9,604 matches
-
taleri levantini” și se bat și în ziua de azi de către Monetăria Austriei, pentru micii investitori. Etiopia a emis bancnote cu denominațiunea „taler” în prima jumătate a secolului al XX-lea. De la „taler” provin denumirile de dolar, numele monedelor din coloniile engleze, iar apoi ale Statelor Unite ale Americii și ale altor țări, precum și cel de tolar, care semnifică „taler” în limba slovenă. Pe teritoriul României au fost emiși taleri în monetăriile transilvănene atât în perioada principatului autonom cât și în perioada suzeranității austriece
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
de șomaj moderată și nivele ridicate de cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia si Germania. Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Din multitudinea de cauze ce au determinat separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în special cauzele economice. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act și Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la prețuri stabilite de metropolă - toate acestea au determinat „partida
Economia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/306317_a_307646]
-
În centrul steagului, acoperind ambele zone se află un pentagon stelat regulat de culoare roșiatică, mai exact de culoarea cuprului, semnificând minele de cupru ale Arizonei, din care pornesc spre jumătatea superioară a steagului 13 raze, care simbolizează cele treisprezece colonii ale Marii Britanii, care au devenit cele treisprezece state originare, fondatoare ale Statelor Unite ale Americii. Acestea formează designul dreptunghiului superior al steagului. Șapte dintre aceste raze sunt de culoare roșie, fiind dispuse alternativ cu celelalte șase raze, care sunt de culoare galbenă. Aceste
Drapelul Arizonei () [Corola-website/Science/306368_a_307697]
-
omogena din punct de vedere lingvistic, etnic și religios. Portugheză este vorbită în întreaga țară, existând doar orașul Miranda de Douro în care este recunsocut dialectul asturian că limba oficială. Minoritățiile, ca și cele formate din imigranții africani din fostele colonii, numără mai puțin de 100,000 de oameni. Majoritatea populației portugheze este membră a Bisericii Romano-Catolice. O minoritate micắ, în jur de 15.000 vorbesc limba Mirandeză, în apropiere de localitatea Leonese în municipalitatea Miranda de Douro, Vimioso și Mogadouro
Demografia Portugaliei () [Corola-website/Science/306384_a_307713]
-
chiar dacă toți vorbitorii sunt bilingvi. O minoritate, chiar mai micắ, de sub 2.000 de persoane vorbesc Barranquenho, un dialect al limbii portugheze puternic influențat de Extremaduran, vorbitắ în orașul portughez Barrancos (la granița dintre Extremadura și Andaluzia. Oamenii din fostele colonii (și anume Brazilia, Africa portugheză precum și pắrti din India) au migrat spre Portugalia în ultimele două - trei decenii. Mai recent, un număr mare de slavi, în special ucrainieni (acum cea mai mare minoritate etnicắ) au migrat de asemenea în Portugalia
Demografia Portugaliei () [Corola-website/Science/306384_a_307713]
-
mai mare număr portughezi, majoritatea locuind în Kensington, Chelsea, Lambeth și Westminster. Ca urmare a căsătoriilor interrasiale și influențe culturale, există portughezi influențați de oameni cu propria cultură și dialecte portugheze întemeiate în unele părți ale lumii, altele decât fostele colonii portugheze, în special în Malaezia, [[Singapore]] și Indonezia, Barbados, Aruba, Curacao, Trinidad și Tobago, [[Guyana]], [[Guineea Ecuatoriala]] și [[Sri Lanka]]. A Portughezii au fost cea mai mare populație de imigranți Europeni în Brazilia. În vremurile coloniale, aproximativ 500.000 de portughez erau stabiliți în
Demografia Portugaliei () [Corola-website/Science/306384_a_307713]
-
la acea vreme. Vechiul nume se datora faptului că țara era străbătuta de cursul superior al râului Volta. Râul este împărțit în trei porțiuni: Volta Neagră, Volta Albă și Volta Roșie. Culorile steagului național corespunde culorilor care numesc sectoarele râului. Colonia franceză a fost înființată pe 1 martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
de cursul superior al râului Volta. Râul este împărțit în trei porțiuni: Volta Neagră, Volta Albă și Volta Roșie. Culorile steagului național corespunde culorilor care numesc sectoarele râului. Colonia franceză a fost înființată pe 1 martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de azi) și Nigerul. Colonia a fost reînființata în vechile frontiere pe 4
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
Culorile steagului național corespunde culorilor care numesc sectoarele râului. Colonia franceză a fost înființată pe 1 martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de azi) și Nigerul. Colonia a fost reînființata în vechile frontiere pe 4 septembrie 1947. Pe 11 decembrie 1958, Volta Superioară a primit statutul de autoguvernare. A devenit republică și membră a
