8,186 matches
-
Mă uitam la coperțile uscate, ca niște aripi jumulite, fără puteri... și, în timp ce căutam să dezleg misterul, auzii chiar lângă mine un clinchet de bicicletă. Am tresărit. - Cine a intrat cu bicicleta în clasă? - Eu. Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrățele exact ca cele din caietul ce-l aveam în mână. - Mă plimb de alaltăieri, continuă foaia. Și nu sunt singură, căci n-am plecat la o plimbare oarecare, ci într-o adevărată cursă ciclistă. Sunt însă
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
la rândul lui. Și amândouă animalele, copleșite de amintiri, își acoperiră fața cu labele. - Dar câte teme aveați pe zi? întrebă Alice, grăbită să schimbe subiectul. - În prima zi zece ore, a doua zi nouă, și așa mai departe. - Foarte ciudat! exclamă Alice. - Păi de aceea se și numesc «teme», zise Grifonul, pentru că până la urmă nimeni nu se mai teme de ele și face din ce în ce mai puține. Pentru Alice asta era ceva nou, așa că se gândi puțin până să pună o altă
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Dacă, însă, medicii de astăzi au dreptate atunci rezultă că acest bandaj gros ce învelea capul și fruntea lui Eminescu era menit, mai degrabă, să acopere semnul celei de-a doua lovituri a lui Petrea Poenaru. Revenind la Dr. Vineș, ciudat ni se pare că el păstrează, în această „anamneză”, momentul cu totul nesemnificativ al pietricelei care a creat un mic erizipel ce s-a vindecat apoi repede. Dacă, să punem, pacientul și-ar fi pierdut vreun dinte în spital și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: „România liberată! România liberată!” și se crede că a cântat „Deșteaptă-te, Române”. Această „deșteptare” este o temă a vieții dar și a operei, astfel că nu pare deloc ciudat că poetul o trăiește, ca temă, și în sanatoriu. Ilie Ighel mai citează, în aceleași amintiri, o strofă din poemul „Viața” despre care spune iarăși: „Poezia fără titlu găsită în notesul său, după moarte-i”. Fusese publicată în Fântâna Blandusiei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de această casă cu larga, cuprinzătoarea ei livadă începe pădurea - și imediat între copaci se deschide locul numit Poiana Țigăncii, atât de frecventat de către Veronica Micle. Ca să ajungă în această poiană, ea trecea, așadar, zilnic pe lângă casa poetului. E foarte ciudat că Octav Minar nu spune nimic, în 1924, despre această casă - deși amintește de poiana de deasupra ei. Să nu fi fost la fața locului? Să-i fi ascuns călugărițele taina (pe care o va descifra, de altfel, abia Zoe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lunii - care de data aceasta înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n’umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala î din în, și ar fi trebuit scrie zugrăvite’n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze pentru sens. Într-adevăr, una e una și alta e alta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este mult erodat prin punctuația editorilor; mai exact spus: mistica este deturnată în psihologie. Se poate studia mai bine acest segment al creației eminesciene în poeziile postume, acelea care n au trecut prin prea multe mâini interpretative. Cu atât mai ciudat mi se pare că dl. Răzvan Codreanu nu vede, n-aude: dânsul citește și citează chiar din postume. Ca să vă dați, însă, seama ce efecte pot avea afirmațiile dânsului, citez câteva ecouri la textul pe care și l-a postat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de cinci ani un învățător pe nume Love i-a refuzat înscrierea la școala unde tatăl său fusese dascăl. Se pare că motivul respingerii a fost extrema lipsă de inteligență, deși acasă el era mai degrabă un "omuleț grav", "taciturn", ciudat, singuratic și melancolic (Russell 1908: 16-17). Un manuscris muzical vechi franțuzesc pare să fi schimbat această stare de fapte: mama sa a povestit cum Chatterton s-a atașat foarte tare de acest manuscris, mai ales de majusculele tipărite în stil
