7,814 matches
-
sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci și de tătari, care au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiți atunci s-a
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
să fie și poet, dar nu unul oarecare, ci unul care să-și depășească contemporanii în talent. De la înălțimea turnului el privește cu scepticism evenimentele pe care le vede. Din cauza unor desamăgiri în dragoste a ajuns să disprețuiască lumea. Totuși, bietul motal se teme de bătrânețe. În roman sunt prezentate poeziile motanului în care descrie nimicirea omenirii și a poeziei. Personajul motanului Hiddigeigei pare să fie inspirat din cel al motanului Murr, din romanul ""Lebensansichten des Kater Murr nebst fragmentarischer Biographie
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
din Camenița, o sursă istorică foarte prețioasă, consemnînd evenimentele petrecute în perioada 1410-1652 inclusiv pe teritoriul Moldovei, scrie despre acest domnitor „crud, de zece ori mai crud decît a fost Iulian pentru creștini“: „Cu deosebire rău a fost acesta pentru biata nație armenească pe capul căreia a dus multe nenorociri ce nu merită să fie nici povestite, nici ascultate“ . Cînd, în 1561, Ioan Iacob Heraclid a venit cu oaste apuseană și l-a detronat pe Lăpușneanu, luîndu-i locul pe scaunul Moldovei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a păstrat cele mai duioase amintiri ale captivității ei, făcând din acești comitagii eroi moderni ai luptei pentru libertate. În brutăria lui Traicu, acești comitagii erau frământători de cocă pentru lipiile care deveneau "prăjituri" pentru cei ce asudau pe ogoare, bieții țărani veniți la oraș după treburi. Mai toți purtau cicatrice pe corpul lor gol până la brâu, semne ale împușcăturilor ori tăișurilor de sabie din luptele cu urmăritorii lor, jandarmii otomani. În climatul acelui cerc "internațional" (îmi mai amintesc de blânzii
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au 'mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jacŭ au dat și cîți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinîndŭ cazacii fămei și fete și nu 'ca creștinii, ce mai multŭ decît păgînii s-au purtat cu 'acéia mănăstire. Și să hie mai avut vréme cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu). A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc. a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
moarte. La o temperatura de 2 grade în apa și 5 grade afară era o problemă de minute până când urma să se facă liniste. Bărcile de salvare ce pluteau în jur nu au făcut nimic pentru a-i ajuta pe bieții oameni pentru că le era frică de faptul că vor fi scufundați de atâtea sute de oameni. Ofițerul Lowe totuși leagă 4 bărci una de alta și transferă oamenii din barca sa în cele 4. Se întoarce la locul scufundării însa
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
și parabole cu caracter filosofic și religios, criticând suficiența clerului protestant danez. Debutează editorial încă din 1838 cu lucrarea "Af en endnu levendes Papirer" ("Din hârtiile cuiva încă în viață"), o analiza critică necruțătoare a romanului "Kun en Spillemand" ("Un biet scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843, gânditorul danez își intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie și chiar predici creștine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
și-a făcut însă și foarte mulți dușmani, datorită inflexibilității sale și a intensității cu care-și manifesta atașamentul față de o cauză. Unii dintre acești dușmani, cum a fost Alfred Kerr, îl considerau ca pe un înverșunat mizantrop și un biet infatuat. A fost de asemenea acuzat că se complăcea în odioase denunțuri și execuții publice ("Erledigungen").
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
pe Delfinul Carol, recunoscându-l pe Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze. Henric al V-lea se căsătorise cu Catherine de Franța, fiica cea mare a regelui Carol al VI-lea, astfel că, la moartea „bietului rege nebun”, în 1423, Henric al V-lea „Plantagenetul” se încoronează rege al Franței la Nôtre-Dame de Paris. Din punct de vedere juridic, acest act este nul, deoarece încalcă regulamentele succesorale franceze din 1322 și 1328, cât și legea salică
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
după ce intră în contact cu acesta, spre nedumerirea stewardului care-l crede nebun. Într-una din nopți, Dag îl surprinde pe Greenleaf scoțând dopurile de la butoaiele cu apă. Bătrânul marinar îi spune că nu există nicio comoară; el este un biet om fără casă, scăpat cu greu din azilul săracilor. Greenleaf îi păcălea pe oamenii bogați, scoțându-i din birourile mucegăite pentru a merge în căutarea unei comori imaginare despre care afirmă că se afla pe o insulă unde fusese cu
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
în timpul lui Mihai Apafi I. Unul dintre cele mai lungi procese a durat trei ani, având loc în zona Sibiului. Mai târziu, procesele au fost interzise de către Maria Tereza, deși exista posibilitatea ca acestea sa fi continuat. „Am auzit, de la bietul meu tată răposat, că, odată, într-o noapte, pe când erau culcați, doi gândaci negri s-au urcat pe mâna lui. Pe unul, care i s-a urcat pe picior, l-a strivit mama mea și asa a pocnit, de parcă cineva
Ardere pe rug () [Corola-website/Science/311796_a_313125]
-
zicându-i "Câine prost!". Este obsedat de camioneta sa și de bani și este morocănos și crud. Când vrea să fie lăsat în pace de Curaj, Eustache își scoate o mască mare și verde de clovn, speriindu-l astfel pe bietul cățel. Eustache poartă o cămașă gălbuie (care noaptea sau în întuneric devine portocalie), o salopetă verde, o pereche de ochelari identici cu cei ai lui Muriel și o pălărie maron, care îi protejează scăfârlia sa cheală. Când se referă la
