KorAP: Find »[drukola/base=cosmic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...308 309 310 ...313 >

7,817 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

lui Baalxe "Baal" Zebulxe "Baal Zebul", cu caracter probabil oracular și tămăduitor. La Ghaza era venerat Într-un templu al său zeul Marnasxe "Marnas" (În aramaică „stăpânul nostru”), identificat cu Zeusxe "Zeus" Kretagenesxe "Zeus Kretagenes" și legat de marile fenomene cosmice. Tot la Ghaza există Încă urme ale cultului pentru Herakles/Melqartxe "Melqart" și Apolloxe "Apollo"/Rashapxe "Rashap". Întorcându-ne la Ascalon trebuie amintit și faptul că izvoarele clasice (Diodor din Sicilia, II 4,2 sqq., cf. Lucian, Dea Syr., 14

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vidul, și Gheeaxe "Gheea", pământul. Numai când Gheea se unește cu Uranusxe "Uranus" poate Începe lucrarea de populare a cosmosului, care se va continua prin Împerecheri succesive. Este o sistematizare a lumii, descrisă prin etape, care va ajunge la ordinea cosmică În care va trebui să se desfășoare existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din „copaci”, ca arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hitită tardivă ce s-a păstrat În timp. Cu toate acestea, nu trebuie exclus nici faptul că versiunea greacă și cea hitită și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Apropiat asupra societății ce se stabiliza În urma prăbușirii monarhiilor miceniene, complexul religios propus de poezia homerică și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică" Odată Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu Haosul, Gheeaxe "Gheea" și Erosxe "Eros", preexista formării universului, ordinea se poate cuprind Întreaga lume. Haosul și Tartarul nu sunt zeități și poate că nici Eros nu este Încă fiul Afroditei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
schimb, poziția lui Hefaistos, rod partenogenetic al Herei, după Hesiod (Teogonia, 927-929), care, din cauza diformității sale și a autorității pe care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus" și Heraxe "Hera", acesta din urmă nu este atât zeul războiului și al bătăliei, cât expresia furiei și a violenței oarbe. În orice caz, amândoi se integrează din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiția posterioară lui Homer și Hesiod, se răzvrătește Împotriva ordinii olimpiene și alege lumea oamenilor (subcapitolul 3.4a). Articulat și reprezentat prin intermediul zeilor, universul poate fi astfel gândit și de Înțeles, altfel spus clasificabil și, la sfârșit, acceptabil. Dar dimensiunea cosmică este numai cadrul general al unei sistematizări care Își găsește propria ieșire În spațiul uman. Și dacă lumea zeilor se Întocmește ca o mare familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
confuze serii de colectivități mitice, cum ar fi giganții, ființele cu o sută de mâini, ciclopii sau gorgonele; figuri situate la marginea panteonului și excluse, În orice caz, din cult. Pot, de asemenea, anima universul naturii, contribuind la conservarea ordinii cosmice, ca nereidele, ori Însoțesc acțiunea unei divinități, ca nimfele alături de Artemisxe "Artemis", fiind În unele cazuri destinatare ale unor ofrande sacrificiale și al unor culte (Odiseea, XIII, 102 sqq.; XVII, 240-242; Pausanias, VI, 22, 7). a) Cei doisprezece zei În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al Alcmenei, ca Eacusxe "Eacus", fiu al lui Zeus și al nimfei Eginaxe "Egina", ca Tezeuxe "Tezeu", fiul lui Poseidon, ori Phemonoexe "Phemonoe", fiica lui Apollo și prima Pythie a oracolului delfic. Dacă zeii acționează și lucrează În Întregul spațiu cosmic, din cer până În adâncul mării, pe pământ și În străfundurile infernului, eroii se mișcă aproape exclusiv pe pământ sau străbat marea cu corăbiile și numai În anumite cazuri coboară În infern. Faptele lor sunt Întotdeauna ieșite din comun și superioare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor două dimensiuni. În orice caz, cultul se dovedește un canal pentru exorcizarea și Îndepărtarea oricărui posibil izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
către Artemis. Deși private, riturile de naștere, căsătorie și moarte, care, laolaltă, scandau etapele existenței umane, interacționau cu viața publică a cetății, cu care cetățenii Înșiși se identificau; de aceea, ele nu se puteau sustrage intereselor divinităților care stăpâneau ordinea cosmică pe care se Întemeia supraviețuirea statului. Riturile funerare Îl uneau pe defunct cu lucrurile de „dincolo”, În timp ce riturile de naștere și de nuntă Îl integrau pe individ Într-o nouă condiție socială, făcându-l funcțional pentru polis. e) Mitul ritualizat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întretaie și universul meșteșugăresc al lui Hefaistos și al lui Prometeuxe "Prometeu", asumând epitetele de Hefestiaxe "Hefestia" și de Erganexe "Ergane" și devenind protectoare a unei sărbători a fierarilor, așa cum este cea a calcheelor. Și Zeusxe "Zeus", garant al ordinii cosmice, a devenit polièus, al cetății, atât la Atenaxe "Atena", cât și la Cos; În schimb, la Mykonos, ca boulèus, primește jertfe Împreună cu Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora". Hestiaxe "Hestia", inima și vatra casei, devine centrul și vatra polisului. Templul ei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei, Împărțirea cărnurilor făcută de titan dăduse naștere unei ierarhii cosmice În care lumea divină și umană ajunseseră să se situeze pe planuri diferite și care nu aveau o unitate de măsură comună. În același timp, el stabilise și regimurile alimentare care de atunci urmau să caracterizeze