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fapt, "podurile" sunt versiuni mai scurte ale întrebărilor deschise. Pot fi folosite cu succes în cazul persoanelor care nu vorbesc mult sau care dau răspunsuri scurte unor întrebări deschise. Când folosim "poduri" pentru prima dată, ni se poate părea ceva ciudat (mai ales dacă suferim de un debit verbal mare) din cauza liniștii care urmează uneori după un "pod", dar dacă interlocutorul este obișnuit să dea răspunsuri scurte, el este obișnuit și cu perioade lungi de liniște în timpul unei conversații, așa încât i
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
efectul acestuia: "Vă iubesc... iubesc pe toată lumea". Trebuie să avem în vedere, totodată, că unele comparații ale noastre pot da greș. Dacă cineva intră în detalii prea mărunte atunci când ne spune de ce ne consideră unici, începem să ne simțim cam ciudat. Tensiunea scade, ceea ce oferă agentului o șansă în plus de a fi ascultat De pildă, la telefon: "Am auzit că sunteți cel mai bun contabil din oraș. V-am sunat să vă întreb dacă este adevărat ce se spune". ALTE
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
barajul acela în Australia de Vest GEN: Așa e, dar prefer să nu fac chetă la vecini. (Acceptă adevărul și folosește tehnica "discului stricat". ) STAN: De ce nu vrei s-o faci, Gen. Nu înțeleg. GEN: Știu că pentru tine pare ciudat, dar mai degrabă, nu. (Acceptă dreptul fa opinie al celui care critică și folosește tehnica "discului stricat". ) STAN: Nu prea dai impresia că-ți pasă de aproapele tău, Gen. GEN: îmi dau seama de ce crezi asta, dar prefer să nu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
problema găsirii unui angrenaj (transmisie prin roți dințate) silențios, s-a găsit mai întâi o analogie directă între angrenaj și roți metalice în contact. Diminuarea scrâșnetului roților a condus la analogia simbolică „asperitate netedă”, ce folosește cuvinte contradictorii, cu înțeles ciudat. De aici până la ideea micșorării dimensiunilor dinților corelată cu mărirea numărului lor, pentru a realiza o rotire cât mai lină, nu a fost decât un pas. Ca dovadă, angrenajele cu număr mare de dinți sunt mai silențioase. analogia fantezistă (magică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la laborator. În 1879, chimistul încerca să găsească noi utilități pentru smoala de cărbune. După o zi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă și atunci s-a întâmplat ceva ciudat. El a observat că rulourile pe care le mânca erau foarte dulci. Și-a întrebat soția dacă a adăugat un nou ingredient în mâncare, iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. „Neglijența
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
comun, așa am auzit, și lustruiau coridoarele și mozaicul de străluceau. Cum erau și becurile aprinse, parcă era o sală de dans și Între etaje era plasă... N-am mai văzut până acolo plasă și mi s-a părut foarte ciudat. Am auzit că dintre bărbați au sărit de la etaj, ca să moară. Noi am fost la parter, a fost căldură, calorifer, mâncarea acceptabilă, dar n-am stat mult acolo. Trecuse reeducarea, bărbații erau foarte mulți... Ne-a dus Într-o sâmbătă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a Înaintat la Ministerul de Interne. Și a arătat meritele lui și a scris toate lucrurile ce a făcut, cum a informat, despre cine, despre ce, mă rog... Prin acest fapt, el a sperat să se elibereze mai grabnic... Destul de ciudat totuși că a făcut Închisoare, dacă era omul lor... Exact. Și alt mister, că ce a fost acolo nici acuma nu știm, pentru că este un referat foarte amănunțit despre el... Așa este o expresie, că a fost un „informator cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a priceput bine la sculptură de os. El alegea din oasele din mâncare și, Înainte de demascare, a făcut o mică amuletă pentru fiecare, cu gratii, semnul legionarilor. Pentru noi doi, pentru Dezméri și pentru mine, ar fi fost lucru ciudat să primim semnul legionarilor (râde - n.n.). Noi am primit cruce de săgeți... că a auzit de undeva că szálosiștii au acest simbol. Bine, eu am acceptat, am primit, că n-am vrut să-l jignesc, că n-am vrut să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
