemijlocit cu arta europeană grație unei burse de studii (1965-1966) a Academiei ”Pietro Vannucci” din
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
cu Polonia, iar Republica Populară Ucraineană - a cărei graniță era pe Nistru, era implicată într-un conflict armat cu forțele bolșevice și se afla într-un moment critic al acestuia. Din punct de vedere strategic, România la acel moment era angajată practic într-un război pe mai multe fronturi - la nord, est și la vest. Odată ce Armatei Române i-a revenit rolul de a apăra noua frontieră pe Nistru, dispozitivul de acoperire al acesteia realizat la frontiera estică în noiembrie 1918
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
2 baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat pe 3 coloane, angajând lupta cu inamicii situați în pădurile aflate la est și la vest de șoseaua Sauca - Călărașeuca. Suferind mari pierderi și întărit cu încă un batalion și o secție de artilerie venită de la Bălți pe calea ferată, pe 11/23 ianuarie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
trupele de invazie, aceștia fiind cazați la conacul unui cunoscut adversar al unirii Basarabiei cu România și promotor al rămânerii acesteia în componența Rusiei (din familia Krupensky). În timp ce aceștia au fost tratați cu o deosebită considerație de familia moșierului, au angajat un fotograf local și cu sprijinul căpeteniilor bolșevice care își aveau baza pe Nistru și al conducătorilor grupurilor antiromânești locale, au trimis corespondențe presei din Londra. În aceste corespondențe armata și administrația române au fost acuzate și denigrate în mod
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, si apoi pe Mississippi și la Chicago, publicându-și notele de călătorie în cartea „Minnesota și Vestul Îndepărtat”.Deși vremea în Canada și S.U.A a petrecut
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a găsit-o foarte bolnavă de cancer și sceptică în legătură cu nemurirea promisă de Harris. El a decis să o ia în California, la Santa Roșa. A mers până la Cloverdale în căutarea unor ape tămăduitoare și în cele din urmă a angajat o lecuitoare populară, dar fără folos. Moartea mamei în prezența să, a constituit punctul de cotitură în care s-a spart vraja legăturii bolnăvicioase și înrobitoare cu Thomas Lake Harris. A fost surprins să vadă un inel al mamei sale
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Brocton și din rândurile diplomaților, liderilor religioși, funcționarilor otomani, arheologilor etc. În acei ani regiunea a cunoscut o creștere a imigrației de evrei din răsăritul Europei, în cadrul mișcării presioniste Hibat Tzion din România și Imperiul Rus. În 1882 l-a angajat ca secretar pe Naftali Herz Imber, poetul ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
necesită mult curaj în loc de exorcismele lor de obicei false. În rolurile secundare joacă actorii Peter Stormare, Lena Headey, Jonathan Pryce și Monica Bellucci. În februarie 2001, Ehren Kruger a vândut scenariul său speculativ către Metro-Goldwyn-Mayer (MGM). În timp ce Gilliam a fost angajat ca regizor, scenariul a fost rescris de Gilliam și Tony Grisoni, dar Asociația Scriitorilor din America a refuzat să-i crediteze pentru munca lor și prin urmare Kruger a fost menționat ca singurul scenarist. În cele din urmă MGM a
Frații Grimm (film) () [Corola-website/Science/328079_a_329408]
-
mare, fără a cheltui niciun ban. Ele fac autostopul la dus și apelează pentru cazare și masă la Iuliu, o veche cunoștință angajat ca ospătar la restaurantul condus de Berbecaru. În cele din urmă, trebuind să plătească, acceptă să se angajeze ca bucătărese la restaurant. Pe plajă mișună și o serie de personaje cu preocupări neserioase: bișnițarii Gicu și Petrică (interpretați de doi zugravi, unul dintre ei fiind Jean Constantin) care fură și, dându-se drept străini, încearcă să vândă „pe sub
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior conte de Aversa.
