78,360 matches
-
folosească serviciile Agenției Naționale de Detectiv Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta împotriva greviștilor. În 1977, prin interpretarea prevederii acestei legi, Curtea de Apel a SUA pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare, mercenare”. În ceea ce privește această interpretare, există în continuare discuții dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu. Pe 7 iunie 1978, printr-o scrisoare către șefii Federal Departments and Agencies
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
hotărâre provizorie stabilea că toți furnizorii de servicii private de securitate sunt autorizați să folosească forța letală când protejează persoanele și bunurile clienților lor, după cum este prevăzut în contract. (A existat o interpretare conform căreia acești contractori autorizați se pot angaja în luptă în numele guvernlui SUA). Aceeași hotărâre afirma că este responsabilitatea comandantului forței combatante să se asigure că obiectul contractului nu autorizează acțiuni specifice armatei guvernamentale, de exemplu atacuri sau raiduri preventive. Pe de altă parte, civilii din cadrul forțelor armate
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
regatului - din Libia, Siria, Canaan sau membri ai așa-numitelor „popoare maritime”. Aceștia din urmă apar ca gărzi de corp pe basorelifurile care îl reprezintă pe Ramses al II-lea, fiind individualizați de coifurile cu coarne. ii celți au fost angajați de liderii lumii elene. Astfel se explică colonizarea de către celți a Galatiei (regiune din Anatolia). Conducătorii eleni ai Egiptului Ptolemeic au utilizat la rândul lor mercenari celți. O bună parte dintre aventurieirii care au fost descriși ca mercenari au fost
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
a fost marcată și de două dispariții: asasinarea în 1961 a prim-ministrului Patrice Lumumba, și moartea Secretarului General al ONU Dag Hammarskjöld într-un accident de avion, când acesta a încercat să medieze conflictul. În timpul crizei, facțiunile rivale au angajat mercenari. În acest conflict au fost implicată și ONU, care a trimis în mai multe rânduri forțe pentru menținerea păcii. În perioada 1960-1961, Mike Hoare a fost angajat ca mercenar de către Moise Ciombe, lider al unei facțini din regiunea secesionistă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
când acesta a încercat să medieze conflictul. În timpul crizei, facțiunile rivale au angajat mercenari. În acest conflict au fost implicată și ONU, care a trimis în mai multe rânduri forțe pentru menținerea păcii. În perioada 1960-1961, Mike Hoare a fost angajat ca mercenar de către Moise Ciombe, lider al unei facțini din regiunea secesionistă Katanga. Hoare s-a aflat la comanda unei unități de mercenari anglofoni, „4 Commando”. Aventurile din Congo din această perioadă au fost descrise în cartea lui Hoare „ Road
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
unei facțini din regiunea secesionistă Katanga. Hoare s-a aflat la comanda unei unități de mercenari anglofoni, „4 Commando”. Aventurile din Congo din această perioadă au fost descrise în cartea lui Hoare „ Road to Kalamata”. Același Moise Ciombe l-a angajat pe Hoare în 1964 să conducă unitatea militară „5 Commando”, formată din aproximativ 300 de mercenari, majoritatea din Africa de Sud. Misiunea acestei unități a fost lupta împotriva rebelilor Simba, care au avut la un moment dat controlul asupra aproximativ 2/3
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
C. MacKenzie a fost ucis în luptă în februarie 1995 în fruntea „Gurkha Security Guards” (GSG) în Sierra Leone. GSG s-a retras la scurtă vreme după aceea, fiind înlocuită de compania privată sud-africanăș „Executive Outcomes”. Ambele companii private au fost angajate de guvernul din Sierra Leone pentru asigurarea de consultanță militară și pentru pregătirea soldaților guvernamentali. Există speculații cu privire la participarea acestor firme la lupte active împotriva rebelilor din „Frontul Revoluționar Unit”. În anul 2000, Australian Broadcasting Corporation (ABC-TV) a difuzat în cadrul programului
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
descria procesul și condamnarea lui Mann și a unor colaboratori ai săi Au existat afirmații conform cărora dictatorul libian Muammar Gaddafi ar fi folosit mercenari în timpul războiului civil din Libia. Grosul mercenarilor ar fi fost tuaregi, dar Gaddafi ar fi angajat soldați din multe alte state africane. Mulți dintre acești luptători ar fi fost parte a Legiunii Islamice, creată în 1972 ca parte a visurilor lui Gaddafi pentru înființarea unui mare stat islamic al Sahelului. Există mărturii conform cărora aproximativ 800
