KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...308 309 310 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

cap, iar bunicul m-a întrebat dacă luasem aminte la ce-mi spusese, iar eu i-am zis că da, și atunci bunicul m-a întrebat dacă am și-nțeles, iar eu i-am zis din nou că da, dar bunicul a dat din cap, spunând că nu, nu crede, pentru că deocamdată nu sunt destul de copt ca să înțeleg, dar să țin minte, să țin bine minte asta, iar când o fi să fie, atunci să-mi amintesc tot ce-mi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
înțeleg, dar să țin minte, să țin bine minte asta, iar când o fi să fie, atunci să-mi amintesc tot ce-mi spusese, la care eu i-am zis că da, așa voi face, am să țin minte, iar bunicul a încuviințat, a luat și-a doua sticlă și-a început să bea din ea pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem în cartea aia despre yoga, pe care mi-o împrumutase Sabi, că dacă te concentrezi asupra ombilicului, nu-ți mai e atât de frig, am încercat s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
ajung înapoi până la pauză, poate nici după pauza mare, cu siguranță o să iasă circ, o să mă trimită la director, mama o să fie chemată la cancelarie, scormoneam în minte după o minciună, nu mi-a venit nici una, m-am uitat la bunicul, sperând să trag cu coada ochiului la ceasul de la mâna lui, să văd cât s-a făcut, însă bunicul ținea sticla de bere în mâna stângă, încât nu i se vedea ceasul, în schimb a observat că trag cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
mama o să fie chemată la cancelarie, scormoneam în minte după o minciună, nu mi-a venit nici una, m-am uitat la bunicul, sperând să trag cu coada ochiului la ceasul de la mâna lui, să văd cât s-a făcut, însă bunicul ținea sticla de bere în mâna stângă, încât nu i se vedea ceasul, în schimb a observat că trag cu ochiul, fiindcă m-a privit, spunându-mi că, după câte știe el, port mereu cu mine mereu poza tatei, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
stângă, încât nu i se vedea ceasul, în schimb a observat că trag cu ochiul, fiindcă m-a privit, spunându-mi că, după câte știe el, port mereu cu mine mereu poza tatei, am dat din cap că da, iar bunicul m-a întrebat dac-o am la mine și acum, și eu i-am zis că nu, pentru că n-am pe mine decât echipamentul, și că ăsta-i fără buzunare, dar poza e ascunsă în uniformă, nu în buzunar, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o am la mine și acum, și eu i-am zis că nu, pentru că n-am pe mine decât echipamentul, și că ăsta-i fără buzunare, dar poza e ascunsă în uniformă, nu în buzunar, ci în căptușeala ei, atunci bunicul a oftat, spunând că-i pare rău, păcat, ar fi vrut s-o vadă, fiindcă el n-are nici o poză de-a tatei, dar n-are a face, dacă nu e, nu e, nu-i bai, oricum, își mai aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o vadă, fiindcă el n-are nici o poză de-a tatei, dar n-are a face, dacă nu e, nu e, nu-i bai, oricum, își mai aduce el aminte de chipul lui, din fericire asta nu se uită, apoi bunicul a tăcut, a mai tras o gură de bere, sticla mai era plină pe sfert, și sprijinindu-se într-o mână, a dat să se ridice, hai, să mergem, mi-a spus, am stat destul aici, m-am ridicat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
plină pe sfert, și sprijinindu-se într-o mână, a dat să se ridice, hai, să mergem, mi-a spus, am stat destul aici, m-am ridicat și eu repede în picioare și, apucându-l de cot, l-am ajutat, bunicul, ținându-se de mine, s-a sculat de pe jos, mi-a mulțumit, apoi mi-a dat drumul, cu o mână și-a netezit cutele pantalonilor și mi-a spus să-i dau haina, eu m-am aplecat, am ridicat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
a mulțumit, apoi mi-a dat drumul, cu o mână și-a netezit cutele pantalonilor și mi-a spus să-i dau haina, eu m-am aplecat, am ridicat-o, ținând-o de guler și i-am întins-o, însă bunicul n-a îmbrăcat-o, și-a pus-o numai pe braț, a luat sticla de bere, spunând că restul ăsta nu-l mai bea, a întors-o cu gura-n jos, vărsând-o în iarbă, în timp ce berea mai curgea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-n jos, vărsând-o în iarbă, în timp ce berea mai curgea pe jos, a întors gura sticlei, jetul de bere s-a subțiat, iar vântul i-a împrăștiat stropii în jur, îi simțeam mirosul, pe iarbă a rămas doar spuma albă, bunicul și-a lăsat mâna jos, credeam că o s-o arunce mai departe, dar i-a dat drumul lângă noi, și-a săltat haina pe un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și a pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