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
a succedat tatălui său, Ducele Petru I, la tronul din Oldenburg. Spre deosebire de tatăl său, Augustus și-a asumat titlul de Mare Duce, el fiind primul care a folosit titlul de Mare Duce de Oldenburg. Ca Mare Duce, Augustus s-a angajat în reformarea administrației micului său stat și s-a arătat un conducător patriarhal care s-a îngrijit de agricultură, transport, asistență socială, artă și știință. Comerțul a înflorit în Weser și Jade și orașul Oldenburg a devenit unul dintre centrele
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
niște fotografii făcute de un alt fotograf l-a întrebat pe șeful de la Agerpres: Dacă ăla a fost bun pentru americani, de ce nu e bun și pentru noi?!». I s-a răspuns că nu e nici membru de partid, nici angajat la Agerpres. «Păi, să-l facem!», a zis. Și l-au făcut", povestește soția sa, actrița Lucia Mureșan. Ion Miclea l-a însoțit apoi pe Ceaușescu în vizitele din 1971 până în anul 1980. La 21 mai 1967, Tudor Arghezi și-
Ion Miclea () [Corola-website/Science/328147_a_329476]
-
aceea, Herman a dispărut din consemnări, iar Richard s-a autointitulat conte de Aversa. În 1053, Richard a fost prezent la bătălia de la Civitate, unde s-a aflat la comanda aripii drepte împotriva longobarzilor din armata papală. El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând soarta bătăliei în favoarea normanzilor. Richard s-a
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
un contingent de corăbii, cu echipajele mobilizate permanent, adică cel puțin 8 luni din an, pe cheltuială proprie, sau, dacă nu poate, plătește o contribuție anuală, phoros, la tezaurul comun, păstrat în sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii să angajează să construiască, să echipeze și să întrețină cota de triere care ar fi revenit fiecărei cetăți care plătea tributul. Aceste cote au fost stabilite cu mare grijă de către Aristeides și au fost acceptate de toate cetățile participante. Dintre cetățile aliate
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iap apoi ca redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995. Este nepotul lui Garabet Ibrăileanu. La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „”. În 2011 locuia la München, Germania. A fost căsătorit de două ori
Mircea Carp () [Corola-website/Science/328176_a_329505]
-
gimnaziala și liceale la Liceul „Grigore Ghica voievod” din Dorohoi și la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla. Simțul datoriei față de cei din rândurile cărora provine, sentiment care îl va caracteriza tot restul vieții, îl determină pe tânărul Neculau să se angajeze ca infirmier voluntar în timpul Primului Război Mondial. După obținerea bacalaureatului se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași avându-i profesori pe Ion Petrovici, Constantin Fedeleș, Ion Găvănescu și Petre Andrei. În anul 1920 se căsătorește cu Ana
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
un protector și susținător al arhitecturii baroce moderne din Italia, pe care a văzut-o în special la Roma. El a dispus construirea în apropiere a clădirii "Alte Residenz", care este în prezent anexată la catedrală. Wolf Dietrich l-a angajat pe arhitectul italian Vincenzo Scamozzi să pregătească un plan pentru o clădire nouă și mai încăpătoare în stil baroc. Construcția a început abia în timpul lui Markus Sitticus von Hohenems (1612-1619), succesorul lui Wolf Dietrich, care a pus piatra de temelie
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
de 1047, lui Umfredo i s-a conferit senioria (sau comitatul) de Lavello de către fratele său Drogo, căruia i-a succedat apoi în calitatea de conte de Apulia în august 1051. În primii ani petrecuți în Lavello, el l-a angajat pe tânărul Richard Drengot, care ulterior avea să îl sprijine împotriva papalității. În 1053, Umfredo i-a primit pe fratele său Geoffroi și pe frații vitregi Mauger și Guillaume, la sosirea acestora în Italia. El i-a acordat lui Mauger
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
largă de circa 250, sub conducerea lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo, normanzii s-au întâlnit cu "primates" (conducătorii) din Benevento: principii Landulf al V
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
acesta drept conducător al lor. În 16 martie 1041, în apropiere de Venosa, pe râul Olivento, armata normandă a încercat să negocieze cu noul catepan bizantin, Mihail Doukeianos, însă tentativa nu a dat rezultate, drept pentru care bătălia s-a angajat la Montemaggiore, în apropiere de Cannae. Deși catepanul a făcut apel la o puternică forță de varegi aflați la Bari, bătălia a constituit o categorică înfrângere pentru bizantini, iar mulți dintre soldații lui Mihail Doukeianos s-au înecat în râul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]