11,066 matches
-
adevărată. Bocancii eu i-am cusut, din căpută ostășească. Și cămașa e din in, are și fir de borangic. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul în ureche, scuturându-l, de parcă răcnetele ar fi rămas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce, dar nu pot lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile. În jur, umbrele se opriră, în cercuri concentrice, de netăgăduit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce, dar nu pot lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile. În jur, umbrele se opriră, în cercuri concentrice, de netăgăduit. Dintr-odată fața bătrânului se schimonosi. Respirația îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici cu o parte, nici cu cealaltă. Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rezemându-se de copac. — Nu-mi iese din cap, spuse, cu voce stinsă. După ce a trecut trenul, nu mai era nimic acolo. Parcă nici n-ar fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trenul, nu mai era nimic acolo. Parcă nici n-ar fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse străinul, prinzându-i, cu coada ochiului, privirea nedumerită. Cu cifrele nu-i de glumit. Jenică simți că nu mai are scăpare. Lăsă jos creionul și se aplecă spre ferestruică. — Tocmai am terminat. ăștia de la centru cer tot felul de situații, de parcă lumea ar putea arăta altfel de cum este. Străinul se apropie de ghișeu. Era atât de înalt, încât vorbea pe deasupra grilajului, Jenică privea în sus spre el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna. Aunci rămâi unde ești și mai dă-mi o dată lozurile alea. Lui Jenică îi tremurau mâinile. Luă mapa cu lozuri, dar unul ieșise din lăcașul lui. Îl îndesă și aplecă mapa către străin. — O să-l luăm atunci chiar pe ăsta pe care l-ai ales dumneata, spuse străinul cu o voce care devenise tăioasă. — Eu n-am ales nimic ! gemu Jenică. — Atunci să zicem că el te-a ales pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele haine și se strecură afară. — Măcar ți-ai luat banii înainte ? îi șuieră Maca atunci când trecu pe lângă el. Ea îi aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pături pe patul lui de fier, simplu, cvasi soldățesc. Altfel, avea senzația că se sufocă. Fereastra odăii lui răspundea pe latura stângă a curții și se deschidea asupra împrejmuirii de zid a casei vecine. Fiind însă aproape de stradă, puteai vedea, aplecat asupra ei, și grilajul din față, iar dinăuntru, pe liniște, pașii trecătorilor erau audibili. Stingând lumina, Ioanide constată că o pată mare, albă, secționând întunericul pe zidul din apropiere și care s-ar fi bănuit a proveni de la becul din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câinele mârâi în somn. Apoi pata albă fu înghițită de beznă, dar Ioanide, care avea urechea foarte fină, simți zgâlțâitura reținută a ferestrei de sus, ce se deschidea. Acolo dormea Pica. Aruncând o ochire înspre stradă, distinse o umbră bărbătească, aplecată cu mâinile asupra grilajului, în așteptare. Ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, indiferent, se îndreptă spre pat și se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Deși căuta să se abstragă cu totul accidentului, sensibilitatea lui nu putea, prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un șofer în uniformă sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot ce faci dumneata este eminent. Și fiindcă Ioanide îi spusese în glumă "bună ziua" ca să pareze elogiile, Gaittany îi împărtăși confidențial cu altă nuanță de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străzii un grup de oameni și doi sergenți privind spre marginea trotuarului. Când se apropie, avu surpriza de a constata că grupul contempla cadavrul lui Dan Bogdan. Acesta, îmbrăcat în demiul său gri, ședea culcat pe o parte, cu capul aplecat spre gura canalului. Pălăria era rostogolită la picioarele lui, iar fulguiala de zăpadă îl pudrase pe tot trupul, inclusiv părul și mustățile. În jurul său se găseau mici pete de sânge coagulat, și un cetățean arăta cu piciorul un fel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chip oarecare avea contact cu scena. Ironie a soartei, prozaicul Dan Bogdan căzuse ca și Caesar ciuruit de pumnale, învelit în demiul său. Hagienuș povesti după aceea că în ziua crimei îl zărise pe Bogdan, la orele șase jumătate seara, aplecat asupra vitrinei "Cărții G. Călinescu romînești". Nu și-ar fi închipuit - spunea el plin de emoții, cu fălcile tremurîndu-i ca gelatina și ochii înlăcrimați, din cauza asta comic fără să vrea - că îl vedea pentru ultima oară și că peste o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce apasă pe umerii acuzatului din boxă. Înainte de a trece la expunerea faptelor, dați-mi voie să vă evoc momente din viața lui, pentru ca să vă faceți o idee asupra conformației lui morale. Încă din copilărie, acuzatul se dovedește turbulent și aplecat către jocurile violente, caracteristice copiilor ce se-ndreaptă pe drumul crimei. Unindu-se cu elementele cele mai rele din clasă, el învață să mânuiască arme de foc și subminează curtea școalei. Nestatornic (anxietatea e simptomul delicvescenței, așa cum arată criminaliștii), nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