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
ar fi fost cumva implicați în luptele din Africa de nord, rebelii anti-Gaddafi au capturat cinci mercenari sârbi și mai afirmă că au mai existat astfel de mercenari în luptele de la Benghazi . Un grup de mercenari albi sud-africani au fost angajați să îl scoată pe Gaddafi și pe fii săi din țară și să îi conducă în Niger. Activitatea acestui grup a fost stânjenită de activitatea aeriană NATO, iar liderul libian a avut parte la scurtă vreme de o moarte cumplită
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Statul Bhopal sau Statul Loharu de exemplu). Mercenarii au fost folosiți în mod regulat de liderii militaro-politici din China Antică, până la unificarea țării de Dinastia Qin. Consilierii și comandanții militari instruiți în spiritul „Artei războiului” a lui Sun Tzu erau angajați de diferiții regi și principi chinezi. După unificarea țării de Dinastia Qin, împărații au continuat practica angajării mercenarilor din diferite regiuni - din stepele nordice până la regatele Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au fost inițial țărani care s-au organizat pentru lupta împotriva samurailor lorzilor locali. În timp, ei au ajuns să fie angajați ca mercenari pentru îndeplinirea unor misiuni precum capturarea inamicilor, infiltrarea în zonele protejate și, de cele mai multe ori, asasinarea adversarilor. Se consideră că au fost organizate clanuri ninja încă din secolul al XIV-lea, dar folosirea lor pe scară largă ca
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
pentru fiecare avion japonez a cărei distrugere era confirmată. Al doilea grup format din piloți de bombardiere a fost format în noiembrie 1941 dar nu a mai fost deplasat în China datorită atacului japonez de la Pearl Harbor. Imperiul Persan a angajat numeroși mercenari greci în toată perioada clasică a existenței sale. În perioada târzie a Imperiului Roman, a devenit tot mai dificil pentru împărați și generalii săi să recruteze soldați din rândul propriilor cetățeni pentru completarea efectivelor legiunilor. Motivele au fost
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
efectivelor legiunilor. Motivele au fost diverse, de la lipsa efectivă a recruților, a timpului necesar pentru instruirea corespunzătoare, a materialelor militare și până la, nu în ultimul rând, diferite considerente politice. De aceea, începând cu sfârșitul secolului al IV-lea, imperiul a angajat membri ai diferitelor triburi barbare atât în rândul legiunilor cât și ca foederati autonomi. Barbarii au fost supuși procesului de romanizare, iar veteranii legiunilor au fost colonizați în regiunile în care era necesară repopularea. În Imperiul Bizantin, varegii au format
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut și cu supranumele de "Harald Hardrada" („Conducătorul dur”), care a sosit la Constantinopol în 1035 și s-a angajat în garda varegilor. El a participat la optsprezece bătălii în slujba bizantinilor. Până la reîntoarcerea sa în patrie în 1043, el a fost înaintat în funcție până la aceea de „Akolythos” - comandant al gărzii varege. Avea să moară în 1066 în bătălia
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și de aceea au preferat să angajeze mercenari pentru perioadele de conflict. Asemenea companii se formau de regula la sfârșitul conflictelor militare, când soldații profesioniști erau aproape de terminarea contractului și veteranii erau obligați să-și găsească noi angajamente. Companiile libere se specializau de cele mai multe ori în forme
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică dezvoltare în acea perioadă. În această perioadă, locul elvețienilor pe câmpurile de luptă a fost ocupat treptat de mercenarii germani landsknecht. Ei și-au cucerit o reputație redutabilă, fiind angajați de toate statele medievale în perioada sfârșitului secolului al XV-lea și de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut folosirea mercenarilor în locul soldaților recrutați din rândurile propriilor cetățeni. Războaiele din
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste reală pentru propria patrie. Stratioti (în limba greacă: στρατιώτες, stratiotes]] au fost unități de mercenari originari din Peninsula Balcanică. Ei au fost angajați în perioada secolelor XV-XVIII în principal de statele din Europa de Sud și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un moment dat și din Cipru. Cei mai mulți istorici consideră că statioti au fost în principal albanezi
