11,041 matches
-
Seminarul Pedagogic din Iași, își trece examenul de capacitate pentru învățământul secundar (1937). Încă seminarist, în 1928 i se publică o predică în „Luminătorul” din Chișinău, la care va colabora și ulterior, de asemenea la „Raza” și „Cuvânt moldovenesc”, în cotidianul „Calendarul” din București (la invitația lui Nichifor Crainic), unde își va face adevărata ucenicie de gazetar, la „Țara noastră” (redactor responsabil: Alexandru A. Hodoș), „Viața Basarabiei” ș.a. Din octombrie 1930 e director la revista „Studentul”, iar în 1939, când reapare
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
la revista „Studentul”, iar în 1939, când reapare săptămânalul „Raza”, i se încredințează conducerea acestuia, mutându-se la București după ultimatumul din iunie 1940, apoi din nou la Chișinău până în 1944, în această perioadă conducând și redacția de la Chișinău a cotidianului „Basarabia”. Va semna multe articole cu pseudonim: Vasile Dascălu, Politicos, V. Țep, Vlad Țepeș, Țepeluș, Vasilică Țepeluș, Vasiliu, Rep. Hirotonit în 1939, concomitent predă la câteva licee din Chișinău (1934-1940, 1941-1944) și București (1940-1941, 1945-1948). În octombrie 1948 este arestat
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
I. Tedescul (Barbu Nemțeanu), o vreme singur, ulterior cu D. Iov, „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (București, Chișinău, 1918-1922). Secretar de redacție la „Chemarea” lui N. D. Cocea (București, Chișinău, 1918-1920), pleacă din 1920 la Chișinău, de unde va trimite corespondențe cotidienelor „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta” și „Flacăra”. Un timp îndeplinește și funcția de inspector al artelor pentru Basarabia. Din 1924 ziarele „Adevărul” și „Dimineața” îl angajează în calitate de corespondent oficial. Trece, cu aceleași însărcinări, la „A.B.C.” (1934-1935) și la „Zorile” (1935-1936). Totodată
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
1978-1983), ulterior intră în presă, ca redactor la „Flacăra” (1983-1987), șef de secție la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1987-1990), iar din 1990 director-fondator al revistei „Cuvântul” și al câtorva publicații satelite („VIP”, „VIP economic & financiar”), al Editurii Cuvântul, precum și al cotidianului „Clipa” (Baia Mare). Colaborează constant cu comentarii și analize politice la posturile de radio Europa Liberă și BBC. Semnează cronici și articole literare în „Steaua”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Astra”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Secolul 20” ș.a., e prezent cu
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție ar merge și preferința
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944). A crezut cu sinceritate în adevărata democrație, detașându-se, răspicat, în publicistica lui, de comunism. Scrie, de asemenea, la „Excelsior”, „La zid”, „Progresul social”, „Herald”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Linia dreaptă”, „Floarea de foc”, „Însemnări
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
TIMPUL, cotidian apărut la București între 7 mai 1937 și 1 mai 1948. Director: Grigore Gafencu (1937-1946), redactor-șef: Mircea Grigorescu (1939-1944). Publicație de informații politice interne și externe, sociale, economice, sportive, cu pagină literară, T. se dorește a fi „un informator
TIMPUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290179_a_291508]
-
școlii, când începe să scrie la oficiosul conservator „Ordinea” (1907), versuri și articole fiindu-i tipărite tot acum în revista „Ramuri”. În aprilie 1914 scoate, ca redactor-șef, revista de teatru , muzică și sport „Comedia”, ulterior e redactor-șef la cotidianul bucureștean „Dreptatea” (1914-1915) și la „Steagul” lui Al. Marghiloman. Pentru diferite perioade face parte din redacțiile de la „Noua revistă română”, „Adevărul” și „Dimineața”, „Cuvântul”, „Curentul”. Colaborează cu versuri, critică literară și teatrală, comentarii sociale și politice și la „Insula”, „Înainte
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
transnistrene în „Cuvânt moldovenesc”, „Dreptatea”, „Tribuna tineretului”, „Tribuna românilor transnistreni” (unde îi apare și micromonografia Satul Mahala), „Poetul”, „Itinerar” , „Viața Basarabiei” ș.a. Redactor, câtva timp, la gazeta „Gând basarabean”, e și proprietarul revistei „Pagini basarabene”. Din 1937 devine redactor al cotidienelor „Curentul” și „Evenimentul” pentru Basarabia. Figurează între membrii fondatori ai Societății Scriitorilor din Basarabia (1939), împreună cu N. Dunăreanu, Pan Halippa ș.a. Semnează și Iorgu Manea, Măhăleanu. În romanul Al nimănui, apărut în 1937, T. relatează viața lui Victor Crăișor, personaj
