7,931 matches
-
nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar același individ? Fiind acesta (... întîmplător) de aici, din spațiul nostru vital. Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată tot ce decurge din proasta-i alcătuire (în fond, cîți semeni de-ai noștri nu-și duc viața în veselă netrebnicie!), dacă alcătuirea n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că e scris chiar acum și că amărîtul "cetățean al lumii" Stefan Zweig e oricare dintre noi, cetățenii... unui stat? Dar ce fac? Era vorba, parcă, de un NU hotărît actualității... Gata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu credea să le mai cunoască. Acceptînd cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al veacului XX. În decembrie '89, cînd ambasada "noastră" din Paris stătea cu obloanele trase zi și noapte, ca să nu auzim tranșantul "communistes, assassins!", venit de jos, din stradă, m-am prelins pe sub pistolul portarului și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preș gunoaiele violenței, într-o societate viciată de perfidia bolșevismului importat, după decembrie '89 nici o forță, fie ea și criptocomunistoidă, n-a fost în stare să descurajeze/ să ascundă o... defulare ce-și aștepta de jumătate de secol rîndul. Nu întîmplător raportată la celelalte state din cincantenara carantină sovietică România și-a rezolvat revoluția prin sînge. Iar ceea ce resimțim azi la nivelul vieții publice nu e decît consecința gravelor alterări ale fibrei profunde. De la confruntările politice la generalizata încrîncenare diurnă, ambitusul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența "diletantului" Van Gogh. Nu întîmplător: puseu psihanalizabil oricum, dacă mi-l atașez "diletantismului" personal, mereu atent să iasă de sub... anatemă și să se așeze în profesionalism pur sang. Cîtă insolență, nu? în această ultimă alăturare! Dar de îngăduitor-dezmățatelor sărbători ce nu-i permis! Ar mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
momentului la incintele respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o reținere structurală pentru spațiile expoziționale improvizate, fiind convins că holurile mai mult sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un descătușător al rîsului exploziv... El se prăpădește de rîs, văzîndu-și casa sărind în aer. Mi-am dat seama de asta cu o claritate neliniștitoare, văzînd una din așa-zisele comedii intitulată: "Chaplin coace cu dinamită"." Dacă Jünger se întîlnește întîmplător cu umorul, în schimb Freud se ocupă de categorie sistematic. În studiul din 1905, debordînd de vorbe de spirit, auzite sau produse de savant însuși, iată una, relatată de Heine și avîndu-l protagonist pe chirurgul de bătături Hirsch din Hamburg
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau: "aș vrea un năvod să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o perioadă postdictatorială, în care, iată, chiar așa-zisa țărănime este cea care-i asigură comunismului rezidual perpetuarea. Pentru că să nu fim naivi puterea mafiotă care călărește țara după lovitura din 1989 este una de extracție activistă, avîndu-l nu întîmplător la cîrmă pe unul din învederații categoriei. Cu toate eforturile acestuia de a poza în altceva. Pentru că, iarăși, să nu fim naivi în a mai vedea că țărănimea care a mers, revoluționar, alături de muncitorime și de care atît se temuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din expozițiile mele de... vîrstnic vine și-mi spune: Val, ai talent. După cum, simetric, terminîndu-și șarmanta alocuțiune, mă adresez asistenței: Are talent Liviu, nu? Vorba șlagărului: Să stai în fîîîn, să stai în fîîîn... 2 iulie "Stimate domnule Val Gheorghiu, Întîmplător, am citit în aceeași zi articolele dvs. Chiar așa, înveșmîntați în pixeli și Pictura limuzină și mare mi-a fost dezamăgirea să constat la un respectabil bărbat de succes (pictor, scriitor, gazetar etc.) atîta nejustificată înverșunare față de niște tineri artiști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de discret?), cel al proaspăt consumatei remanieri. Văzînd, pe nocturnele ecrane, curriculele celor nou-numiți, n-am putut evita amănuntul (curricular) că toți de altfel personaje distinse știu să vorbească limbi străine, două, trei, patru. Răutăcioși (cu atestare curriculară), am dat (întîmplător) peste o frază romanescă din alt salonard, unul de geniu al literelor franceze, Pierre Drieu la Rochelle, despre alt salonard, nestăpînindu-ne a o reproduce: "Nu deschisese o dată o carte și de abia știa să scrie în cele cinci limbi pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe cel care s-a aplecat, îndestulat, peste sfrijiții lumii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, cu paharul de șampanie doar sorbit, încheie în cîte-o bagatelă șoltică: Du-te la cireșe, pentru țară mori! Fără Gaittany ăsta am arăta mai triști. N-oi fi, la rîndu-mi, insul decorativ al aceleiași scene ieșene? 