8,505 matches
-
american (Ammanul găzduiește principala Centrală a CIA din regiune), Iordania are tot interesul să se ofere ca "răsăritul credinței creștine" pentru zișii born again ai Bible Belt. Nu e lipsită de titluri arheologice pentru așa ceva. Iar Jesus lover-ul texan care atârnă greu în balanță se poate astfel aventura fără nicio teamă de cealaltă parte a țării surori. Suntem invitați în ceva ce seamănă cu holul unui hotel cu cinci stele, pavat cu marmoră un luxos lounge cu măsuțe joase și fotolii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierusalimului reunificat" este acolo unde ai gropi în asfalt, bene-pubele al căror conținut se revarsă, becuri sparte pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul zilei și pustii odată cu lăsarea întunericului. Se pare că serviciile municipale au mai multe de făcut în vest. Cauză sau consecință a acestei neglijențe: furturile, murdăria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
devenit un animal foarte periculos. Condus de viteji comandanți, regimentul urcă dealuri ca să scoboare văi. Dorobanții umplu din când în când tufele, căprarii înjură înnăbușit, domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stupilor. În vie Era toamnă: Câte una Nucile pe jos cădeau; Crengile-mpleteau cununa Frunților ce atingeau. Sub tufarii de la vie Printre strugurii voioși Eu priveam cu bucurie Noaptea ochilor frumoși. Tu ședeai jos supt o viță Și deasupră-ți, Smărăndiță, Atârna un strugurel Verde ca un smărăndel... N. Beldiceanu 14 11 Octomvrie 1909 [ÎN LUMEA BORDEIENILOR] (Săveni-Ichimeni) De la Botoșani spre Ichimeni, prin Ungureni și Săveni. Ungurenii e o stație pe calea ferată ce s-a deschis pe valea Jijiei. De când cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cad oameni din batalionul II. La Sopot, o zi grea. Avem vreo treizeci de căzuți holerici. În drumul spre Lovcea, cad și mai mulți. Trecem pe lângă un spital divizionar așezat chiar lângă drum cu cimitirul la 150 m. O placă atârnată de o casă lângă drum zice că locul e "infectat de holeră" și trecerea e primejdioasă. Atunci pe unde să treacă trupele, dacă trecerea pe acolo e primejdioasă? Cu toate astea pe acolo trecem. În drumul de la Golemi Izvor la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prilej se poate arunca și o privire retrospectivă a regimului lui Stolîpin. Un tip de "juisseur": locot. Ullea; altul Horki; altul: ofițer tânăr care "face" pe Napoleon. "Un tip de funcționar reacționar: Nihodolski, cu lanțul greu de aur al ceasornicului atârnându-i mai jos decât jiletca. În gubernia de pe lângă Moscova, unde trăesc Velico-Ruși, Cațapii și Lipovenii, sunt păduri nesfârșite de tei, unde ei duc știubee mari de trunchiuri pe care le leagă în furcile copacilor. În altă parte populația aceasta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și bun băutor. De ce a plecat cuconu Ilie Leu în străinătate? Din două motive. Întâiul. Bărbierul lui dela bae, om bătrân încă cu mare reputație că are "mână ușoară", a observat, servindu-l, că are o aluniță cam mare, care atârnă la coada ochiului drept. E de părere să i-o lege c-un fir de păr ori de matasă, cum a mai făcut el, acu 30 de ani și acu 45 de ani unor doctori și oameni celebri la Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
va grâul) ceambur detașament de pradă (razzia) năvrapi tătari ceașâd spion ceașâtlâc spionaj cabanița domnească contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi ciopcâni care să margă bine în buestru ceapraz brandeburg cepchen haină cu mânecile despicate atârnând. A plătit patru potronici pentru aseminea cepcehen. se hărățeau pe margini... au răpezit la împărăție arz, jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă. În spirala infinită a vieții Moartea pune popasuri de-o clipă. Ce-am râs! Postește robul lui Dumnezeu că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unor sate, care aparținuseră lui Giurgiu de la Frătăuți, lui