verzi de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba era culcată la pământ, rămăseseră acolo și cele două capace aurii de bere, m-am aplecat, le-am ridicat pe amândouă, le-am strâns în palmă, și am pornit și eu după bunicul. Funeraliile Niciodată nu mai văzusem atâtea mașini la un loc, ca atunci, pe drumul care ducea la cimitir, de când benzina se dădea pe cartelă, circulația se rărise, mergeam pe jos, mama și cu mine, pe lângă noi tot treceau mașini, taxiuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
zburat creierii, iar moartea tragică și neașteptată, din anunțul mortuar, nicidecum nu înseamnă că s-a sinucis, ci numai că făcuse comoție cerebrală, dar mama a râs, spunând că asta-i versiunea pe care o răspândește prin oraș idioata de bunică-mea, ca să nu se facă de rușine, și că toată lumea știe care-i adevărul, bunicul făcuse rost de undeva de un pistol și, băgându-și țeava în gură, și-a făcut capul terci, după care n-a mai rămas mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
a sinucis, ci numai că făcuse comoție cerebrală, dar mama a râs, spunând că asta-i versiunea pe care o răspândește prin oraș idioata de bunică-mea, ca să nu se facă de rușine, și că toată lumea știe care-i adevărul, bunicul făcuse rost de undeva de un pistol și, băgându-și țeava în gură, și-a făcut capul terci, după care n-a mai rămas mare lucru de adunat din el, o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
un pistol și, băgându-și țeava în gură, și-a făcut capul terci, după care n-a mai rămas mare lucru de adunat din el, o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce se va alege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia necontenit cu gelozia și cu nenumăratele ei boli închipuite, nici nu-i de mirare că bunicul n-a mai suportat, nici nu-i de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai văzusem plângând, umerii i se scuturau atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
băgat mâna în buzunar, am scos decorația pe care o primisem de la bunicu’, de ziua mea, cu o mână am deschis acul de siguranță și mi-am prins decorația în piept, deasupra inimii, acolo unde mi-o prinsese odată și bunicul, când am încercat să închid acul, m-am înțepat un pic, dar nu mi-a păsat. De cum s-a îndreptat de spate, mama a și observat decorația, știam c-o să-mi spună s-o dau jos dar, înainte să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
spunem, pardon, fiți amabili, lăsați-ne să trecem, și lumea, docilă, se dădea în lături, uitându-se la noi de parc-am fi fost niște staruri, mulți ne și salutau, și mai toți ne ziceau ce om cumsecade a fost bunicul meu, și cât de rău le pare, și sincere condoleanțe, iar mama le făcea numai semn cu capul, și dădeam și eu din cap, și așa am înaintat spre treptele principale, nu mai văzusem până acum poarta cea mare, neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
a uitat la mama și i-a șoptit să-i fie rușine, cum de-a îndrăznit să se-arate acolo, dacă ar fi după ea, ar scuipa-o-n față, izgonind-o din sală, la care mama i-a zâmbit bunicii, zicând că-i pare bine că bunica-i sănătoasă și că se bucură s-o vadă, iar dacă vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul precis s-ar bucura mai mult de-o ceartă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
izgonind-o din sală, la care mama i-a zâmbit bunicii, zicând că-i pare bine că bunica-i sănătoasă și că se bucură s-o vadă, iar dacă vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul precis s-ar bucura mai mult de-o ceartă pe cinste decât de această mascaradă sinistră, am văzut cum bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam că acuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un pas înapoi, pentru că nu vroiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în jur, apoi din buzunarul de la piept al hainei și-a scos ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o agrafă, și-a dres vocea și a început să-și citească discursul. La început, i-a salutat încă o dată, cu drag, pe cei prezenți, apoi a spus că va povesti cum l-a cunoscut el pe bunicu’, pe-atunci bunicul era încă student și-și câștiga banii de taxe din vânzarea, prin bodegi și restaurante, a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
prin bodegi și restaurante, a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera până și glumele mușteriilor chercheliți, și într-o zi, în restaurantul Elefant, a cărui faimă era cam deocheată, patronul i-a propus bunicului un rămășag, că dacă bunicu-i de acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera până și glumele mușteriilor chercheliți, și într-o zi, în restaurantul Elefant, a cărui faimă era cam deocheată, patronul i-a propus bunicului un rămășag, că dacă bunicu-i de acord să se dea cu loțiune de păr pe..., dar atunci asistența a început să forfotească și să vocifereze, și s-a auzit cum cineva strigă, să se dea la o parte, să i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]