10,418 matches
-
recunoscute oficial, chiar în prelungirea religiei dominante; dionysismul, de asemenea acceptat, deși pe alocuri el se plasează opozițional față de religia oficială (Dionys fiind un"celălalt" și printre zei, singurul cu atributul magiei, zeu dublu, "cel mai cumplit și cel mai blând" totodată, cum îl prezintă Euripide, cel care revelează bucuria cotidianului, sărbătoarea și realitatea iluziei prin teatru, dar și sângerosul și orgiasticul patron al impulsurilor vitale); orfismul tutelat de Apollo, cu textele sale sacre, mai apropiat de filozofie și propunând o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
jongla cu comicul anacronismului, proiectând asupra ‹‹strămoșilor noștri gali›› ‹‹check-list››-ul identitar național. Asemenea turiștilor francezi ai acelei perioade, cei doi eroi de benzi desenate au trecut mai apoi granița, realizatorii seriei aplicând aceleași procedee ibericilor, germanilor sau britanicilor. Caricatura, blândă sau usturătoare, nu denunță o renunțare la reperele identității; mereu subînțelese, acestea pot apărea într-un registru serios, chiar incisiv, din moment ce națiunea pare să se confrunte cu un viitor nesigur."692 Fig. 18 Linia cu personalitate a lui Reiser și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a întâmplat a doua oară, după ce, cu ani în urmă, s-a prăpădit Lina, baba lui. O liniște curgea prin el, ca un râu de câmpie. Tăcea, tăcea mereu, înțelegător și își privea nora în liniște cu ochii lui spălăciți, blânzi și buni. Deodată, în urechi îi sună frumosul ei glas, chiar din ziua când a călcat pentru prima oară pragul casei: „Tătăiță, tătăiță!“ De atunci, i s-a lipit de suflet pentru totdeauna. I se părea, privind-o, că-și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i spuie, simțindu-și sufletul tot mai apăsat de dor. Câte o tusă, în răstimpuri, îi scutura tot trupul ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și îngăduitoare... dar, mai ales blândețea, și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Câte o tusă, în răstimpuri, îi scutura tot trupul ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și îngăduitoare... dar, mai ales blândețea, și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule, vreau la școală... vreau sa învăț și eu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea cu atenție semnele pe care le desena învățătorul, cu creta pe tablă. Și așa începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se gândească la ochii mamei ei, prin stranii și îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bunicul ei... era aproape de ei, lângă ei...ca și când i-ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din spusele altora. Acum nu mai era decât o cruce, care să amintească de prezența ei înainte ca ea să fi părăsit această viața. Ea pesemne, ar fi iubit-o, ca și pe mătușa Domnica, sora tatii, care are ochii blânzi și plini de lumină când te privește, așa cum vor fi fost și ochii Axiniei, pe care nu-i văzuse niciodată și, pe care și-i putea numai închipui. Sigur, că nu era același lucru, să și-i închipuie numai, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dom‟șorule, ci ti bagi întri noi ? Și mai făcu doi pași spre el; iar Tudor îi văzu răutatea din ochii lui mici de sub sprâncene. - Las-o Lisandri, dacă nu vrea, n-o poți forța! Îi zise el cu voce blândă... ai faci mai bini să mergi să te odihnești..! Tudor, cât timp i-a luat apărarea fetei, n-a pierdut-o din ochi... Auzise el, de la unchiul său, moșierul de Fălciu, fratele mamei, câte ceva despre ea, dar nu credea că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fel al lor de a gândi. Ei nu aveau decât dispreț față de dânsa. Dar de unde provenea acel dispreț? Pentru că trăia în pădure!? Pentru că era o singuratică!? Nu era pentru prima oară, că-și punea asemenea întrebări. Cu toate astea era blândă și răbdătoare și niciodată nu dădea semne de mânie sau de ură împotriva lor. Ea nu căuta, decât un zâmbet din partea lor, sau, orice altă dovadă de bunătate ca ea să nu se mai simtă o străină în mijlocul străinilor, ca