comunitatea umană și divină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care cuprindea În sine secretul lumii, Îi dădea formă și Îl genera pe „zece”, principiu constitutiv al universului. Cosmologia orfică, În schimb, este mai degrabă un mit al originilor care face ca tot ceea ce există să se origineze din oul cosmic, simbol al vieții și al plinătății ființei, de la care se pune În mișcare un proces de degradare ce duce la neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se situează iatromantica; aceasta Își are modelul cel mai Înalt În cultul oracular de incubație al lui Asclepiosxe "Asclepios", la Epidaur. Nu Într-o măsură mai mică decât foametea, epidemiile sau doliile, și boala apărea ca o alterare a ordinii cosmice În care omul grec se simțea integrat iar această boală putea lua forma unei Încălcări a sistemului normativ tradițional. Oracolul devenea atunci un instrument de mijlocire și, prin intermediul purificării de dinainte, Îl aducea pe cel care Îl consulta la condiția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
plan politic și social, cât și pe plan religios, unde era un „Învățător al adevărului” care nu se deosebea de mantis. Așadar, poeți și ghicitori au participat la modelarea religiei grecești ca poli de orientare ai existenței umane În cadrul ordinii cosmice. Dar mantis Își avea propria sferă de acțiune, limitată la particularul unei situații de criză momentană care nu putea fi generalizată, În timp ce poetul sau, mai bine zis, poezia, după cum recunoștea Aristotel (Poetica, IX, 1451 b 6-7), avea drept obiect universalul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Herakles, evenimentelor ciclului teban și troian, În comparație cu surprinzătoarea absență a reprezentărilor unor mituri, cum ar fi luptele Împotriva uriașilor, titanilor și amazoanelor, care, În Grecia contemporană, se bucurau, În schimb, de o popularitate foarte largă pentru reprezentarea triumfului ordinii cosmice și umane asupra haosului și a barbariei. Acesta este unul dintre indiciile faptului că, pentru etrusci, ordinea cerească și cosmică este gândită În forme diferite de cele proprii mentalității grecești. xe "Vibenna"Numai În epoca târzie, Începând cu secolul al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
titanilor și amazoanelor, care, În Grecia contemporană, se bucurau, În schimb, de o popularitate foarte largă pentru reprezentarea triumfului ordinii cosmice și umane asupra haosului și a barbariei. Acesta este unul dintre indiciile faptului că, pentru etrusci, ordinea cerească și cosmică este gândită În forme diferite de cele proprii mentalității grecești. xe "Vibenna"Numai În epoca târzie, Începând cu secolul al IV-lea Î.Hr., avem reprezentări ale miturilor locale. Este vorba În general despre saga de tip „istoric” asemănătoare cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să-și manifeste oamenilor propria voință. Dar, În timp ce religiile contemporane, greacă și romană, teoretizează pax deorum, echilibrul pacific Între sfera divină și sfera umană și necesitatea ca el să fie restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea scăzută a miturilor cosmogonice, ca gigantomahiile și titanomahiile, răspunde unor criterii ale căror fundamente teoretice sunt În mare măsură necunoscute și, În orice caz, cu o raționalitate diferită de cea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul, părtaș la rațiunea universală În cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Într-un efort de recuperare a patrimoniului tradițional al cultelor grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o exegeză de tip naturist (personajele divine și Întâmplările lor ca „figură” a unor elemente și evenimente cosmice) ce va cunoaște un atât de mare succes În lumea antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic, este oglinda fidelă a unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este denumit astfel fenomenul care presupune credința, ce se reflectă În practica rituală, Într-o serie de entități supraumane Înzestrate cu o personalitate mai mult sau mai puțin clar definită, cu atribute și prerogative specifice, legate adesea de diferitele zone cosmice, a căror funcționare o garantează, și cu instituțiile omenești, a căror Întemeiere au prezidat-o și cărora le sunt acum protectoare. În expresia lui greacă, printre cele mai complexe și articulate, politeismul poate fi definit ca o structură religioasă cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai complexe și articulate, politeismul poate fi definit ca o structură religioasă cu caracter dinastico-departamental, divinitățile care Îl alcătuiesc, În special cele principale, fiind unite Între ele prin legături de rudenie și Înzestrate cu putere asupra diferitelor sfere ale vieții cosmice și umane. Intensificându-și contactele În epoca elenistă și, ulterior, În perioada imperială romană, substanțialele analogii structurale ale tradițiilor religioase ale popoarelor din jurul Mediteranei, deci caracterul lor național și ansamblul politeist, au făcut posibil fenomenul cosmopolitismului, care, În această epocă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dăruite omenirii (suprimarea antropofagiei, instituirea dreptului public și familial, inventarea limbajului și a scrierii, instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor aretài conturează imaginea zeiței Isis ca putere a suflului universal, stăpână a universului În dimensiunea ei cosmică și umană totodată și, după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se impunea omului din epoca elenistă și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]