8,108 matches
-
n. 15 august 1810, Viena - d. 15 aprilie 1876, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, diplomat (ministru plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin), consilier secret și membru al Camerei Superioare al imperiului austriac (1874), dar în mod îndeosebit umanist și mecena. Mai departe, nobilul a fost membru al Senatului, a întreținut conducerea Academiei Maghiare de Stiinte precum și a Academiei de Arte Frumoase la Viena. A și exercitat funcția de director al consiliului general
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
asemenea matematică, științele economice și filosofia. Nobilul a avut deja devreme posibilitatea de a acționa în afaceri bancare sau industriale independent și cu bunăvoință tatălui său. După moartea părintelui, el a fost singurul moștenitor unei averi imense, preluând în societatea austriacă în scurt timp o poziție în care a fost resimțit mai puțin ca proprietar de mari bogații, cât mai curând că un folositor al banilor pentru cele mai nobile scopuri. Pe langă sprijinul pentru numeroase instituții publice el a susținut
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
Viena 11, Fleischmarkt 13) de asemenea de către arhitectul Hansen printr-un pridvor impresionant. Tot faimosul Hansen a înlocuit, în 1859-1860, vechiul „Palais Șină” cu o cladire nouă (coordonatele, vezi sus). În 1864 Simeon a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Șină a mai întreținut multe funcții înalte
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
cladire nouă (coordonatele, vezi sus). În 1864 Simeon a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Șină a mai întreținut multe funcții înalte. Astfel a fost de asemenea membru al Casei Magnaților din Ungaria, membru al senatului dirigent al Academiei de Știință a Ungariei și al Academiei de
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
trebuit să plătească încă în 1910 impozite anuare de peste 100.000 fl. Guvernatorul a fost decorat pe 28 octombrie 1877 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și ca urmare ridicat la rangul de Baron austriac prin cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali. Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
urmașii săi legali. Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea tutor etnii în imperiu sub scutul austriac. Pe panglica coroanei la înmormântarea guvernatorului, mareșalul Bucovinei Wassilko, a scris: „Prietenului meu fidel și neuitat.” Politicianul, foarte apreciat de toate straturile și etniile populației bucovinene, a fost cetățean de onoare de Cernăuți. A murit surprinzător, la vârsta de numai
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
(31 ianuarie 1860 Timișoara - 1933 Romă) a fost pictor austriac, evreu originar din Banat, care s-a stabilit ulterior în Italia. s-a născut în 1860 sub numele Adolf Hirschl într-o familie de evrei din Timișoara, pe atunci parte a Imperiului Austriac. Deja la vârsta de 14 ani, în
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
1860 Timișoara - 1933 Romă) a fost pictor austriac, evreu originar din Banat, care s-a stabilit ulterior în Italia. s-a născut în 1860 sub numele Adolf Hirschl într-o familie de evrei din Timișoara, pe atunci parte a Imperiului Austriac. Deja la vârsta de 14 ani, în anul 1874, el s-a înscris pentru studii la Academia de Artă din Viena, pe care le-a încheiat în 1882. Principalii săi profesori au fost August Eisenmenger și pictorul „orientalist” Leopold Karl
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe Frontul Italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda mult îi aduce o înaintare în grad și
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
1858 în postul de consilier (judecător) la Curtea de Apel din Sibiu și la scurt timp după aceea în cel de consilier la Guvernul Transilvaniei din Cluj. A fost decorat prin decretul imperial din 1 decembrie 1864 cu ordin imperial austriac Coroana de Fier cl. a III-a, apoi în 1865 a fost numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal. În această ultimă calitate, a desfășurat o bogată activitate, împreună cu A. Mocsonyi, Dimitrie
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
Deva, din 1852 adjunct la tribunalul din Făgăraș, secretar de consilier la tribunalele din Sfântu Gheorghe, iar din 1854 prefect () al districtului secuiesc Miercurea Ciuc. În octombrie 1860, slăbit în urma Revoluției din 1848 și a bătăliilor de la Königgrätz, și Solferino, Imperiul Austriac a trecut de la absolutism la un sistem de guvernare constituțional și s-a avut în vedere descentralizarea prin federalizare, fiecare țară și provincie din imperiu putând avea parlament propriu și limbă oficială proprie. În acest context, în 1860 Comitatul Zarand
Ioan Pipoș () [Corola-website/Science/335524_a_336853]
-
(sârba chirilică: Златко Јунузовић, n. 26 septembrie 1987, Lozica, RSF Iugoslavia) este un fotbalist austriac de origine bosniacă, care în prezent joacă la Werder Bremen în Bundesliga pe postul de mijlocaș. Junuzović a debutat în lumea fotbalului la vârsta de 17 ani pentru Grazer AK în Bundesliga în primăvara anului 2005. În 2006 a fost
Zlatko Junuzović () [Corola-website/Science/335536_a_336865]
-
a transferat la SK Austria Kärnten, urmând să semneze cu FK Austria Viena în vara anului 2009. În 2010, Junuzović a primit două premii după performanțele sale la Austria Viena și echipa națională: antrenorii din Bundesliga l-au votat fotbalistul austriac al anului, iar suporterii naționalei l-au votat "Jucătorul anului". În ianuarie 2012, Junuzović s-a alăturat clubului german din Bundesliga, SV Werder Bremen, semnând un contract pe trei ani și jumătate. În februarie 2015, clubul a anunțat că Junuzović
Zlatko Junuzović () [Corola-website/Science/335536_a_336865]
-