Cupcici sau lui Oană Porcul (tendința de polonizare a numelor a făcut din urmașii lui Duma Negru niște Ciornei, adică negrii, din Porcu - Porcovici, iar pentru că la Frătăuți nu se putea atârna un “ci”, s-a făcut Fratovschi). Este și un domeniu foarte mare, acela al lui Stan Procelnic, prezent în Sfatul Domnesc între 1412-1423. Pentru că nepoții au pierdut privilegiul, pe care îl aveau pentru acest domeniu, nepoții lui Stan obțin de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adunările lor pe scripci sârbești, rostind în limba lor: „Ștefan, Ștefan voievod, Ștefan, Ștefan voievod a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
di pe pământ lucruri. Și lucrurili di pe pământ era greli calului”. Armele strălucitoare pe care le poartă eroul pornit să refacă faptele strămoșilor îl așază, de asemenea, sub semn solar: „Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte!/ Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!” (CeleiGorj). Metalul apotropaic este secondat de dispunerea arsenalului în cruce, simbolistica solară fiind astfel accentuată. Alături de arme, argintul și aurul, ca metale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut: „Cal la bordei așeza,/ Tot pe Negrul, pintenogul,/ Al lui ta’su din tinerețe./ Bine că mi-l țesăla./ Dimineața să scula,/ Pe ochi negri se spăla,/ Armele că lencingea./ Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte! / Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!/ El bine că să gătea,/ În vânătoare că-mi pleca”. Scopul incursiunii este pretutindeni clar, în balade și colinde. Alegoria inițiatică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l chema colonelul Brüchner, va fi fost neamț. Și i-am spus că-s bolnav de stomac. Și el a zis să mă dezbrac, și eu am lepădat bluza și mă boldeam pe pereți să văd un cui s-o atârn și el m-a întrebat: "Ce te boldești?"și eu i-am spus că caut un cui s-atârn bluza. Și el m-a întrebat: "Ce ești tu acasă?". Și eu i-am spus că-s învățător. Și el a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a zis să mă dezbrac, și eu am lepădat bluza și mă boldeam pe pereți să văd un cui s-o atârn și el m-a întrebat: "Ce te boldești?"și eu i-am spus că caut un cui s-atârn bluza. Și el m-a întrebat: "Ce ești tu acasă?". Și eu i-am spus că-s învățător. Și el a zis: "Vai de mine că prost mai ești! Și pune bluza jos". Și eu i-am spus că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
având ea singură dreptul de a-și hotărî soarta în viitor. Proclamarea neatârnării este o cerință politică a vremii, căci Republica Moldovenească nu mai poate aștepta de la nimeni orânduirea vieții sale și popoarele Republicei trebuie să înțeleagă că viitorul lor atârnă numai de la dânsele și că acest viitor poate să fie înfăptuit numai prin așezământul înalt de ocârmuire - Sfatul Țării și stăpânirea pusă de el - Sfatul miniștrilor. Republica Moldovenească neatânată își pune ca scop pacea și înțelegerea prietenească în viața politică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să îndestuleze nevoile de azi ale țării, în scopul de a o scoate din bezna întunericului, sărăciei și foamei. Moldoveni și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Suntem la cotitura cea mai însemnată a istoriei noastre ! De la conștiința și înțelepciunea voastră atârnă viitorul țării. Prin venirea oștilor frățești române pe pământul republicei noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieții. Oștile românești au venit să apere drumurile de fier și magaziile de pâine pentru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ei. Știa ce pretenții vor avea imediat și cum, dacă din vreme nu ne îngrădim împotriva lor, se vor întinde până a devenii stat în stat, dacă nu stăpâni în casa noastră. A admite ca soldații lor din Dobrogea să atârne direct de Comandamentul Suprem Rusesc, fără nici o legătură cu noi, însemna că de a doua zi, Dobrogea să fie tratată ca o gubernie rusească, însemna