7,919 matches
-
raționalizarea ce fuseseră aplicate În cazul pădurilor, unităților de măsură, impozitelor și fabricilor aveau acum drept obiect societatea În ansamblul ei. Ingineria socială susținută de puterea industrială se născuse și, dacă fabricile și pădurile puteau fi amenajate de Întreprinzători particulari, ambiția ordonării unor societăți Întregi era aproape exclusiv proiectul statului-națiune. Noua concepție cu privire la rolul statului reprezenta o schimbare fundamentală. Înainte ca aceasta să aibă loc, activitățile statului fuseseră limitate, În cea mai mare parte, la acțiuni ce sporeau averea și puterea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ceea ce le impunea anumite constrângeri), asemenea convingeri erau exterioare și, deseori, chiar În contradicție cu cele specifice modernismului extrem. Deși au ajuns să viseze la o remodelare a obiceiurilor sociale și chiar a naturii umane Înseși, extrem-moderniștii au pornit de la ambiția aproape absolută de a transforma natura astfel Încât să servească scopurilor omului, iar această ambiție a rămas esențială pentru credința lor. Se poate vedea cât de profund i-au acaparat pe intelectualii din aproape Întreg spectrul politic aceste posibilități utopice În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cu cele specifice modernismului extrem. Deși au ajuns să viseze la o remodelare a obiceiurilor sociale și chiar a naturii umane Înseși, extrem-moderniștii au pornit de la ambiția aproape absolută de a transforma natura astfel Încât să servească scopurilor omului, iar această ambiție a rămas esențială pentru credința lor. Se poate vedea cât de profund i-au acaparat pe intelectualii din aproape Întreg spectrul politic aceste posibilități utopice În elogiul adus progresului tehnic din Manifestul comunist, unde Marx și Engels vorbesc despre „subjugarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deseori partizanii Îi Încredințează misiunea de a reface societatea după chipul său, iar capacitatea vlăguitei societăți civile de a opune o rezistență activă este limitată. Așteptările milenariste, asociate Îndeobște cu mișcările revoluționare, nu fac decât să dea un nou impuls ambițiilor extrem-moderniste. Regimurile coloniale, În special cele târzii, au constituit deseori locul de punere În aplicare a unor vaste experimente de inginerie socială. Ideologia „colonialismului bunăstării” asociată cu puterea autoritară inerentă sistemului a Încurajat elaborarea unor ambițioase proiecte de refacere a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a operei lui Michel Foucault constituie o Încercare de a „cartografia” aceste operațiuni vizând sănătatea, sexualitatea, bolile mentale, persoanele fără adăpost sau salubrizarea și strategiile ce au stat la baza lor. Totuși, ideea unei sfere private a servit la limitarea ambițiilor multor extrem-moderniști, fie datorită propriului lor sistem de valori politice, fie datorită respectului sănătos pentru agitația politică pe care o puteau provocau asemenea intervenții. În al doilea rând, un factor conex Îl constituie sectorul privat din cadrul economiei politice liberale. După cum
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
proiectele extrem-moderniste derulate În contexte liberal-democratice trebuie să țină suficient seama de opiniile locale, pentru a evita să fie oprite din evoluție la următoarele alegeri. Însă modernismul extrem, neobstrucționat de economia politică liberală, este cel mai bine definit de rodul ambițiilor sale Înalte și de consecințele pe care le are, și tocmai către acest aspect practic ne vom Îndrepta acum atenția, analizând cazul planificării urbane și al discursului revoluționar. CAPITOLUL 4 ORAȘUL EXTREM-MODERNIST : UN EXPERIMENT șI O CRITICĂ „Nimeni, Înțelepte Kuublai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Charles-Edouard Jeanneret, eseist, pictor, arhitect și urbanist francez de origine elvețiană, mai bine cunoscut sub pseudonimul, Le Corbusier. Jeanneret a fost Întruchiparea urbanismului extrem-modernist. A lucrat În intervalul 1920-1960 și a fost nu atât arhitect, cât un urbanist vizionar cu ambiții globale. Marea majoritate a proiectelor sale, demne de un adevărat Gargantua, nu au fost niciodată puse În practică și necesitau, În general, o tenacitate politică și resurse financiare pe care puține autorități politice le puteau reuni. Câteva exemple ale geniului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ierarhii. Un caz exemplar de arhitectură extrem-modernistă Influența intelectuală a lui Le Corbusier asupra arhitecturii a fost extrem de puternică, având În vedere numărul mic de proiecte pe care le-a realizat efectiv. Nici chiar Uniunea Sovietică nu era la Înălțimea ambiției sale de demolare. Acest arhitect reprezintă un caz exemplar din punct de vedere al elementelor-cheie ale urbanismului extrem-modernist - deseori exagerate - analizate aici. Devotamentul său față de „eficiența totală și raționalizarea totală” a unei noi civilizații mașiniste a fost de nestrămutat. Deși