Sfanțului Imperiu Român. Acesta urmărea că noul stat rezultat după unire să devină un zid în calea invadatorilor otomani. În data de 7 mai 1775, Moldova condusă de domnitorul Grigore al III-lea Ghica pierde Bucovina de Nord , în favoarea Imperiului Austriac, în urma războiului ruso-turc (1768-1774). În anul 1792, regiunile Cahul, Ismail și Bolgrad sunt din nou alipite Moldovei, după un alt război ruso-turc (1787-1792) . În luna mai a anului 1812, prin Tratatul de Pace de la București, încheiat între ruși și turci
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
necuvintelor, înregistrare din arhiva TVR Nichita Stănescu devine o voce distinctă a liricii universale contemporane fiind tradus în tot mai multe limbi străine. În anul 1975 a fost distins cu Premiul Internațional pentru Poezie „Gottfried von Herder", decernat de Academia Austriacă în 1976, iar în 1982 câștigă Marele Premiu „Cununa de Aur" la Festivalul Internațional „Serile de Poezie de la Struga", din Macedonia. În 1979, Nichita Stănescu este nominalizat de Academia Suedeză pentru candidatura la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Odiseea Elytis
Ce se va afișa în toate Oficiile Poștale din Capitală, din 21 martie by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101311_a_102603]
-
ed. Charmides, 2014), conține ilustrații de Floarea Țuțuianu. A semnat primele trei cărți cu numele Denișa Mirena Pișcu. Selecții din poeziile ei au fost traduse în 12 limbi străine și incluse în mai multe antologii naționale și internaționale. Împreună cu artistul austriac Bruno Pisek, a realizat lucrarea radiofonica "Bucharest nowadays is beautiful, isn't it?" - difuzată în premieră la Radioul Național Austriac în 2015. Conține poeme despre București din două puncte de vedere diferite - al locuitorului și al vizitatorului - și va fi
Eveniment special pentru 8 martie: poezie și muzică. Intrare liberă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101350_a_102642]
-
poeziile ei au fost traduse în 12 limbi străine și incluse în mai multe antologii naționale și internaționale. Împreună cu artistul austriac Bruno Pisek, a realizat lucrarea radiofonica "Bucharest nowadays is beautiful, isn't it?" - difuzată în premieră la Radioul Național Austriac în 2015. Conține poeme despre București din două puncte de vedere diferite - al locuitorului și al vizitatorului - și va fi prezentată live în România și Austria pe parcursul acestui an. IRINA SARBU Sprijinindu-se pe o solidă cultură muzicală (pian clasic
Eveniment special pentru 8 martie: poezie și muzică. Intrare liberă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101350_a_102642]
-
(WPK) este un spital privat din Viena, condus de medicul austriac Walter Ebm. Directorul medical al WPK este profesorul Rainer Kotz. Spitalul este dotat cu 145 de paturi, un bloc operator cu 4 săli de operație, servicii de imagistică avansată, fizioterapie și recuperare medicală la standarde internaționale. Deține nouă centre de
Wiener Privatklinik () [Corola-website/Science/336937_a_338266]
-
de tratament sunt stabilite în urma unei examinări histopatologice a țesutului tumoral. Printre medicii Centrului de oncologie se numară și Prof. Univ. Dr. , unul dintre cei mai apreciați specialiști oncologi din Europa. Spitalul Wiener Privatklinik reprezintă un standard în sistemul medical austriac în ceea ce privește protocoalele de îngrijire. Întreg personalul este certificat la nivel internațional, în concordanță cu normele oficiale ISO 9001:2015. Anual se efectuează un control de audit prin care se verifică în detaliu calitatea proceselor de îngrijire a pacienților, asigurând astfel
Wiener Privatklinik () [Corola-website/Science/336937_a_338266]
-
trecând prin perioade de prosperitate dar și de adversitate, faima Universității din Pavia a crescut datorită calității procesului educațional, înregistrându-se un număr tot mai mare de studenți. În 1858, universitatea a fost scena unor intense proteste studențești împotriva Imperiului Austriac care stăpânea nordul Italiei (Regatul Lombardia-Veneția). Autoritățile au răspuns prin închiderea temporară a universității. Incidentele de la Pavia au fost tipice pentru valul de demonstrații naționaliste care a cuprins toată peninsula italică în perioada imediat premergătoare unificării Italiei. De-a lungul
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]
-
pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867 din uniunea reală a Austro-Ungariei în cadrul căreia Istria aparținea Cisleithaniei. La sfârșitul Primului Război Mondial, țara a fost anexată de Regatul Italiei. Capitala margraviatului a fost Poreč, care astăzi se află în Croația.
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
din serviciul activ, "" erau formate pe modelul armatei permanente. Ele erau finanțate în întregime de la buget și nu implicau aportul parțial sau ocazional al recruților. În Cisleithania, "k.k. Landwehr" nu trebuie confundat cu Landsturm. După războiul pierdut al Imperiului Austriac împotriva Regatului Prusiei, Regatul Ungariei și-a dobândit parțial suveranitatea prin Compromisul austro-ungar din 1867. Ungaria dorea acum ca, pe lângă Armata comună și Marina de război imperială și regală, care erau subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd". Contraponderea cisleithanică a apariției honvezilor a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război, "Forțele de apărare cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele țări ale Coroanei Pentru ultimele trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens, k.k. Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l sfătuiască pe împărat. Poziția de Statthalter era supusă controlului parlamentar doar în măsura în care Ministerpräsident-ul putea fi chestionat
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]