9,274 matches
-
registru interpretativ, oprindu-se nu doar la prozatori de primă mână ci și la alții - cum spuneam - de plan secund sau afirmați hotărâtor în alte genuri: Octav Șuluțiu (Ambigen, Romanul unui intelectuală, Damian Stănoiu (Eros în mânăstireă, I. Peltz (Nopțile domnișoarei Miliă, Tudor Arghezi (Cimitirul Buna-Vestire, Manual de morală practică, Prozator militantă, G. Ibrăileanu (Adelaă, E. Lovinescu (Mite, Bălăuca, Dianaă. Ca și în cazul poeziei - simetria este semnificativă - Vladimir Streinu a făcut încercări - reușite - de apropiere de proza unor autori tineri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
David Ireland (Woman of the Future / „Femeia viitorului”), Thomas Kenneally (Bring Larks and Heroes / „Aduceți ciocârliile și eroii”; The Chant of Jimmie Blacksmith / „Cântecul lui Jimmie Blacksmith”; Schindler’s Ark/ „Arca lui Schindler”), Elizabeth Jolley (Miss Peabody’s Inheritence / „Moștenirea domnișoarei Peabody”), Gleda Adams (Dancing on Coral / „Dansând pe corali”), David Malouf (Remembering Babylon / „Amintirea Babilonului”) și Jill Kerr Conway (The Road from Coorain / „Drumul din Coorain”), și mai tinerii: Tim Winton (The Riders / „Călăreții”), David Foster (Moonlite), Kate Grenville (Lillian
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și timpul e relativ, jumătatea de ceas despre care vorbește Trahanache poate fi plasată aleatoriu oriunde În curgerea măsurabilă a devenirii, limita finală părând a fi Întrunirea politică. O scrisoare amicală primește și personajul- narator din Lanțul slăbiciunilor; Îi scrie domnișoara Mari Popescu: „Stimate amice, Știu ce prieten ești cu profesorul Costică Ionescu și cât nu e În stare să-Ți refuze o rugăminte. Mă-ndatorezi până-n suflet dacă obții de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
beat la judecătorie și nu ezită să-și manifeste condescendența față de limitata putere de Înțelegere a femeii: „Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei... fomeie...” (s.n.). La vârsta angajamentului marital, eroina caragialiană trăiește momente dramatice din cauza ezitărilor bărbatului; domnișoara Porția Popescu, protagonista unei „senzaționale drame pasionale”, recurge la o radicală și supremă soluție: suicidul. Numai că ea va supraviețui, iar gazetele Aurora și Lumina devin, metaforic, vocile martore În relația amoroasă și intră Într-un dialog al punctelor de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
plăcere este madam Mița Georgescu: „.. pe la cinci și jumătate dimineața, un zgomot strașnic, clopoței de trăsură, lăutari și chiote, i-a smuls din brațele lui Morfeu. Se- ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari: madam Vasilescu, madam Constantinescu, nepoțica ei, domnișoara Popescu, și d. Vasilescu și madam Georgescu și locotenent Mișu... Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantezie a locotenentului.” Madam Georgescu, spre deosebire de soțul ei care urmează firul fatalității, se distrează din plin la Sinaia, dovadă și persistența În sufletul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
O aud cum le spune colegelor sale, două la număr, prezente „din curiozitatea de a o însoți”, că nu întâmplător este aici, participarea la acest pelerinaj face parte din exercițiul de coaching urmat în acest moment. Din câte am înțeles, domnișoara directoare avea de fapt doi „coaches” (ea pronunța cuvântul cu un accent foarte british, curat british, fără umbră de ironie o spun). Unul dintre ei este alpinist, „mă ajută să-mi depășesc orice limită, oricât de înaltă ar fi aceasta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
undeva în spate se clatină pe picioare, mai să cadă. Cei din jur o sprijină imediat, fac zid în jurul său, cineva o stropește cu apă pe obraji, dintr-o sticlă de plastic marca Borsec. Jandarmul de lângă gard spune și el „domnișoară, eu pot să chem salvarea, vine la secundă, dar e păcat de efort, mai aveți câteva minute și intrați, ați stat atâta vreme la rând”. Tânăra se ridică cu greu, albă la față ca și cum ar fi scuturat din cer un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
obișnuitul set de întrebări „de pelerinaj” : de unde sunteți, câți ani aveți, pentru ce vă rugați etc. Surpriză, însă ! Un cuplu, soț și soție, pensionari urbani, accent ardelenesc pronunțat, aflat în imediata apropiere a femeilor de la țară, intervine abrupt, interpelând-o : „Domnișoară, nu ar trebui să fiți lăsați să filmați aici ! Oricum, spuneți numai minciuni despre noi și manipulați. Eu am fost cu soțul meu de curând la București, la Sfântul Nectarie. Am văzut cu ochii noștri cum au decurs lucrurile la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