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Brasílii nu erau numai diferite, ci și simbiotice. Transformarea radicală a unei națiuni mari și diverse precum cea braziliană - mai ales În decurs de numai cinci ani - era de neconceput. Putem bănui că președintele Kubitschek, ca mulți alți conducători cu ambiții Înalte pentru țările lor, și-a pierdut speranța de a putea ataca direct Întreaga Brazilie și pe toți brazilienii și și-a Întors atenția către sarcina mai plauzibilă de a construi de la zero un model utopic. Clădit pe un teren
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inițiativa populară sau de stat, ci de către oameni de afaceri și bancheri cu relații politice. Aceste opinii sunt Îndreptățite Întrucâtva. Totuși, având În vedere scopurile lucrării de față, autoarea are meritul de a fi scos În evidență principalele fisuri ale ambiției urbanismului extrem-modernist. Prima dintre acestea este premisa că urbaniștii pot face fără nici un risc majoritatea predicțiilor necesare planurile lor. Or, acum cunoaștem deja suficient de multe pentru a fi foarte sceptici când vine vorba de prognoze privind rata natalității, migrația
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să părăsească așezările, controlul asupra terenului arabil era inutil atât timp cât nu avea cine să-l lucreze. În consecință, statul precolonial a găsit o Îngustă cale de mijloc Între un nivel al taxelor și normelor de lucru care să permită satisfacerea ambițiilor monarhului și unul care să determine populația să plece În masă. În acea perioadă, războaiele se purtau de cele mai multe ori pentru a face prizonieri și a-i așeza pe aceștia În regiunea din jurul curții, nu pentru a spori teritoriile regatului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cei patru ani de război civil au distrus și mai tare relațiile sociale existente și, În plus, i-au Învățat pe bolșevicii greu Încercați metodele „comunismului de război”: rechizițiile, legea marțială, coerciția. Lucrând pe un teren social nivelat și nutrind ambiția extrem-modernistă de a fi recunoscuți ca pionieri ai primei revoluții socialiste, bolșevicii aveau planuri mari. Aproape totul era imaginat la scară mare: de la orașe și clădiri individuale (Palatul Sovietelor), la planuri de construcții (Canalul Marea Albă) și, mai târziu, la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cuvântului) au mari șanse să fie selectate. Scopurile implicite ale acestor comparații nu diferă de cele ale statului premodern. Lizibilitatea este, la urma urmei, o condiție necesară aproprierii, precum și transformării autoritare. Diferența crucială constă În amploarea cu totul nouă a ambiției și intervenției, animate de modernismul extrem. Principiile de standardizare, control centralizat și lizibilitate sinoptică de la centru ar putea fi aplicate În multe alte domenii. Cele notate În tabelul următor sunt doar informative. Dacă ar fi să le aplicăm În Învățământ
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care Îl pot transmite cei care au construit o casă este Înțelegerea experienței care a făcut posibilă obținerea rezultatului În aceste Împrejurări dificile”. Luate Împreună, poziția lui Lindblom și cea a lui Hirschman reprezintă o dezavuare strategică bine chibzuită a ambiției de a realiza o planificare rațională exhaustivă. Dacă e să acceptăm jargonul științelor sociale, atunci conceptele pe care le exprimă termeni precum „raționalitate limitată” (mai degrabă decât „control sinoptic”) și „satisfacere” (mai degrabă decât „maximizare”), termeni inventați pentru a descrie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din afara ariei de preocupări a planificatorilor. Amploarea și sfera de cuprindere a planurilor lor erau atât de mari, Încât rezultatele ar fi fost oricum imposibil de determinat, chiar dacă legile lor istorice, valorile atribuite variabilelor și calculele ar fi fost corecte. Ambițiile temporale ale planificatorilor Însemnau și că ei ar fi putut ghici, cu o oarecare precizie, consecințele imediate ale acțiunilor Întreprinse, Însă nimeni nu ar fi putut spune - și cu atât mai puțin calcula - urmările de gradul II sau III ale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de ample, pe atât de progresiste. Nu am deloc intenția să pledez pentru conservatorism. Conservatorii de diferite orientări pot să fie la fel de puțin preocupați de libertățile civile și pot să recurgă la mijloace brutale pentru a rămâne la putere, Însă ambițiile și orgoliul lor sunt mult mai reduse; planurile lor (spre deosebire de cele ale moderniștilor reacționari) nu necesită răsturnarea ordinii sociale pentru a se crea noi colectivități și loialități, o nouă familie și un nou popor. Václav Havel, discurs ținut la Victoria