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
înființată pe 1 martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de azi) și Nigerul. Colonia a fost reînființata în vechile frontiere pe 4 septembrie 1947. Pe 11 decembrie 1958, Volta Superioară a primit statutul de autoguvernare. A devenit republică și membră a Comunității Franco-Africane (La Communauté Franco-Africaine). Independența completă a fost obținută pe 5 august
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
reprezentate de sutele de insule și arhipelaguri din Atlanticul de Nord, zona Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud și de Nord ca și un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafață totală de 123.150 km², adică numai 1% din teritoriul coloniilor antebelice. Toate aceste teritorii se bucură de reprezentare completă la nivel național, ca și de diferite grade de autonomie. ("Vedeți și": Diviziunile teritoriale ale Franței). Se poate spune că existența unui imperiu colonial francez a început de facto cu teritoriile
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
poate spune că existența unui imperiu colonial francez a început de facto cu teritoriile de peste Marea Mediterană din secolele al XII-lea și al XIII-lea, cucerite ca urmare a cruciadelor târzii, deși, în acele timpuri, aceste posesiuni nu erau considerate colonii. Prima posesiune de peste mări a Franței a fost primul Regat al Ierusalimului, cu primul rege încoronat aici în 1100, Baudouin. Cuvântul franțuzesc "outremer" își are originile în acest regat. Cruciada a patra a dus la împărțirea Imperiului Bizantin în 1204
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
secol, au fost precursorii încercărilor de colonizare ale Americilor. Interesele Spaniei în America și izbucnirea în Franța a războaielor religioase la începtul secolului al XVI-lea, au împiedicat eforturile mai consistente de colonizare. Primele încercări franceze de înființare a unor colonii în Brazilia la Rio de Janeiro (1555) și la Săo Luís și în America de Nord, în Florida (1562) au fost zădărnicite de spanioli și portughezi. Istoria imperiului colonial francez a început cu adevărat pe 24 iulie 1605, odată cu fondarea Port Royal
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Brazilia la Rio de Janeiro (1555) și la Săo Luís și în America de Nord, în Florida (1562) au fost zădărnicite de spanioli și portughezi. Istoria imperiului colonial francez a început cu adevărat pe 24 iulie 1605, odată cu fondarea Port Royal în colonia Acadia din America de Nord, în ceea ce este azi Nova Scotia, Canada. După câțiva ani, în 1608, Samuel de Champlain a fondat Quebec, care avea să devină capitala unei colonii uriașe ca suprafață, dar foarte slab locuite, Noua Franță, cunoscută și cu
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
început cu adevărat pe 24 iulie 1605, odată cu fondarea Port Royal în colonia Acadia din America de Nord, în ceea ce este azi Nova Scotia, Canada. După câțiva ani, în 1608, Samuel de Champlain a fondat Quebec, care avea să devină capitala unei colonii uriașe ca suprafață, dar foarte slab locuite, Noua Franță, cunoscută și cu numele de Canada. Deși, prin alianțe cu diferitele triburi amerindiene, francezii au reușit să exercite controlul asupra a unei mari întinderi din continentul nord-american, așezările franceze erau limitate
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
francezii au reușit să exercite controlul asupra a unei mari întinderi din continentul nord-american, așezările franceze erau limitate în general la vale râului St. Laurent. Mai înainte de înființarea în 1663 a Consiliului Suveran, teritoriile Noii Franțe s-au dezvoltat drept colonii comerciale. Numai după sosirea intendentului Jean Talon, Franța a asigurat mijloacele necesare pentru dezvoltarea unor colonizări masive cu populație de pe vechiul continent, așa cum făceau deja britanicii. Spre deosebire de Anglia, în Franța interesul pentru colonizare era relativ redus, fiind concentrat mai ales
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
deja britanicii. Spre deosebire de Anglia, în Franța interesul pentru colonizare era relativ redus, fiind concentrat mai ales în direcția asupra dominației asupra bătrânului continent. De-a lungul întregii sale istorii, Noua Franță sau chiar Canada, s-au aflat cu mult în urma coloniilor britanice din America de Nord, atât din punct de vedere al dezvoltării populației cât și din punct de vedere al economiei. Acadia a fost pierdută în favoarea britanicilor prin Tratatul de la Utrecht din 1713. În 1699, pretențiile teritoriale ale Franței în America de Nord au
