KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...308 309 310 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

mai decisă, s-a mutat la el punându-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra soră de caritate s-a răzbunat pentru elanul ei romantic. S-a culcat cu un fotbalist (de-atunci data probabil pornirea lui Dinu contra fotbalului!), a rămas însărcinată și s-a întors la părinți. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci suspiciunea de tuberculoză osoasă să se dovedească neîntemeiată, ceea ce a readus-o în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
când am crezut că iarna va fi blândă. Mă uit pe fereastră la oamenii care trec zgribuliți, la frunzele mușcate de frig, la pietrele care lucesc ciudat, rece, la zăpada viscolită azi noapte. Trebuia să mă nasc urs. Să mă culc iarna și să nu mă scol decât desmorțit de căldura primăverii. Dar nu se mai poate face nimic. Brr! Va fi destul de greu. Și noaptea încă mai merge. Dar ziua... Absolut demoralizant. Ce Dumnezeu, doar sunt încă tânăr, abia m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte simplu să minți. E destul să spui: „Nu regret nimic, nu mă doare nimic, nu-mi lipsește nimic, mă culc liniștit, a trecut de 11 noaptea”. E foarte simplu. Hai, curaj! Pe dracu. 1 februarie Totul e să reușești să fii cât de cât nesimțit. După aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mi-a zis Augusta, să plec totuși la o salină. Până reușește să combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte îmi vine să-i vâr pe toți în cămașă de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara când mă duc să mă culc sunt zdrobit. Dacă aș fi un om serios mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zâmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc în loc să urlu. Dacă aș urla, probabil m-aș liniști. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce într-un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: „De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?” Zâmbeau. Intrarea era păzită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă, îmi bate lumina în ochi”, și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mai țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: „eretic”. Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
i-a dat un pat și mâncare pentru treaba pe care o făcea, iar mai târziu a adus-o chiar în patul său; pe la cincisprezece ani a cunoscut un băiat care i-a plăcut, n-a mai vrut să se culce cu dulgherul, părăsindu-l, încât destinul se arăta dispus să se îndrepte spre un sfârșit care iartă totul. Numai că băiatul a dispărut după un timp, iar fata n-a rezistat și acestui șoc; disperată, dezorientată, scârbită, a ajuns curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pentru că, zicea el, Mefista le propunea tuturor bărbaților care-i plăceau cât de cât un târg: să-i vândă ei trupul. Și nu-l cerea pentru mai târziu. Contractul era imediat. Faust era invitat s-o urmeze și să se culce cu ea. Și ce bărbat refuză o femeie frumoasă? Lângă unul dintre acești Fauști, care și-a luat tălpășița de cum a observat urmările contractului, Mefista a rămas cu burta mare. A încercat să se sinucidă, dar n-a avut curaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
S-a iubit cu el și și-a căpătat liniștea... Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cârpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate credea că mă chemase Bătrânul. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunându-le că vroiam să fac mai întâi o baie. Înotam până mă dureau brațele, apoi mă uscam, culcat pe una din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilități: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori să mă duc în cătun. Pe când el e condamnat. Sala cu oglinzi e imperiul lui, dar și mormântul lui. Poate nici pe Moașa n-a iubit-o. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ar fi avut motive să tremure! Ne-am fi putut îndeplini toate capriciile, chiar și cele mai deșănțate, ca acela de a ne duce, de pildă, să ne iubim în sala cu oglinzi, păziți de Francisc, unde m-aș fi culcat cu Moașa cum m-aș fi culcat cu o mie de femei, după care am fi putut reveni în azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am fi putut îndeplini toate capriciile, chiar și cele mai deșănțate, ca acela de a ne duce, de pildă, să ne iubim în sala cu oglinzi, păziți de Francisc, unde m-aș fi culcat cu Moașa cum m-aș fi culcat cu o mie de femei, după care am fi putut reveni în azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: — Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar nu-mi mai zisese, ca de obicei, „domnule sculptor”. M-am dus la Dinu, l-am trezit, fiindcă se culcase devreme, și i-am relatat întâmplarea. — Cred că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu ascultă de rațiunile obișnuite. „Cu câți bărbați te-ai culcat înaintea mea?” o întrebasem odată pe Laura. „Eu te întreb ce cauți în cătun?” îmi replicase ea tăios, aruncându-mi o privire neagră, pe care o interpretasem însă în felul meu, ca pe o dovadă de gelozie, ceea ce mă mișcase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că așa e făcută lumea asta, unii își dau sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să-i se dea medicamente. Îi făgăduisem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]