Lista personajelor din serialul Curaj, câinele cel fricos () [Corola-website/Science/311845_a_313174]
-
literare, nr.8 (20), aug. 1997; Iliescu, Adriana - Expresionismul postmodernilor - Tratat despre Ochiul Orb de G. Vulturescn, în Poesis, nr. 7/8, julie-aug., 1997; Ionescu, Mariana - Tratat despre ochiul orb, în Amphitrion, nr.4, din 5 aug. 1998; Cristea-Enache, Daniel - Biet taumaturg postmodern!... în Adevărul literar și artistic, nr.427, 21 iulie 1998; Filimon, Mariana - La lnmina țipatului, în Contrapunct, nr.6-7, iunie-iulie, 1998; Vasile, Geo - Scrisul agonic, un manifest poetic, în Luceafărul, 29,29 iulie 1998; Regman, Cornel - George Vulturescu
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
astfel încât Ducesa de Kent să nu devină niciodată Regent. El a spus, " Am încredere că Dumnezeu îmi va cruța viața timp de nouă luni...". William a supraviețuit, deși bolnav de moarte, cu o lună după ce Victoria a împlinit 18 ani. "Bietul om!", a scris Victoria în ziua în care a murit, "îmi pare rău pentru el; a fost întotdeauna bun cu mine". William a fost "foarte afectat și șocat" de moartea fiicei lui mai mari nelegitime, Sophia, Lady de L'Isle
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
maicei mele, om cu mare avere și numai o fată avè, dar să vede că era și prost, sau varvar, că în silă ș-a măritat fata cu acel Ioniță Lipan și a făcut pe postelnicul Costachi Lipan; numai că biata fimeie, simțitoari fiind, au și murit. Pe băiat l-au crescut bunică-sa, stolniceasa; după ce au murit bătrîna l-au luat maică-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza, spatar, iar la Mihai vodă
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și cele ungurești ale regelui Matia Corvin, terminată printr-un ""așa măcel, că urla valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau bieții unguri, tot de Ștefan dădeau"". După cum relatează scriitorul, ""pentru amintirea acelei biruinți, Ștefan a ridicat în Baia Biserica Albă — la ruinele ei, țăranii cu dare de mână, păzitori unei sfinte datine strămoșești, duc în toți anii, în ziua de Sfântu
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
iubit de muze"; Michael Draxton a scris că "Avea în el acele lucruri translunare brave/ Pe care le avuseră primii poeți", iar Ben Jonson a scris despre "trăsătura puternică a lui Marlowe". Thomas Nashe a scris călduros despre prietenul său "bietul decedat Kit Marlowe". Tot astfel a făcut și editorul Edward Blount, în dedicația din Hero and Leander pentru Sir Thomas Walsingham. Cel mai mare tribut i-a fost plătit lui Marlowe de Shakespeare în piesa "Cum vă place", unde el
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
cu o analiză critică și concisă a picturii, nu mult după săvârșirea ei. "„Lozna are o bisericuță de lemn, care poate fi destul de veche, dar a fost stricată cu totul printr-o zugrăveală copilărească făcută de un meșter din Nicula. Bietul om, din cât se pricepea, a făcut sfinți noi, a tămânjit cum e mai rău pe cei vechi și a împodobit și păretele din afară cu un strașnic Sânt Ilie pe carul de foc. Astfel, această zugrăveală unică are interes
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
trăind într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.” Aici are șansa de a citi
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
de copaci aduși din subtropicele Crimeei și amplasați în Parcul colegiului agroindustrial, parcul „Zona Verde”, etc. O veche legendă ne povestește că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, pe când pământul Moldovei era trecut prin foc și sabie de hoardele otomane, un biet moldovean, gonit de cruzimea turcilor, împreună cu numeroasa-i familie a luat drumul pribegiei, căutând un loc liniștit pentru viață. Soarta i-a adus într-un amurg de seară la un izvor cu apă limpede și rece, ce-și alina apele
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
poruncindu-i să meargă spre sud-est, spre "grim", adică, și unde n-a mai putea merge de oboseală, acolo își vor întemeia noua așezare. Și așa și au făcut. Cică, biserica de azi e tocmai pe locul unde a căzut bietul om, istovit de greutatea crucii. O altă legendă asemănătoare cu aceasta, de altfel, zice că-1 chema Grom pe un bătrîn, care i-a îndemnat pe cei ocoliți de ciumă să-și mute așezarea în cоmp. Oricum, pe crucile din pădure
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Moldovei a existat un mic sat situat la vre-o 5-7 km de la actuala localitate. Și se numea acel sat Pocrișeni. Era un sat de oameni harnici și buni la inimă, cu flăcăi și fete frumoase. Într-o bună zi bieții oameni s-au pomenit în pragul unei nenorociri. Un băiat din sat s-a căsătorit cu o fată din satul vecin. Se fixase ziua nunții. Trecînd prin pădure cu tot alaiul de nuntă de la un sat la altul, au fost
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
dacă fata nu dorea să danseze cu cel care o invită, n-o mai luau nimeni la joc. Uneori chiar o dădeau afară de la horă. O luau de mînă și dansau vre-o 2-3 pași și o scoteau din joc. Biata fată se ruga să fie luată la dans, trimetea pe cineva să vorbească cu flăcăul, recunoștea că a greșit, îl ruga să o ierte. Dacă tinerii hotărau să se căsătorească, urma înțelegerea dintre părinți. Mirele trimetea o persoană care trebuia
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
masă pentru o viețuire creștinească autenică și organizată. Procesul acesta de armonizare a unei lumi răvășite de războiul greu, de stăpânirile străine, de interesele feluritelor partide, de întunericul analfabetismului și mai ales de îndobitocirea păcatelor și corupției în care zăceau bietele mulțimi care erau ca o turmă fără păstor - se anunța anevoios, greoi și lung. Munca pentru îndreptarea atâtor rele, atât de adânc înrădăcinate în firea și în viața acestor biete mulțimi, va fi nu numai nespus de grea, dar și
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]