idiș. Noi, copiii, bineînțeles că am vorbit limba care se vorbea În casă. În Transnistria vorbeam Între noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară, și un pic de românește. Am terminat chipurile clasa a III-a. Probabil că profesorii erau indulgenți cu noi. Am ajuns la un moment dat În Botoșani, acolo s-au stabilit părinții mei. N-au mai vrut În Siret - au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Siret și Rădăuți și au fost urcați imediat În trenul morții, ca și noi, și au fost duși acolo. Ei nici nu știau românește, nu știau nimic. În sfârșit, s-a aflat despre asta și comunitatea noastră, cu toată sărăcia, domnișoara știind multe limbi străine, toți cei care mai aveau câte ceva o angajau. Așa am Învățat și eu franceza, engleza și germana mai ceva decât știam, adică perfect din punct de vedere gramatical, și așa fiecare le-a dat câte ceva, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum s-ar spune, cu un băiețel, care mi-a spus că este tot din Berlin. Nu știa românește. Dar despre ăia nu știu amănunte. Știu că au fost și ei trei. Din ce s-au Întreținut nu știu. Dar domnișoara care m-a Învățat limbi străine venea zilnic la noi În casă și știu exact ce-a fost cu dânsa. În fine, că au murit extrem de mulți oameni nici nu trebuie să vă spun. Majoritatea au murit În primul an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi s-a Întâmplat la 11 ani, că nu pot să iau 10 fiindcă-s jidancă - dar a trecut. În Cluj am fost foarte bine văzută, pentru că Învățam bine, fără să mă laud - știam multe limbi, că m-a Învățat domnișoara aceea, Și pe urmă, la facultate, pe toți i-a impresionat foarte mult faptul că am fost În lagăr și am venit acasă fără familie. Au fost și alte colege ale căror familii au rămas În Auschwitz. Și toți colegii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe mama la braț, am căutat-o pe sora mea, dar n-am găsit-o niciunde. Am ajuns la Mengele. Nici acum nu Îmi vine să cred. Eram la braț cu mama - foarte frumoasă femeie, nu-i seamăn... A spus: „Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?”. Mi-am zis: „Uite, dar se spun atâtea rele, și cum Îmi spune mie - «Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?»”. Și În clipa aceea mi-am zis: „Dar ăsta e un prost și jumătate - dacă-i domnișoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mengele. Nici acum nu Îmi vine să cred. Eram la braț cu mama - foarte frumoasă femeie, nu-i seamăn... A spus: „Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?”. Mi-am zis: „Uite, dar se spun atâtea rele, și cum Îmi spune mie - «Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?»”. Și În clipa aceea mi-am zis: „Dar ăsta e un prost și jumătate - dacă-i domnișoară, cum să fie Însărcinată?” Zic: „Nu, că nu sunt măritată”. A luat brațul mamei (atunci am văzut-o ultima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?”. Mi-am zis: „Uite, dar se spun atâtea rele, și cum Îmi spune mie - «Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?»”. Și În clipa aceea mi-am zis: „Dar ăsta e un prost și jumătate - dacă-i domnișoară, cum să fie Însărcinată?” Zic: „Nu, că nu sunt măritată”. A luat brațul mamei (atunci am văzut-o ultima dată) și a spus: „Fiți liniștită, mama este o persoană mai În vârstă, ea urcă În mașină, o transportăm și vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era și câte unul de omenie - cum s-ar spune, „Există și țigani fericiți”. Duminica se lucra - spuneau că este al șaselea an de război și nu este repaus de muncă. Și noi i-am dat secretarei de acolo numele „domnișoara nobilă”. A fost o sărbătoare - flămânzeau ca și câinii și civilii germani, și a adus pentru fiecare câte un biscuit cu miere și a spus: „Astăzi aveți sărbătoare”. Deci și cu asta te-ai Întâlnit. Unul m-a persecutat foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau pedepsele? Cele mai Îngrozitoare, În genunchi, câte 25... Am avut o colegă de școală al cărei tată era director la Banca Națională. Erau doi frați, pe nume Gundler. Și unul dintre acești Gundler s-a botezat - a avut o domnișoară care-l educa, dar și familia a trecut la creștinism. A avut aceeași soartă. Și doamna asta a venit să spună că ei sunt creștini și au Înjosit-o, au bătut-o: „Să-i servești pe puturoșii ăștia de jidani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