ca de la început și prin complicitatea noastră să se deschida larg porțile tuturor tendințelor de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Brătianu, cel din urmă, a luat tocul și, prin iscălitura lui, a legat soarta neamului româneasc de soarta Aliaților, semnând astfel actul însuși de naștere a unității noastre naționale. Deasupra mesei, privind drept în față pe cei ce iscăleau, stătea atârnat în perete chipul lui Ion Brătianu cel bătrân. Făuritorul independenței României Mici părea că privește cum urmașii săi zămisleau România Mare. Ai fi zis că spiritul său plutește peste noi toți în acele clipe mișcătoare. Când totul s-a sfârșit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acum literatura română, dar și administrația culturală, dar și universitățile, chiar politicienii actuali, buni-răi, sunt în majoritate... optzeciști; măcar ca vârstă, dacă nu în spirit. Ce lipsește generației 80 să fie recunoscută la adevărata valoare? Nu cumva cantitatea de poezie atârnă prea greu în balanță? Cioran spunea că literatura română este minoră pentru că mizează prea mult pe poezie... Cam cum stăm cu proporțiile, din punctul tău de vedere? Ei, nu-mi prea dau seama ce-i lipsește. Prea multă poezie, zici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ar rămîne "pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane" este trădat de numeroase texte din "Teme" care sunt ingenuități poetice, schițe travestite în eseuri și nuvele topite în false memorii. Și chiar dacă "se atârnă" de poezia altora, vorba lui Phillipide, criticul de poezie tot un recreator de texte poetice este. Că nu poți ceti cu șublerul și compasul, ceea ce a fost imaginat și scris cu necuvinte, cu tăceri, cu aproximări și alte fantezii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci. Voi veni la nouă. Gândul mă alină. Plec eu, tăcutul, singur spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu trăiesc în România. Eu trăiesc în Maramureș! Pare ridicol, dar a trăi în România este un loc comun, a trăi în Maramureș este un certificat de valoare! Nu știu ce să îți spun! Eu știu doar că... locuiesc acolo unde se atârnă harta în cui! Românul nu are, sunt sigur, defecte mai mari sau mai mici, pozitive sau negative, decât ale europeanului obișnuit. Cel mai mare defect "pozitiv" al românului este sinceritatea. Românul nu știe să mintă! Dar în numele lui au mințit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cultures, deux sensibilités, je suis l'homme qui a ses racines en Roumanie et ses ailes en France". (Sunt omul care trăiește între două culturi, între două sensibilități, care are rădăcinile în România și aripile în Franța). Cât de tare atârnă rădăcinile, cât de energice sunt bătăile de aripi? Cât datorează imaginea ta bună din România faptului că trăiești și scrii la Paris, departe de frământările fără orizont din lumea literară dâmbovițeană? Rămân în mod fundamental legat de România. Dovadă: scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
esteticului. Eticul în mijlocul catastrofei este mai greu de descifrat, chiar e bine de evitat o discuție în acest sens. În catastrofă îngerul din om părăsește partea terestră, animalică. Îngerul din om exultă că se întoarce în ceruri, animalul din om atârnă mult mai greu, în aceste condiții. În mijlocul catastrofei numai sfinții sunt generoși, și poate că nici ei nu sunt întotdeauna. Oricum, într-o piesuță de teatru ratată, din prima tinerețe, spuneam și demonstram poetic că un om moare de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mormânt al Maicii Domnului sunt multe de văzut și multe locuri tainice. Oricum nu pot să redau tot. Biserica este construită după modelul bisericilor din Orient. Este ridicată deasupra peșterii care adăpostește Sfântul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujbă e lumină iar restul semiîntuneric. Oricum, nu cazi pe scări, pentru că se mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]