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
extindea, s-a început constituirea unui imperiu colonial mai mic ca întindere, dar mult mai profitabil, în India de vest. Așezările de-a lungul coastei atlantice a Americii de Sud în ceea ce este azi Guiana Franceză au început în 1624. O altă colonie a fost fondată pe insula Saint Kitts în 1625, insula fiind împărțită cu britanicii până în 1713, când a fost semnat Tratatul de la Utrecht și francezii și-au cedat partea lor englezilor. "Compagnie des Îles de l'Amérique" a fondat colonii
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
1625, insula fiind împărțită cu britanicii până în 1713, când a fost semnat Tratatul de la Utrecht și francezii și-au cedat partea lor englezilor. "Compagnie des Îles de l'Amérique" a fondat colonii în Guadelupa și Martinica în 1635, o altă colonie fiind fondată în 1650 pe Saint Lucia. Plantațiile agricole din aceste colonii au fost construite și exploatate cu munca sclavilor aduși aici prin comerțul cu sclavi africani. Rezistența triburilor indigene a dus la expulzarea caribilor din 1660. Cea mai importantă
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Tratatul de la Utrecht și francezii și-au cedat partea lor englezilor. "Compagnie des Îles de l'Amérique" a fondat colonii în Guadelupa și Martinica în 1635, o altă colonie fiind fondată în 1650 pe Saint Lucia. Plantațiile agricole din aceste colonii au fost construite și exploatate cu munca sclavilor aduși aici prin comerțul cu sclavi africani. Rezistența triburilor indigene a dus la expulzarea caribilor din 1660. Cea mai importantă posesiune colonială Caraibiană a fost Saint-Domingue (azi Haiti ), înființată în 1664 în
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
triburilor indigene a dus la expulzarea caribilor din 1660. Cea mai importantă posesiune colonială Caraibiană a fost Saint-Domingue (azi Haiti ), înființată în 1664 în jumătatea vestică a insulei spaniole Hispaniola. În secolul al XVII-lea, Saint-Domingue devenise cea mai bogată colonie producătoare de zahăr din trestie din întreg spațiul Caraibian. Jumătatea estică a insulei Hispaniola (azi Republica Dominicană) a fost și ea pentru o scurtă perioadă sub controlul francez după ce a fost cedată de spanioli în 1795. Expansiunea colonială franceză nu s-
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Lumea Nouă. În Africa de Vest, francezii au stabilit posturi comerciale în Senegal, de-a lungul coastei în 1624. În 1664, a fost înființată Compania franceză a Indiilor de Est pentru a participa la comerțul profitabil cu Orientul Îndepărtat. Au fost înființate colonii în India - Chandernagor în Bengal (1673) , Pondicherry în sud-est (1674), iar mai târziu în Yanam (1723), Mahe (1725) și Karikal (1739) ("Vedeți și": India Franceză). Au fost înființate colonii pe insulele din Oceanul Indian, Île de Bourbon (Réunion, 1664), Île de
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
a participa la comerțul profitabil cu Orientul Îndepărtat. Au fost înființate colonii în India - Chandernagor în Bengal (1673) , Pondicherry în sud-est (1674), iar mai târziu în Yanam (1723), Mahe (1725) și Karikal (1739) ("Vedeți și": India Franceză). Au fost înființate colonii pe insulele din Oceanul Indian, Île de Bourbon (Réunion, 1664), Île de France (Maurițius 1718) și Seychelles (1756). Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea au izbucnit primele conflicte coloniale între Franța și Marea Britanie, care vor avea ca rezultat final distrugerea celei mai
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
victoriilor de început ale francezilor în Minorca și America de Nord din războiul de șapte ani, Franța a fost în cele din urmă înfrântă, britanicii cucerind nu numai Noua Franță (cu excepția insulelor Saint-Pierre și Miquelon), dar și cea mai mare parte a coloniilor Caraibiene și întreaga Indie Franceză. După semnarea tratatului de pace, Franța a recăpătat avanposturile comerciale din India și insulele Caraibiene Martinica și Guadelupa, dar competiția pentru putere în India a fost câștigată de britanici, iar în cazul Americii de Nord, francezii au
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
fost neînsemnat față de ce speraseră francezii în momentul declanșării intervenției. În 1791, resturile imperiului colonial francez au fost din nou zguduite de un dezastru, când Saint Domingue (care cuprindea o treime din insula Hispaniola), cea mai importantă și mai bogată colonie franceză, a fost devastată de o mare răscoală a sclavilor. Sclavii, conduși de Toussaint l'Ouverture, iar după capturarea lui (1801) de Jean-Jacques Dessalines, au reușit să reziste multă vreme trupelor franceze, spaniole și britanice, pentru ca până la urmă să obțină
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]