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de Înțelepciunea planurilor... Mă refer aici la o societate care s-a dotat deja cu o economie planificată și care s-a descotorosit de toți paraziții ce există În societatea de astăzi (p. 73; sublinierea Îmi aparține). Mumford condamnă pentru ambiții similare și urbanismul baroc care, În ochii unui observator din secolul al XX-lea, pare mult mai puțin expansiv. În comentariul pe care Îl face unui pasaj din Descartes (citat În capitolul 1), el pune În contrast două direcții de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al XVI-lea, englezi, italieni, germani, purtați În special de interesul lor pentru limbi și pentru geografie, și cele ale descoperitorilor Lumii Noi. Totuși, paralela nu ar putea fi dusă prea departe, pentru că relatările sunt foarte diferite. Neîndoielnic, evenimentele și ambițiile care au determinat navigatori Îndrăzneți să deschidă noi căi maritime sau care au mânat conducători În căutare de noi cuceriri, negustori dornici de noi piețe ori oameni ai Bisericii gata oricând să-și propovăduiască credința și religia nu se pot
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice, ruptură legată de afirmarea autonomiei individului și de promovarea idealului egalitar. Definirea exclusivă prin intermediul identității comunitare lasă locul valorizării unei logici a abstractului: „Națiunea se definește prin ambiția sa de a transcende, prin cetățenie, toate celelalte apartenențe, biologice (cel puțin la nivelul la care sunt percepute), istorice, economice, sociale, religioase sau culturale, de a defini cetățeanul ca un individ abstract, fără o identitate și fără vreo calificare anume
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atenția aici, urmându-l pe Taguieff (Taguieff, 1988, pp. 381-386), asupra aporiilor unei astfel de situații, care consacră coexistența apărării diferenței cu amestecul egalizator, altfel spus cu dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă și Pierre Birnbaum, „«comunitatea» evreiască
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
urmare a unei mișcări care constata existența În Insulele Antile a unei atitudini estetice defectuoase, care ar fi fost rezultatul unei bruieri identitare. Așa se face că această atitudine se exprimă În cea mai mare parte În domeniul literar, chiar dacă ambițiile sale merg mult mai departe. Născute În urma colonizărilor, Antilele ă Martinica și Guadelupa ă au fost de la bun Început marcate din punct de vedere istoric de fenomene de diseminare demografică. O prezență amerindiană diminuată progresiv de autoritățile franceze pentru nevoile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca un om liber, un stat este liber atunci când poate acționa conform propriei voințe În urmărirea scopurilor pe care le-a ales” (Skinner, 1997, p. 218). Ce poate pune În pericol această libertate? Ea poate fi minată din interior de ambițiile celor puternici. Cum poate fi apărată? Republicanii propun o teorie a Îndatoririi civice bazată pe virtute: dacă vrem să ne bucurăm de libertate individuală, trebuie să servim și să susținem o constituție liberă. În ciuda a ceea ce afirmă o mare parte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi nici situată exact, pentru că nu se manifestă prin nici o acțiune care să-i fi proprie. Nu ne-o putem imagina decât implicită și, În acest sens, irealizabilă. Totuși, cei care au conceput deviza republicană aveau fără Îndoială dorința sau ambiția, sau poate doar iluzia, de a-i conferi un rol precis. De ce a rămas fraternitatea, În ciuda tuturor rezervelor, alături de cele două ilustre vecine ale sale? Bergson susține că ea „le reconciliază pe cele două surori inamice”. Inamice una alteia, se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pretenția de a exprima identități care, deși nu-și proclamă ireductibilitățile radicale, Își apără totuși micile domenii particulare. Mixofilie și mixofobie Condițiile create de postmodernitate favorizează această concepție asupra metisajului (Baumann, 1995, p. 221): „În opoziție cu era modernă, cu ambiția sa de omogenizare, diferențele nu mai sunt privite ca o pacoste temporară, care va dispărea mâine; varietatea și pluralitatea formelor de viață sunt sortite să dureze, iar esența umanului pare a consta Într-o capacitate universal Împărtășită de a instaura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acest gen, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este acela de a interpreta realul pornind de la propria sa perspectivă și, Într-un fel sau altul, de a-l explica. Dar aceasta nu Înseamnă oare o reducere exagerată a ambiției științelor umane, care ar trebui să se mulțumească să descrie inepuizabila diversitate a moravurilor și a practicilor? Antropologia, de exemplu, s-ar limita să Înregistreze variațiile și nu ar intra În explicarea variabilității, ceea ce, trebuie să recunoaștem, i-ar limita
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]