paie; aici erau gălețile pentru nevoile fiziologice pe care, din oră În oră, trebuia să le duci. Și atunci plutonierul, care era șeful, ne bătea tot timpul și dădea În noi - nu bătea nu știu cum, dar Îți dădea În cap, lua domnișoarele, doamnele, fetele... - Erau și fete aici? - Da. Cred că erau - din vreo sută și ceva cred că erau vreo treizeci de femei. La noi era secretarul C. C. din Baia Mare, Îl confruntau cu ăla, aici era, din Comitetul Central era avocatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aș rămâne profund recunoscător dacă ați putea să mă serviți cu cele solicitate mai sus. Dorindu-vă multă sănătate, primiți respectuoase sărutări de mâini și asigurarea deosebitei mele considerații. Eugen Dimitriu BĂDILĂ, Aurora 1 Fălticeni, 27 martie 1973 Mult Stimată Domnișoară Bădilă, Abia ieri am reușit să fac rost de fotografiile care vă sunt necesare pentru articolul din „Revista Muzeelor”. Vă rog să credeți că nu am neglijat o clipă promisiunea. Le trimit recomandată expres, în speranța că vor ajunge la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și succes în tot ce vă propuneți să realizați. Mă asociez acestor urări. Vă așteptăm cu multă plăcere la Fălticeni, ca să-i pătrundeți frumusețea, în veșmânt de vară. Cu deosebită considerație, Eugen Dimitriu 2 Fălticeni, 7 octombrie 1973 Mult Stimată Domnișoară Bădilă, Scrisoarea Dv. din 24 septembrie, care însoțea „Revista Muzeelor”, m-a găsit mai târziu, deoarece eram plecat în concediu. Revenit în primele zile ale lui octombrie, copleșit de o avalanșă de treburi care nu sufereau amânare, am găsit totuși
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
o port, rămân al Dv. devotat Eugen Dimitriu 180 Nepoată a colonelului Remus Ciuntu din Fălticeni. Fiica acesteia a făcut parte din Cenaclul literar de la „Nicu Gane”, pe când era elevă. 124 MIHĂILESCU, Viorica 1 Fălticeni, 29 decembrie 1973 Mult Stimată Domnișoară Mihăilescu, Vă adresez aceste rânduri, de la „Galeria oamenilor de seamă” din Fălticeni. Deși nu vă cunosc personal, totuși vă știu din relatările unor rude ale Dv., sau ale prietenilor din perioada Dv. fălticeneană. Prin bunăvoința d-lui Miluță Mahulschi 181
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
185 Sebastian Mihăilescu, învățător, născut la Dolhasca, în 1867. Orator desăvârșit, scriitor de talent, autorul volumului Urieșii. Culegător de folclor, socotit - alături de Artur Gorovei, Mihai Lupescu și Pavek Herescu, unul din ctitorii 126 2 Suceava, 12 ianuarie 1978 Mult Stimată Domnișoară Mihăilescu, Am primit cu bucurie acest semn de viață de la dv., după un răstimp de tăcere atât de îndelungat. Sper că sunteți sănătoasă, că vă gândiți deseori la orașul copilăriei dv. În ce mă privește, vă anunț că locuiesc din
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în folosul tuturor. Însoțesc deseori delegații oficiale prin Fălticeni pentru ghidaj, îndeosebi pe Ulița Rădășenilor. Vă trimit alăturat un articol despre această Uliță fără egal în județ și în țară, apărut în „Zori Noi” de la Suceava. Iată deci, mult stimată domnișoară Mihăilescu, că nu mă pot dezlipi de Fălticeni, unde mă duc des. Sunt acolo amintirile copilăriei, dar mai ales cele ale unei munci făcute cu pasiune, pentru ca „Galeria oamenilor de seamă” să prindă viață. Îmbogățirea colecțiilor muzeale este pentru noi
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la Fălticeni), un frate al lui Oscar, absolvă gimnaziul în 1893. În acest timp Oscar Pursch se afla la București, unde urma Conservatorul, cu specializare la Viena. În București se căsătorește cu Elvira Stamatopol, bacalaureată și profesoară la Institutul de domnișoare 153 Lolliot. Elvira, născută în Botoșani, era nepoată de soră a mamei lui Vasile Ciurea, deci vară dreaptă cu Vasile Ciurea. După un concurs susținut, Oscar Pursch devine șeful muzicii militare la Bârlad. Ca locotenent, se transferă în 1904 la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mereu în mijlocul familiei. Vă duc dorul! Cu profundă stimă, al Dv. Eugen Dimitriu informare. A fost adusă la „Galerie” de subsemnatul, de la Buftea, în urma rugăminților ce le-am adresat germanistului. 230 TEODORESCU, Despina 1 Fălticeni, 12 ianuarie 1975 Mult Stimată Domnișoară Teodorescu, Au trecut aproape trei săptămâni de când am avut deosebita plăcere de a vă cunoaște și de a discuta despre ilustra Dv. familie. Deoarece știam că nu veți fi acasă în perioada sărbătorilor, am amânat scrisoarea. Între timp am reprodus
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]