8 noiembrie Plasîndu-mă, întîmplător, în spatele unui computerman ce navighează crawl, pe valurile unui site cu artă, deși nu mă număr printre ahtiații procedurii, rămîn, mai și schimbînd chiar păreri cu navigatorul, lăsîndu-mă contaminat de apetitul lui, bucurîndu-mă probabil, pentru prima dată de înlesnirile unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-una predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau "în persoană", cum spun fenomenologii, adică în propria sa necesitate: totuși, cum demersul va arăta, într-o necesitate locală, particulară, așadar, în bună măsură, predeterminată "semantic". Dar tocmai acesta este rostul unei readuceri la origine: ceea ce pare a fi întâmplător să se arate în toată "necesitatea" constituirii sale obiectuale. Căci tocmai aceasta din urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul său de întâmplare îi domină apariția. Cele câteva enunțuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar, în bună măsură, predeterminată "semantic". Dar tocmai acesta este rostul unei readuceri la origine: ceea ce pare a fi întâmplător să se arate în toată "necesitatea" constituirii sale obiectuale. Căci tocmai aceasta din urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul său de întâmplare îi domină apariția. Cele câteva enunțuri rostite până acum au deschis deja anumite probleme. Dar în acest moment al discursului, ele mai degrabă sunt bănuite, iar nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
petrece acest "eveniment". E drept, statutul de eveniment nu este dat doar de faptul recunoașterii problemei fundamentale a cunoștinței, aceea referitoare la adevărul lucrurilor pe care aceasta ar trebui să-l exprime de fiecare dată (și să-l exprime nu întâmplător, ci în mod necesar și universal, adică în orice act de dobândire a unei cunoștințe despre un obiect oarecare). Statutul de eveniment pentru constituirea logicii lui Aristotel constă, înainte de toate, într-o distribuire parțială a logos-ului, în împărțirea lui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte, corespunzătoare explicitării, pe de alta, au sens numai prin raportare la înțelegerea ca atare și la enunț, acesta din urmă ca formă în care se realizează înțelegerea și explicitarea. Dar "ca" are funcție de prealabil de la bun început; și nu întâmplător, ci, mai întâi, tocmai în virtutea corespondenței despre care am vorbit; apoi, pentru că datorită "activării" sale, locul-de-deschidere al Dasein-ului se poate "umple" cu ființarea-simplu-prezentă. Ceea ce înseamnă că, în acord cu exigențele facticității acestuia, "ca" asigură trecerea de la ființarea-la-îndemână la ființarea- simplu-prezentă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător, de asemenea, clasele de noțiuni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător, de asemenea, clasele de noțiuni au fost gândite tot în funcție de predicat, acestea căpătând nume precum: "predicamente", "predicabile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător, de asemenea, clasele de noțiuni au fost gândite tot în funcție de predicat, acestea căpătând nume precum: "predicamente", "predicabile", "postpredicamente". Din perspectiva deschisă aici, teoria categoriilor (predicamentelor) este un capitol esențial al cercetărilor după convențiile dictaturii judicativului. De altminteri, "categoria" ar trebui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la începuturile istorice ale filosofiei românești, într-un "poem filosofic" al lui Miron Costin, Viiața lumii, este tematizat tocmai timpul. Desigur, este vorba despre transpunerea poetică a unor reprezentări cu totul obișnuite asupra timpului: trecerea sa ireversibilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ființarea, în fapt prin trecerea lor în condiția de elemente ale unei unități originare foarte semnificative "temporal", cum ar fi persoana în antropologia lui Max Scheler sau în "onto-teo-logia" lui Zizioulas sau în cea a lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date fiind regulile stricte ale dictaturii judicativului, tocmai scenariile despre în-ființare, care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct temporală) între termenii extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]