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
trebuie să realizeze imposibilul. Tetralogia Vulturul este și cea mai izbutită parte a unui masiv ciclu epic. Ca autor al câtorva piese de teatru, T. eșuează uneori tocmai prin schimbarea mediului său preferat, istoric, cu acela social, concentrat asupra banalului cotidian contemporan: Nedeia inimilor (reprezentată la Timișoara și Oradea, în 1959-1960), Cazul studentului Mihai Lotreanu (pusă în scenă la Timișoara, în 1962) ș.a. Este, de asemenea, autor al unor scenarii de teatru pentru copii, câteva cu subiect istoric (Șoimii Moldovei, 1969
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
poezii precum Marchizul va intra la ora cinci, Cântec naiv, Country. Virginia Stănescu traduce din Mac Linscott Ricketts studiul intitulat Mircea Eliade și Tudor Arghezi. Mărturisind, în genere, spiritul tutelar al lui Mihai Eminescu, redactor, între 1877 și 1883, al cotidianului omonim, T. încearcă să reînnoade o tradiție. Un număr din 2000 îi este dedicat în întregime și conține două ample traduceri, semnate de Dan Petrescu, din exegeza consacrată de Ioan Petru Culianu operei marelui poet: Romantism cosmic la Mihai Eminescu
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
astronomie, unele de popularizare. În 1972 i se acordă premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române pentru Catalog de stele slabe. Debutează în literatură cu povestirea La ceasul judecății în „Dreptatea” (1990). Proză scurtă îi apare în suplimentul „Alfa și omega” al „Cotidianului” (1996-1997), în „Zig-zag” ș.a. În prima carte publicată de T., romanul Singurătatea lui Vlad Țepeș, apărut în 1995, se relatează, în scene care depășesc simpla evocare a istoriei, căderea Constantinopolului, sfeștania Curții domnești de la București și înmormântarea la Muntele Athos
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
transfere la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unde activează, până în 1988, în cadrul sectorului de literatură română veche. A făcut parte din echipa de cercetători care a elaborat Dicționarul limbii române. Colaborează la „Analele Academiei Române”, „Cercetări de lingvistică”, „Cotidianul”, „Cumidava”, „Forum”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Ortodoxia”, „Revista cultului mozaic”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Tribuna României”, „Viața românească”, „Vieața nouă” ș.a., precum și la publicațiile „Dacoromania” (Freiburg), „Jahrbuch
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
la Universitatea din București. Preparator, din 1964, la Institutul Pedagogic din Galați, parcurge toate treptele didactice, fiind din 1991 profesor de istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos”. Debutează, elev fiind, cu o povestire în cotidianul „Înainte” din Brăila (1956), iar editorial cu Literatura comparată (1978), la origine un curs universitar, alte cursuri devenind, de asemenea, cărți: Prelegeri de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
Pop, din nucleul activ al promoției nouăzeciste, care editează - inițial ca supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu prozatoarea Ioana Drăgan. Prozator aflat în plină evoluție, Ț. s-a arătat mai puțin
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
ș.a.m.d. Ca romancier, Ț. se întoarce în Anotimpuri de trecere (1998) la convenția reprezentării, dar cu valorificarea unor „cuceriri” ale predecesorilor imediați în materie de deconstruire și primenire a romanului „cuminte”. Protagoniștii sunt Matei Bucur, fotoreporter la un cotidian de mare tiraj, și Claudia Ioachim, ziaristă la Radio și soție a unui medic, Dinu Ioachim, ajuns demnitar într-unul din primele guverne postdecembriste. În jurul acestui triunghi gravitează câteva personaje de plan secund - unele bine reliefate, cum ar fi talentatul
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
descriu instaurarea comunismului, motivele și metodele arestării, derularea anchetelor și a procesului, eliberarea și reinserția. Accentul este pus În special pe anii de detenție, rezultând informații interesante despre condițiile de viață din Închisoare, masa, persecuțiile, condițiile de muncă, viața religioasă, cotidianul de detenție, descrieri ale unor penitenciare, precum și portrete de gardieni și deținuți. Deși, potrivit temei proiectului, ar fi trebuit să ne axăm doar pe viața din detenție, În cele mai multe dintre cazuri relatările vizează și viața de după eliberare, intenția fiind aceea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