proprie inițiativă, căci nu le-am dorit). Cu capul așezat pe perna din sicriu, tata arată ca scufundat într-un somn trist. Pe cartonul albicios al fotografiei, chipul său pare de var, pătat în golul gurii întredeschise și al nărilor. Ciudat, am privit setul fără să-mi vină vreo lacrimă. Doamne, chiar m-a cuprins uscăciunea?! M-au chemat la „convorbirea cu biroul”, care se vrea un fel de confesional. Sperînd să obțină o declarație în consens cu a sa, Sergiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu m-am oferit pentru nici una din funcții, ci doar le-am acceptat. Nu m-am cerut „sus”, am fost pus sau împins într-acolo. De pildă, promovarea la Comitet (datorită recomandării lui Radu Cârneci) am simțit-o - oricît de ciudat ar suna - ca pe o îndepărtare! N-am jubilat... Puterea (sau slăbiciunea) mea e că mă las pe seama judecății celor abilitați să facă aprecieri asupra a ceea ce sînt. Nu intervin, nu aprob, nu contest. Apoi, cînd mi-au fost propuse
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i exclusiv un război pentru cinste, ci pentru putere. De aceea, deși nu mi se potrivește ambiguitatea, cînd sînt întrebat prin tîrg ce cred, răspund: „cred ce crede toată lumea”!... M-am angajat să vorbesc cu Ioanid, dat fiind felul său „ciudat” de a reacționa în astfel de situații. Cînd i-am spus despre ce e vorba, m-a oprit cu determinarea și impetuozitatea care-l caracterizează: „De-acum, în poezie, nu discut decît cu Dumnezeu. Nu mă ocup decît de lucruri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exclamat că, pur și simplu, n-a mai văzut niciodată o pagină întîi atît de deșănțat colorată, ca aceea pe care i-a prezentat-o Genoiu. Ulterior, numărul a fost „ajustat”, dar în esență a rămas tot bălțat și encomiastic. Ciudat, în loc să aibă remușcări, pe Genoiu această tragere de mînecă îl amuză. Lucrul e cu atît mai trist, cu cît excesul de zel înseamnă, în acest caz, lipsă de gust. *Revista italiană „Expresso” (febr. ’83) consideră regimul din România unul „dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
loc patru nunți! „Gîndiți-vă - a adăugat - că aproape în fiecare sîmbătă și duminică sînt atîtea!” *„Toți sînt corupți!”, mi-a declarat un fost inspector școlar. „Corupția e pe față”, a adăugat el. O știe, desigur, din proprie experiență. Ceea ce-i ciudat e că nimeni nu îndrăznește s-o dea în vileag. Imediat ce-și rezolvă situația (transfer, suplinire), fiecare tace... un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Liniile Aeriene Canadiene) primește între 400 și 500 dolari. Și-a punctat fraza cu un zîmbet caracteristic, oprind aci „ancheta”. Seara, m-am reîntîlnit cu el acasă la mine. *Zeci de inși îmi încredințează necazurile lor. Mi se pare ciudat însă că nici unuia nu-i trece prin cap că și eu aș putea avea necazuri. Discreția mă obligă să nu mă plîng de nimic, nimănui. Răul celorlalți se împarte; al meu rămîne (și trebuie să rămînă) indivizibil. *Doamne, îți sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a declarat că n-are amintiri vesele și cu mine, care la un moment dat mă îngrijorasem - inutil, se pare - că atmosfera de „decameron” va ofensa anumite sensibilități. Ce aș fi avut să evoc în linia începută de ceilalți? Ciudat, în minte nu-mi venea decît întîmplarea (din păcate una dintre acelea ce nu provoacă instantaneu hazul) ce-l avea drept personaj principal pe Sp., vecinul meu de rubrică. Or, el tocmai susținuse că n-are „amintiri vesele”. Puteam să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a văzut la spital, în zilele în care a fost internat acolo: lipsa de medicamente, lipsa flacoanelor de sînge, insuficienta sterilizare a instrumentelor etc. Resimte ca pe o impostură faptul că a fost privilegiat, administrîndu-i-se medicamente de import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil moralist în cușca unor rubrici de gazetă județeană! Ros de nemulțumiri, se agită mereu. Dacă s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-s puși pe belit. Iar noi, intelectualii, sîntem ca o spumă. E de-ajuns ca ei să sufle o dată și te trezești la mină sau în agricultură. Acolo îți cade ceva în cap, ori te lovește cineva”. Înțelept sfat! Dar - ciudat! - cel care mi-l dă, Sporici, „zice” el însuși, deseori, „lucruri provocatoare” despre „cine știm noi”. Pentru unele ți-ar trebui un oarecare curaj numai ca să le repeți. Contradicția se explică prin faptul că el poate să se răsucească pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]