8,142 matches
-
vîntul era împotrivă. 25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. 26. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spăimîntat și au zis: "Este o nălucă!" Și de frică au țipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" I-a zis Isus. Petru s-a coborît din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de grajd, Ghelasse simți că un alt corp se implementează în talpa propriului picior. Era o caia ca aia care se bate în potcoave. Tânărul corespondent la rubrica mai trimiteți a unui mare hebdomader (ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse la teoria probabilităților. Probabil
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
averii de patrimoniu național, respectiv pui de gloabă cu aripi, adică puiul care era mânz iar măsa o gloabă de iapă... Cetățeanul domn proprietar dormea beat și inconștient de eveniment. Deschizând, în prezența martorilor, ușa de la grajd, mânzul respectiv a țipat scurt de două ori, ceea ce a și indicat locul precis unde se afla... Pus în situație, domnul țăran a făcut cinste cu una sticlă țuică care s-a și servit la fața locului dinăuntru grajdului și care s-a consumat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești un zgârâie-brânză și nu plătești să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-am văzut și pe micul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Possss....ssssibil. Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
geme haznaua Băncii Naționale de aur. De aici și proiectul poleirii câtorva sute de mii de românași cu aur pentru a fi trmiși în străinătate. Ca studenți? Ași. Ca mumii egiptene! TERMOPAN EA Va si leeeee.... EL Ce faci ? EA Țip în șoaptă, că-s îngrozită ! EL Vine mama soacră ? EA Nu. Mai rău. E cineva la geam ! EL Or fi cu sorcova. EA Ce sorcovă, că noi stăm la etajul cinci ! EL Și ăsta-i un motiv să ...a...so
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ieșea scînteietor din profil. Cu premii. În după-amiaza aceleiași zile, șeful poliției mi-a propus să cumpăr pe mai nimic un Trabant de ocazie. Era o ocazie unică, verde, combi, cu jet de apă. Ordonezi ideile, Îți vin buluc altele, țipi, te controlezi, pui un pansament. Lucrezi cu lupa, tai un fir epic prea lung, desfaci o replică, strîngi un șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîni succesivi, patru-n dreapta și aproape doi În stînga. Am oprit brusc caseta ca să rămîn cu această imagine națională pe retină. Am rămas cu ea pe retină, Însă am apreciat că oricum am Înnebunit și mi-e totuna, am țipat și n-a apărut nimeni, pentru că de multe ori nimeni, nici măcar Alice nu mai locuiește aici, Încă din ’74. Cu Kris Kristofferson (foto stînga), Jodie Foster și Harvey Keitel adulți, cum scrie În cartuș. Despre Ellen Burstyn, care-a obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se trezească spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte cu mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pot abține să nu-i mîngîi din cînd În cînd. Mă simt mai puțin singură”. Valeria nu poate să-și creadă ochilor, e convinsă că actul pe care-l flutură Tina e fals, dar scorpia o dă afară cu forța țipînd că n-are ce căuta acolo. Valeria, distrusă, nu-și mai poate opri lacrimile, iar Tina o privește cu o ură nesfîrșită. Inima ei e sfîșiată Între durerea pe care vede că i-o provoacă Marianei și setea de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la el și plecăm din sală, din fața plutonului de execuție, ieșim vîjÎind În aerul din spatele cinematografului Gloria cu iubita perturbată de dramă pe brațe. Era În 1980. Patru ani mai tîrziu, crezîndu-ne recuperați, ne-am dus la Ciuleandra și-am țipat de fericire și la Rebreanu, țăranii dansau ciuleandra-n noroi din start cu lanțuri printre degetele de la picioare dîrji, cu boneta de oaie așezată pe-un ochi, eram stagiari, era tragic, un pensionar ne-a somat să părăsim cinematograful, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
radiațiilor terapeutice pentru a se studia efectele bombelor atomice În Pacific, pentru binele generațiilor viitoare, au murit astfel, de-a lungul a cîțiva ani, cei zece mii, de bătrînețe, provocată de diverse neoplasme intransmisibile, ceea ce nu Împiedică același guvern stelar să țipe ca lovit de meteorit din pricina a trei mocofani În tunică americană prinși cu creieru-n rucsac În vreme ce culegeau ciuperci. SÎrbești. Și, prin ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite heterotrofe care au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
