8,468 matches
-
nimica... Ș-am plecat cu el... Pe drum, când mergeam prin secție până-am traversat de la Boghiuri - Utilaj Construcții, nu știu ce, să ieșim prin zonă, [zice] „- Dom’le, da' ce-i la poartă cu scandalul ăla ?” Zic: „- Da’ ce scandal ? Eu acuma am venit de la bloc, de-acolo, de la operativă”. „- Dom'le, acolo, mulți oameni, strigă: «Banii !», «Hoții !»” „- Dom’le, nu se-poate, domle...” „- Haideți ca să vedeți, vă duceți acolo. Îmi spuneți unde trebuie să merg eu și mergeți să vedeți c-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și spune: „- Băi, ia cheamă ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului Oamenilor Muncii de la Combinat. „- Cheamă ministrul încoace, să vină încoace, că uite, băi, uite, mie mi-o spus că Budacea acceptă să fie director ! Și, uite, acuma ce-mi spune mie acuma ? Că nu vrea ! Ăsta se schimbă așa-așa !” [râde] Vine ministrul ! Unu’ mic, așa, era fost director la Brăila, la „Progresu’ Brăila”... Intră în sală, acolo. Eu stăteam în picioare, parcă eram la plutonu’ de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului Oamenilor Muncii de la Combinat. „- Cheamă ministrul încoace, să vină încoace, că uite, băi, uite, mie mi-o spus că Budacea acceptă să fie director ! Și, uite, acuma ce-mi spune mie acuma ? Că nu vrea ! Ăsta se schimbă așa-așa !” [râde] Vine ministrul ! Unu’ mic, așa, era fost director la Brăila, la „Progresu’ Brăila”... Intră în sală, acolo. Eu stăteam în picioare, parcă eram la plutonu’ de execuție, lângă perete, în halat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
grea. Eu am terminat comunismul [râde], până-n ’90, ș-am început capitalismul. Deci, în decembrie, am vrut să-mi dau demisia, imediat atunci, după revoluție. Imediat, înainte de Crăciun... S. P.: - ...decembrie ’89. Ș. B.: - În ’89... Eu am zis: băi, acuma scap de director... Or aflat muncitorii, nu știu cum de-au aflat, cine le-o spus ?... Când vin a două zi în fabrică, toată lumea era pe aleea asta, de-aici, din față. Nu aicea, în fața blocului turn, la ora șapte. „- Măi - zic
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
zi în fabrică, toată lumea era pe aleea asta, de-aici, din față. Nu aicea, în fața blocului turn, la ora șapte. „- Măi - zic - da’ cu voi ce-i aicea ? Ce vreți ?” Zice: „- Tovarășu’ director, domnu’ director, am aflat că dumneavoastră...”, de-acuma începuse cu „domnu” [râde]. I. A.: Era capitalismul. Ș. B.: - Da, da, trecusem..., nu trecuse nici o zi și... „că am înțeles că dumneavoastră vreți să vă duceți la București, să vă dați demisia, pe cine ne lăsați, cine are grijă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ori, mai mult decât salariul meu de director și cu indemnizația de conducere. Asta este ! Cât sunt director, asta trebuie să fac. Am acceptat treaba asta, merg așa, ce treabă-i asta ?! Deci, asta este treaba ! Domnișoară, să vă spun acuma de Nicolina. Aici, cât am stat în școală, nu credeți că făceam numai cu meseria, cum v-am spus. Deci, în anul I, se lucra numai în vagoane, făceam..., aveam ore, practic, în atelierele de meserie. Acolo aveam pile, aveam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
A.: - Cine trebuia să vă anunțe ? Ș. B. - Da, ca să păzim fabrica. „- Tovarășu’, domnul colonel, cine-a dat, dom’le, dispoziția asta aberantă, dom’le ? Cum să le dăm noi înainte de sărbători, de Crăciun, domnule, le dăm muniție de război acuma ? Și-nainte de Anul Nou ? Se-împușcă ca chiorii, dom’le !” N-a vrut să-mi spună și nici astăzi nu știu cine a dat dispoziție atunci să... cu muniție de război, să-i înarmăm pe oameni. Ai..., ce-am trecut atunci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
joci de-a demisia.” „- Păi, da’ tu ce părere ai, tu ești Comercial, tu cel mult poți aduce materiale, da’ eu trebuie să semnez și state de plată și bani, care intră în... ia spune tu, de unde să dau bani acuma ?” Singurul noroc al meu era c-aveam, la Mecanoexport, trei milioane de dolari din utilaje vândute și puteam lua de-acolo. Atunci era dolarul 17 lei, deci mai țineam și ce mai vindeam noi pe-aicea, mai mergea cât mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