explicabil prin faptul că strămoșii noștri purtau meși și erau duși tot pe sus, de subsuori. Un soldat veni deci cu un ciocan și bătu pe loc ținta cu pricina, după care Hangerliu, vîrîndu-și piciorul în pantof, fără a se apleca, ajutat de soldatul îngenuncheat, porni. Avea buzunarul plin de semințe de floarea-soarelui și spărgea din ele în timp ce mergea. Ba chiar oferi ofițerului cu insistență câteva, susținând că sunt excelente pentru întărirea musculaturii fălcilor. Hangerliu mâncă semințe neîntrerupt până în fața plutonului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atăt de mult să o privesc, încăt mă uitam benevol pe fotoliul cu pata cafea pe spătar, ore întregi, doar contemplănd-o. Mă fascina prin simpla prezență, prin modul în care își dădea șuvițele de păr după ureche sau cum se apleca să șteargă praful de pe măsuța din sufragerie. Adoram modul în care își încrețea fruntea ori de căte ori vedea ceva ce îi displăcea profund. Mă făcea să îmi doresc să o apuc de mănă și să ne cuibărim amăndoi în
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
totalizantă pentru a înțelege natura legăturii sociale care stă la baza funcționării ierarhice a întreprinderii ca unitate socială activă. Contrar abordărilor uzuale polarizate în funcție de o categorie socială a întreprinderii prin excluderea celorlalte (muncitorii, cadrele sau managerii de exemplu), etnologul se apleacă astfel asupra întregului grup în complexitatea schimburilor și relațiilor pe care le pune în scenă: ca și în alte câmpuri sociale, el urmărește să degajeze modul de comunicare aflat în joc, a cărui specificitate este aici producția ierarhică a pozițiilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de legitimare ale transformărilor sociale. Ca sistem simbolic, întreprinderea încununează într-adevăr o serie de mutații nu numai interne sferei proprii, dar care se extind la toate câmpurilor sociale exterioare, cu intricații succesiv remaniate: etnologia este astfel invitată să se aplece asupra unei tulburări structurale globale și asupra legăturilor acesteia cu formele inedite de enunțare al căror eponim ar fi vocabula "întreprindere", și tocmai efectele reciproce ale acestor două paliere ale realității sociale se dovedesc a fi cu prioritate cele mai
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Cuvânt Înainte, În anii studenției, În timpul regimului comunist, aflasem de romanele și eseurile lui Mircea Eliade, fiind Însă departe de a cunoaște vastitatea și varietatea creației sale. M-am aplecat asupra operei lui Eliade, fermecată fiind, de libertatea cugetării sale, de marea ei deschidere, de creativitatea ei, de faptul că a rămas statornic În spirit, gândind și scriind românește, făcând astfel, din cultura sa de origine un argument de universalitate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
prezent. Memoria stă, deci, la baza culturii unui popor, iar cultura devine un mijloc, singurul mijloc, de supraviețuire. Îndrăznesc să consider această lucrare o introducere În opera lui Mircea Eliade, ce ar putea fi de folos colegilor mei, ce se apleacă, cu elevii lor, asupra lucrărilor marelui om de știință, pe de o parte, și romancierului, inventatorului de povești, creatorului de lumi imaginare, pe de altă parte. Autoarea INTRODUCERE Autor al unei opere de excepție, M. Eliade a devenit punct de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
angajament: "eu, noi"; • voce răspicată, calmă, vocabular adaptat interlocutorului, fraze suficient de scurte. Cel care adoptă o asemenea atitudine relațională arată (limbaj nonverbal): • energie, un râs ușor sau un zâmbet deschis, brațe deschise, atitudine de ascultare (foarte puține gesturi, se apleacă încet, înclinări ale capului, încuviințare din cap); • palmele deschise îndreptate în sus; • mișcări ale brațelor către partener; gesturi îndreptate către acesta; • corpul destins, relaxare musculară, calm; • gesturi flexibile, privire directă, respectă spațiul personal, se ridică pentru a primi, recunoaștere pozitivă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
își întrerupe interlocutorul; are întotdeauna ceva de amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat; dă ordine; • pretinde, celălalt se înșală. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbajul nonverbal): • stă în fața partenerului și prea aproape de el; • se apleacă înainte; sprâncenele încruntate vertical; crispare; ridică bărbia, privește în sus, fruntea sau bărbia înainte; privire fixă susținută, fără zâmbet (sau un zâmbet rece); • degetul întins, pumnul închis sau latul palmei către/spre partener; • mișcări ale mâinii către sine, ca pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]