social democrate care, prin mirajul unei lumi mai drepte și mai bune le înfierbânta tinerilor cu oarecare carte imaginația, oferindu-le frumoase și utopice visuri umanitare; dar îl atrăgea mai ales lumea presei, în curs de constituire la noi, căci cotidienele bucureștene „de tiraj“ (care însă abia depășeau 3000 de exemplare) începeau să se impună în întreaga țară (odată cu îmbunătățirea serviciului poștal datorită creării unei din ce în ce mai vaste rețele de căi ferate, după 1870), redactorii lor căpătând treptat notorietate și prestigiu, chiar dacă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tinerii mulțumiți cu remunerații mai mult simbolice erau bine primiți. În 1880, Constantin Dobrogeanu-Gherea îl însărcinează să asigure secretariatul revistei România viitoare, care a apărut, probabil cu un unic număr, în decembrie același an. Mai înainte își încercase norocul la cotidianul Războiul, proprietatea tipografului Ioan Weiss, jurnal apărut în timpul războiului din 1877, când se impusese unui public naiv animat de frumoase sentimente patriotice prin publicarea pe prima pagină (ziarele apăreau în patru pagini) a unor scene fanteziste (desenate cu multă imaginație
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu se ocupă decât de izbânda momentului, vom cere necurmat ca drepturile omului, ca și drepturile neamurilor să fie recunoscute și puse la adăpostul lovirilor vrăjmășești.“ Un moment hotărâtor în formarea sa l-a constituit activitatea la Drepturile omului, primul cotidian social-democrat din țara noastră, lansat la 3/15 februarie 1885, din inițiativa unor foarte tineri socialiști sau simpatizanți ai ideilor socialiste, înregistrați în ordine alfabetică în comitetul de redacție: Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Frunzescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în scris și în fapte. Atacat violent de oficiosul liberal Voința națională pentru un articol din Lupta nesemnat (dar aparținându-i vechiului său amic C. Mille), Bacalbașa acceptă să rezolve polemica de presă cu ajutorul spadei, duelul cu redactorul-șef al cotidianului liberal Nicolae Xenopol (fratele istoricului A.D. Xenopol) având loc la hipodro mul Băneasa (acolo unde azi se află Casa Presei), la 17 iunie 1887. Mai experimentat (practica sportul; ca urmare a preocupărilor sale în această direcție va fi ales în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe averea României. / Cei cinstiți dintre noi piară, / Numai hoți să fie-n țară, / Între noi să nu mai fie / Nici un om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic Constantin Mille, care devenise proprietar al cotidianului democrat și republican Adevărul, să lucreze în redacția sa, Bacalbașa părăsește ziarul Lupta (devenit din ce în ce mai neinteresant) înainte ca acesta să expieze din lipsă de fonduri. El trece, probabil încă din februarie 1895, la Adevărul, cotidian de după-amiază fondat în 1888
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mille, care devenise proprietar al cotidianului democrat și republican Adevărul, să lucreze în redacția sa, Bacalbașa părăsește ziarul Lupta (devenit din ce în ce mai neinteresant) înainte ca acesta să expieze din lipsă de fonduri. El trece, probabil încă din februarie 1895, la Adevărul, cotidian de după-amiază fondat în 1888 de către Alexandru V. Beldiman, bătrân boier moldovean, fost colaborator apropiat al domnitorului Cuza. În redacția acestui ziar din ce în ce mai bine receptat de opinia publică românească, redacție formată din ziariști tineri și talentați, unii provenind din mișcarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mișcarea social-democrată, Bacalbașa își desăvârșește pregătirea profesională, atingând acum performanțele deplinei maturități, pe care le va dovedi cu prisosință după anul 1900 în presa conservatoare, iar din 1919, din nou la Adevărul. Fără să împărtășească întru totul linia politică a cotidianului democrat și republican - exprimată adeseori cu accente violent polemice -, autorul Bucureștilor de altădată a contribuit sincer, dar cu entuziasm strunit (nu agrea excesele antidinastice ale jurnalului) la succesul Adevărului angajat cu toate forțele în procesul de modernizare (redacțională și tehnică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din ianuarie până în mai 1897) suplimentul literar al jurnalului politic, Adevărul ilustrat. Toate acestea însă, până în aprilie 1900 când, în pragul noului secol, își ia rămas-bun de la colegii din redacția Adevărului, spre a fonda, la 5/18 mai 1900 un cotidian de seară de inspirație conservatoare, Patriotul, menit, inițial, să sprijine venirea la guvern a lui P.P. Carp și a amicilor săi junimiști, îndepărtați de la succesiunea la putere din 1899 de către conservatorii „puri“. De acum înainte până la războiul mondial, fostul socialist
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]