râde] O început să râdă. Zic: „- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie, de greviști, de cutare, cu Grivița Roșie”, cu la, la, la... Ei, parcă nu știa ! Taică-su n-o fost... mare evreu, că și el e evreu, acuma. Și... „- Băi, aveți un material care... ?! Că eu nu pot să vă dau că..., veniți..., și am stat noi de vorbă, aici la masă și trebuie să semnez ! Trebuie să pun ceva la document, argument că n-aveți de unde să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Centrală: „- Cum, dom’le, ne chemați de la Iași, - dar era ăla de la Arad, săracul, care avea vreo 600 de kilometri - pentru un sfert de oră, da’ nu se putea să vorbim prin telefon ?! Ne chemați, pentru ce ne-ați chemat acuma ?!” El ne mai lua și la mișto: „- Păi, cică, să vă vedem !” Cum vine asta dom’le ?! I. A.: - Vă ofereau cazare ? Celor care plecau în delegație ? Ș. B.: - A, bine, dădea, dar ce, noi ne puteam permite ? Noi trebuia
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aici, la „Cotnari” câte erau sau, dincolo, la „Trei Sarmale”... [râde] La „Trei Sarmale”, când se lua avansul și lichidarea nu aveai unde să dai drumu’ la un ac. [râde] Daaaa.... I. M.: - Ce se producea în Nicolina ? Ș. B.: - Acuma depinde cum o luați: prima dată, când am ieșit eu muncitor, se reparau locomotive cu abur, de 40 de mii și de 50 de mii. De 40 de mii aveau 4 osii, 4 roți locomotiva, și de 50, aveau 5
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Hilla, cu utilaje de la Nicolina, am făcut acolo, din nisipul ăla, am făcut grădinărie, irigații, irigații cu... păr de cămilă prin picurare, băgat într-un vas și tot ieșea apă afară. Deci, numai utilaj, tot. Toate lucrurile care le vedeți acuma, care înșiră asfaltul, rulourile, astea care întind, toate se făceau la Nicolina, înainte de ’89... Tot. Am făcut sute de reparații - cel mai greu produs care se făcea la Nicolina era repartizatorul de mixturi asfaltice - și pretențios, noi aveam echipă specială
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne ducem, probabil, ei au mers în continuare cu... eram probabil pe listă acolo, pe funcții de conducere. O zis că măi, ăsta dacă n-o vrut înainte, degeaba ne ducem noi, că nu vrea, n-ar să vrea nici acuma, n-are rost să ne mai ducem la el. Și așa am zis eu, în gândul meu. Probabil că, știind de-atunci că n-am vrut. A, că ce s-a întâmplat ? Când am reușit toți la facultate, o apărut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o cerut să dau și unu’ care să-i conducă pe oamenii ăia. Că nu duc muncitorii de-acolo și ei dau unu' care habar n-are, nici cum îl cheamă, de unde este - zic - cred c-așa s-a făcut acuma. Ați trimis oameni din secții ș-ați pus un șef de la birou, de undeva, de-acolo... ăla ce l-o interesat ?!” Băi, erau ceilalți șefi de secții, zice, „- Băi, s-o luat ăsta de director !” Eu n-aveam nimic. Că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că mai are și gură!” S. P.: - Deci, să-nțeleg că n-ați fost un angajat comod ?! Ș. B.: - Nuuuu, nu, nu, nu ! Păi, mie-mi spunea Lideru’, eu n-am știut că-mi spunea aici: las’ că vine Lideru’ acuma și... [râde] Nu, da’ mie ce nu..., [când] eu aveam dreptate, nu lăsam să fiu călcat în picioare ! Unde nu aveam, tăceam din gură, mă informam, dar unde aveam dreptate nu acceptam... Auziți și, a doua zi, îmi spuneți câți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acolo o zis că ei vin cu vin, numai, hai să le culegem și lor grămezile de...” Imediat s-o dus niște șmecheri de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o dat vin... Acuma, instructorii când o văzut ne spun: „- Tovarășu’ inginer, dom’le, da’, dacă noi aducem o remorcă și niște saci, încărcăm și niște grămezi de porumb ?” Era să-i zic: „- Dom’le, dumneata faci ca ăla cu felinaru’...”. [râde] Zic: „- Adă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rându’ ! Și n-aruncați, așa, pănuși de-astea, o lună de zile să-i culegem ! Faceți grămezile cât mai aproape !” Se face cam în jur de ora 11, 11 și ceva, vine-un șmecher de-ăla la mine și spune - acuma eram director - „- Dom’ director, da’ n-ați putut și dumneavoastră s-aduceți un utilaj de la Nicolina să-ncărcăm porumbu' ?” Eu mă uit la el: [râde] „- Dom’le, dumneatale vorbești serios sau glumești ?” Eu nu știu ce-o fi zis el