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
suplimentarea efectivelor forțelor armate de care dispuneau familiile în conflict. Alături de armatele unei sau alteia dintre familiile în conflict au luptat armatele private ale nobililor italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George al III-lea al Regatului Unit a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni”, indiferent de statul german din care erau recrutați. Armata spaniolă a folosit de
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
începutul anului 1919 ca urmare a alianțelor încheiate între România și Polonia, Armata Română ocupând colțul de sud-est al fostei provincii austro-ungare, Galiția și Lodomeria. În perioada interbelică, România era principalul aliat al Poloniei în Europa de Est. Ambele națiuni s-au angajat să respecte mai multe tratate și istoria acestei alianțe datează de la sfârșitul Primului Război Mondial și Tratatul de la Versailles. Cu toate acestea, pentru a coopera în mod activ, guvernele de la București și Varșovia au subliniat necesitatea de a avea o frontieră comună
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]
-
satul natal cu o mică pensie viageră de 12 lei pe lună. Rămas văduv, s-a recăsătorit și, din cele două căsătorii, a avut șase copii. Neputând subveni nevoilor familiei doar prin munca câmpului, se mută la București și se angajează ca portar la "Monitorul Oficial". La sfârșitul anului 1911 ziarul "Universul" și Alexandru Candiano-Popescu (sau "Noua revista română" după alte surse) au inițiat o campanie de ajutorare a eroului de la Grivița. Pensia acestuia a fost mărită și, prin subscribție publică
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
Încă din timpul școlii, din 1943 este "copil angajat" la firma locală Willdmann. Provenind dintr-o familie minerească și de disciplină nemțească, a învățat ce înseamnă munca și că nici o formă a acesteia nu trebuie disprețuită. În 1947 s-a angajat la mina Petrila trecând prin toate fazele: de la potcovar la fierar calificat și miner. Între cele două schimburi la muncă, ieșea din subteranul minei pentru a merge la "Școala populară de arte" din Petroșani. În anul 1969, timp de o
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
deteriorate încât securitatea reprezentațiilor nu mai era asigurată, iar Winifred a hotărât, în 1933, să monteze o producție în întregime nouă. În pofida protestelor lui Toscanini, Richard Strauss și unii membri ai familiei Wagner, Winifred, cu aprobarea lui Hitler, l-au angajat pe intendentul Operei de Stat din Berlin, Hans Tietjen, pentru o nouă producție în 1934, în decorurile lui Alfred Roller și Emil Preetorius. Tietjen și Preetorius au realizat alte producții ale acestui deceniu, cu excepția lui Parsifal din 1937, ale cărui
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
populează cu sălbaticii aduși dincoace de Zid, în încercarea de a crea o armată care să se poată opune Celorlalți. Banii îi permit, pe lângă asta, să cumpere provizii de hrană care să le permită trecerea iernii și, de asemenea, să angajeze o flotă care să aducă în Regat un grup de câteva mii de sălbatici refugiați departe în nord. Gesturile sale sunt considerate acte de trădare de către frații săi jurați, care îl înjunghe cu pumnalele. După ce și-a ucis tatăl, pe
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
forme specifice ale acestor divinități(cum ar fi Sadhashiva pentru Shiva) - și implicarea inițiatului în ritualuri uneori în totală opoziție cu prescripțiile cultului religios clasic hindus, cum ar fi meditația în cimitire sau terenuri de incinerare, permisiunea de a te angaja în acțiuni și activități prohibite sau considerate a fi păcate în tradiția ortodoxă, cum ar fi , consumul de carne într-o societate declarat vegetariană, , și chiar și altele și mai "scandaloase" după cum și Mircea Eliade arată: Calea pe care o
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
chiar continență masculină într-un mediu creștin comunitar. Experimentul a durat aproximativ un sfert de secol și apoi Noyes a creat argintăria Oneida punând bazele companiei Oneida Silver Co. care a devenit apoi . Ordinul a declarat deschis că nu se angajează în practici sexuale de natură mistică. Această declarație a fost facută de liderul , doctor în filozofie. Organizația rivală, condusă de către Dr. susține că se angajează în practici sexuale în scopul regenerării rasei umane. Dr. Clymer se opune practicii Karezza sau
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]