datoriile externe?” Aici vederea mi se năclăiește. Chiar, oare de ce. „Pentru că vedea că se construiește mult și bine. Pentru că vedea că țara devine din ce În ce mai frumoasă, mai demnă, că nu tolerează amestecul brutal al altora În viața sa.” Îmi vine să țip de bucurie, ca o fată mare. Noroc că nu mă poate auzi cineva, nu mai e nimeni pe cîmp. „Acest popor se urcase pe spirala vieții interne și internaționale cu prestigiul binecunoscut.” Și era atît de mare prestigiul, demnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest profund revoluționar.) Și l-au mai și Împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se Îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad În șold, mănîncă rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zi, seara, ajunge În Damasc. Marea Moschee. Descriere dans derviși. Se ivește femeia de marți, nespus de frumoasă (toate femeile sînt la fel și-i provoacă, metafizic, frică lui Don Juan). În Damasc Începe o furtună de nisip. Uguiesc curcanii, țipă păunii, sirianca are un copil, valetul se duce undeva cu o femeie cu cicatrici de la coșuri, vărsat sau lepră. În drum spre enclava din Ceüta, DJ cască. Femeia de aici e gravidă. Nu se Înțelege de ce, vine și fosta regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arămiu, și părea oarecum tristă, pentru că murise demult. Bunica următoare a fost cea mai neplauzibilă femeie pe care-am cunoscut-o. Uluitor de generoasă, iubea pe toată lumea, chiar și pe mine. Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat și și-a sfîșiat bluza de spital două nopți la rînd, la 76 de ani, tot la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i în șoapte, încercînd s-o farmec, s-o rog să nu mai plângă, să mă ierte. Dar nu mă putui împotrivi parfumului și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am ridicat de la locul meu (nici nu-mi dam seama ce fac, într-atît eram de năuc) și m-am dus spre ea. Mă privea cu panică și milă, i-am luat capul între mâini și, știind că nu poate țipa, nu poate striga după ajutor, am sărutat-o pe gură. Știam amândoi că în orice clipă se poate coborî cineva de sus și ne-ar fi putut vedea de pe scară, dar aceasta mă făcea să prelungesc și mai mult sărutarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă făcu îndată să mă simt străin de el. Poate a ghicit și Khokha această jenă, căci a schimbat vorba. ― Când am început să iau lucrurile din camera ta, Maitreyi a fugit jos și a început să le îmbrățișeze, să țipe. A trebuit s-o ia cu forța înapoi. D-l Sen, care e o brută, a lovit-o peste față cu pumnii până a podidit-o sângele. A leșinat în odaia ei... Ascultam lăcrămând, dar fără ca durerea să-mi crească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se deștepta, o băteau ca să spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atât auzeam, de jos, cum urlă. "El nu e vinovat, ce aveți cu el?" mi-a spus soru-mea că le țipa. Ce aveți cu el?"... Și totuși, mie nu-mi făcuseră încă nimic. Mai bine, m-ar fi pălmuit, gândeam. De ce n-a avut curajul d-l Sen să mă pălmuiască? De ce mi-a întins mâna, laș, spu-nîndu-mi: "Good-bye, Allan!". ― Înainte de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui murdari. N-are el dreptul să mă insulte pe mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi aminteau de zilele mele cu Maitreyi) și m-am dezbrăcat, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic mă loveam să nu țip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... până ce nu mai înțelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic și rămâneam năuc, cu fața între perne, fără să știu ce s-a întîmplat cu mine, ce s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am așteptat în verandă. ― Unde ai fost? mă întrebă el. ― Am să-ți spun pe urmă, îi răspunsei puțin răstit. Povestește-mi ce mai e nou... Foarte multe lucruri noi. Pe Maitreyi au vrut s-o mărite, dar ea a țipat că va mărturisi soțului, în noaptea nunții, că s-a culcat cu mine și va compromite întreaga familie, căci va fi dată afară cu scandal, și tot orașul va afla de rușinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o odată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]