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Golăiești și, dacă puteți, veniți și c-un utilaj !” Veneam c-un dumper, de ăla și-i încărcam cu tot cu..., pe tot Golăieștiu’ [râde], îi puneam în dumper, s-atârnau toți, cre’ că. Știam despre ce este vorba, unde mă duc acuma în fabrică, cheile sunt la mecanici, halele sunt încuiate, ce să fac acuma ? Și i-am vorbit oleacă mai cu autoritate. Ălalalt asculta. Nu știu cum, s-o despărțit ei între ei: „- Dom’ director, nu mă mai luați așa de tare, dom
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de ăla și-i încărcam cu tot cu..., pe tot Golăieștiu’ [râde], îi puneam în dumper, s-atârnau toți, cre’ că. Știam despre ce este vorba, unde mă duc acuma în fabrică, cheile sunt la mecanici, halele sunt încuiate, ce să fac acuma ? Și i-am vorbit oleacă mai cu autoritate. Ălalalt asculta. Nu știu cum, s-o despărțit ei între ei: „- Dom’ director, nu mă mai luați așa de tare, dom’le, că vă crește dosaru’, dom’le !” Ei, știau ei ceva, că aveam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mi-o dat voie să plec. Am mers la demonstrații, la nu știu ce. După ce s-o terminat demonstrațiile, mă cheamă: „- Băi, te sui în tren, ajungi la București și-ți iei pașaportu’ și pleci în Irak !” „- Păi, cum, to’arășul director, acuma, pe 23 august, nu sunt liber și pe 23 și pe 24 ?!” „- Bă, ce să-ți fac, bă ?! Asta-i soarta șefului !” [râde] Măi, frate, ce să-i, ce să-i spun ?! Și am fost. Deci, eu îmi luam foarte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Că și noi, șefii de secție, nu..., veneam ca domnii și plecam devreme. Făceam și noi ture. Nu făceam tot timpu’, dar făceam ture, ca șef de atelier, ca nu știu ce, deci, nu, nu se punea problema. Dar, spre deosebire că acuma, pe zi ce trece, uităm să muncim, noi avem totuși idee. Eu, cel puțin, nu cred că are nimeni curaju’ să-mi spună mie că pensia n-o merit. Cât am făcut eu, nu fac nici un sfert din sfert, ce
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
idee. Eu, cel puțin, nu cred că are nimeni curaju’ să-mi spună mie că pensia n-o merit. Cât am făcut eu, nu fac nici un sfert din sfert, ce răspundere, nu știu ce... Acum, eu n-am nimic cu directori de-acuma, da' ăștia sunt; unii habar n-au pe ce lume trăiesc. Pentru ca să-i ceri la un om - eu când ceream la cineva, ceva, eu îmi puneam următoare întrebare: băi, eu dacă-i pun, pot să fac, ca să-i cer și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și, dac-o găsit, ați terminat-o cu el. Ș-așa am lucrat cu ei. Altfel nu se făcea treabă. Da ! Atât pe azi ?! I. A.: Vă mulțumim frumos pentru interviu. Ș. B.: - Eu vă mai stau la dispoziție, da’ acuma fiind că am povestit tot, că asta o fost un fel de introducere, pe urmă mergem pe concret, luăm domeniu’ cutare și vă răspund, nu-i nici o problemă. Interviu realizat de Roxana Ailincăi cu domnul Constantin Ghergheșanu, fost director al
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
severitate extraordinară, un regim cazon, efectiv, care mi-o prins bine. Adică, un program extrem de riguros, cu meditații controlate, prezență, învoiri bazate pe rezultatele la învățătură, din timpul săptămânii, învoirile în oraș sau acasă, extrem, extrem de ordonat și constrângeri pozitive - acuma, așa le numesc eu. După aceea, la facultate, am stat tot la cămin, având bursă, și aicea lucrurile erau mai degajate ca-n liceu, în sensul că, student în cămin, aveai libertăți multiple, atracții foarte multe și trebuia să fii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stat tot la cămin, având bursă, și aicea lucrurile erau mai degajate ca-n liceu, în sensul că, student în cămin, aveai libertăți multiple, atracții foarte multe și trebuia să fii foarte atent, însă, la „ispite” și, ceea ce remarc eu acuma, ca fiind deosebit este faptul că, la sfârșitul fiecărui an de studenție, făceam practică în diverse orașe ale țării, în funcție de fabrică. Așa se face c-am făcut practică, în primul la Medgidia, la o întreprindere de mașini agricole, parcă. După
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]