să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul, mare, cenușiu, stătea pe coadă asemeni câinelui, neclintit, pe mijlocul potecii, cu urechile drepte și gura căscată larg... Părea că o aștepta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se părea că începuse ziua cum se cuvine dacă nu își băuse cana de ceai. Deschise de tot storurile, așteptând să fiarbă apa. Albastrul cerului începea deja să se lumineze, iar iedera de la geam se legăna ușor în adierea blândă. Peste drum, Sienna Mendez își băga în marșarier Lexus-ul nou-nouț și îl conducea cu grijă pe stradă. Toată lumea conducea încet pe drumurile din aceste zone locuite, care avea la fiecare câțiva metri indicatoare cu „Atenție la copii“; nu erau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă apare, pot să mă port ca o adultă și să fac față situației; însă șansele sunt reduse, așa că nu contează. Cele trei femeie se priviră una pe alta. N-a făcut numai parte din viața ta, o corectă Amelie blând. Asta a fost demult, îi aminti Darcey. Acum e irelevant și, sincer, nu vreau să mai vorbesc despre asta. Păi, atunci... Minette făcu o pauză în care părea că își adună gândurile: Schimbând complet subiectul... cum e cu scrisoarea? —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și de la o fereastră de sus se răspândea o lumină blândă. Nieve trase aer în piept și intră. Alarma încă era dezactivată. Asta însemna probabil că Max era tot în casă. Se întreba dacă Maria plecase. Urcă scările în vârful picioarelor și intră în camera sa, cu o tresărire de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi stătea în fire. — Deci când pleci în California? o întrebă Aidan pe Nieve. În câteva săptămâni, răspunse aceasta. Probabil că n-am să rămân chiar falită, deși mama numai asta îmi prezice. —Ești prea dură cu ea, zise Darcey blând. —Fii serioasă! Două pete roz apărură pe obrajii lui Nieve. Știi cum e ea, Darcey. Nimic din ce fac eu nu e destul de bun. Darcey dădu din cap înțelegătoare. Îi plăcea de Gail Stapleton, dar trebuia să recunoască faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu? Cu mine nu s-a însurat din cauza ei, dar nici cu ea nu s-a însurat. Dacă tot a fost așa o pasiune extraordinară... —Poate să fie o pasiune extraordinară și să nu se sfârșească prin căsătorie, zise Anna blând. —Știu, știu, încuviință Darcey. Doar că... urma să ne căsătorim. Deci e clar că nu e împotriva căsătoriei. Nu pot să nu mă întreb de ce nu a luat-o de nevastă... Privi pentru a mia oară invitația. — Oamenii au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înăuntru recepționera, care era extrem de frumoasă, fu cât pe-aci să dea bir cu fugiții. Dar pentru că până la urmă se încumetă, își petrecu următoarele două ore într-un răsfăț de mare clasă, ținându-i-se morală pe tonul cel mai blând cu putință despre cum trebuia să-și îngrijească părul și pielea. După-amiaza aceea fu începutul unei dependențe de o viață pentru fixativ și creme hidratante. Când fu gata, părul ei cârlionțat devenise lins și lucios, fața îi fusese machiată astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu. Tot nu s-ar fi putut îndrăgosti de el. Era mai mult sau mai puțin convinsă că nu se mai putea îndrăgosti de nimeni niciodată. Pur și simplu n-ar fi știut cum. Vremea în Edinburgh era neașteptat de blândă. Darcey își scoase haina de piele când ieșiră din aeorport și, pe drumul spre clădirea InvestorCorp, se simți însuflețită, cu toate că avea și emoții. Prezentarea ei era pe laptop. Știa că singurul lucru care putea să-i strice socotelile era posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu unt o bucată de pâine Guiness. Am mai auzit de tine din când în când, desigur. Și de tine, și de Nieve - amândouă sunteți niște supertipe. Cred că Nieve m-a întrecut de vreun milion de ori, zise Darcey blând. Am auzit că atunci când compania pentru care lucrează se lansează la bursă, toți angajații ajung milionari. Din păcate, eu sunt departe de a face atâția bani. Chiar pare incredibil de înstărită, încuviință Carol. Are un fel de strălucire de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]