7,888 matches
-
din punct de vedere financiar, străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale. Astfel, el va acorda consultații private, va scrie narațiuni, va compune unele piese muzicale și va recita (declama) poezii. Aceaste ocupații nu i-a asigurat nevoile existențiale. Ca urmare, a fost nevoit să recurgă la furturi, înșelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, cea ce face să fie urmărit de poliție. În anul 1865 este condamnat la 4 ani de detenție și a fost pus să
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
de ici-colo” (Autobuzul spre provincie)." (Theodor Codreanu). "Eugen Cioclea, care s-a declarat „cel mai trist poet din Europa” și pe care îl cunoaștem și ca poet al confesiunii sincere, dure, sentențioase, chiar teribiliste, „goliardice”, [...], iese din cochilia tristeții lui existențiale în strada unde se solidarizează cu mișcările ce vor să instaureze adevărul." (Mihai Cimpoi).
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
percepții umane și repetarea în spirit infinit al eternului act de creație din infinitul “sunt“ . Putem deci observa covârșitoarea ei importanță pentru integritatea psihologică a individului. Pierderea interesului pentru feerie, fantastic și inedit aduce platitudine și urât în universul nostru existențial și totodată sărăcirea universului imaginar, devenit desuet prin neglijarea lui. Anticarul Koreander enunță la sfârsitul romanului o afirmație paradoxală, anume că orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit. Cu alte cuvinte, Fantazia nu este doar o închipuire maladivă a
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
exterioritate și autonomie fenomenala, adică la alcătuirea și relația lumii cu subiectul, există două mari perspective metafizice, una declarând și susținând exterioritatea și independentă realității, adică existența universului nelegata de existență și funcțiile interpretant modalizante ale subiectului. A doua caracterizare existențiala susține dependența realității de subiect, nefiind logic să credem că există forme, proprietăți și situații, autonom de individul percepator și reprezentant, numai omul prin funcțiile sale senzoriale și intelective putând primi și extrage din mesajul senzorial formă și evoluția lumii
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
extraordinare, romanul "Castelul din Carpați". Romantică și exotică, povestirea descrie o întâmplare mai puțin obișnuită care se petrece în Transilvania sfârșitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în parte, o dramă de diferite proporții, dar axa romanului o constituie drama existențială a boierului Radu Gorj, stăpânul misteriosului castel care dă titlu romanului. Iată cum este descris de Vladimir Colin: „ "Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani
Miorița lui Jules Verne () [Corola-website/Science/314188_a_315517]
-
meticulozitate, pe un ton mai conciliant, dar nu mai puțin ferm: „Cât privește acceptarea morții, doar dintr-o perspectivă raționalistă poate fi considerată ca o probă de pasivitate sau de resemnare. În universul valorilor folclorice, atitudinea păstorului exprimă o decizie existențială mai profundă: «nu te poți apăra împotriva destinului cum nu te aperi împotriva dușmanului»; nu poți decât să impui o nouă semnificație consecințelor ineluctabile ale unui destin gata să se împlinească. Nu este vorba de un «fatalism», pentru că un fatalist
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
veșteji, iarba s-ar usca, apele ar seca, focul s-ar stinge” Ideea e reluată în lucrarea sa de doctorat: “...se crede (în Maramureș) că mortul nu e îngăduit să fie coborât dincolo, ba nici în cadrul muntelui peste anumite elemente existențiale ale omului și turmelor - iarbă, pâraie, drumuri, câmp: «s-ar vejteji», «ar seca», de unde indiciul că s-ar avea în vedere Planta și Apa. Acestea apar întâi de toate degradabile prin transportul mortului peste spațiul propriu unei vieți eterne” În
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
1892 romanul "Castelul din Carpați". Romantică și exotică, povestirea descrie o întâmplare mai puțin obișnuită care se petrece în Transilvania sfârșitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în parte, o dramă de diferite proporții, dar axa romanului o constituie drama existențială a boierului Radu Gorj, stăpânul misteriosului castel : “Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conștiința cititorului...” Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriței
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
Iuliu Moldovan (n. 30 august 1956, Târnăveni) este un artist plastic român. Artistul pictează de la vârsta de 12 ani, arta plastică fiind pentru el un mod de viață, suportul său existențial. La această vârstă încearcă studii după natură, peisaje, naturi statice neîncercând a reproduce după mijloace fotografice. Este preocupat de arhitectură, aerodinamică, anatomia omului etc. Mai târziu studiază Istoria Artelor Plastice Universale, făcând studii după operele de Artă ale marilor maeștrii
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]
-
și foști retardați mintal. Soția lui Peter Corinth, era casnică înainte de Schimbare. Prima consecință a ieșirii din câmp este înțelegerea filozofică a faptului că viața ei de casnică este "mai bună" decât a prietenelor ei nonconformiste. Ulterior, confruntată cu crizele existențiale, începe să aibă probleme psihice. Povestea ei este similară cu a multora dintre cei prezentați în carte, care nu își dădeau seama înainte de Schimbare cât de rău stăteau lucrurile. Ea intră în laboratorul soțului și își distruge o parte din
Povara cunoașterii () [Corola-website/Science/323440_a_324769]
-
Polonia. Abia în anii ’30 a devenit mai interesat de renașterea națională a evreilor; a colaborat cu ziare ale organizațiilor sioniste de tineret, luând parte la seminariile susținute de acestea. În această periodă, el a trecut și printr-o criză existențială și profesională. Într-o anumită măsură, cele două călătorii în Palestina, în 1934 și 1936, l-au ajutat să depășească această criză, după cum a și scris: „să absorbi trecutul, să ți-l însușești și să primești sprijin pentru soluții în
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Glastra cu sfecle" (1965), care include „microfoiletoane, momente și schițe vesele", gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I.L.
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
aeius) Pompeius și întâlnindu-se cu acesta în părțile Macedoniei, lângă Heracleea Lyacestis (azi Bitolia-Monastir n.n.) a purtat cele mai frumoase negocieri.”" Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Regele Burebista este descris în film ca un „creator de identitate, de orizont al gândirii ce se înalță peste zădărnicia timpului”. Personajul principal nu este înfățișat ca un războinic, ci ca un conducător inteligent care știe să se folosească de
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
trei ani de la terminarea Academiei de Arte din București, am fost surprinsă de maturitatea lui, de siguranță cu care opta pentru un tip de artă în care demonstrația mergea spre o expresie minimala, iar problematică se concentra asupra unei dimensiuni existențiale, ce viza limitele unei experiențe totale. La cei 28 de ani, Bogdan Vlăduță ne vorbea despre o experiență trăită numai din perspectiva încercării finale, acolo unde lucrurile sînt importante prin conținutul lor spiritual, esențe pentru care materialitatea își pierde importantă
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu. Islamologii occidentali consideră că djihad-ul nu a fost
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Nechita - Cireșe amare</b><b> </b><i><b>din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema numărului 13 din </b></i><b>Gazeta de Artă Politică, </b><i><b>are forța narativ-afectivă a unui document de traseu existențial. Un document care întoarce pe toate fețele văzute și nevăzute lumile de circulație emoțională ale migrantului. Lumi care au puternic impregnate în subteranele lor incertitudini, momente de așteptare, lacrimi în ochi atunci când vocile copiilor rămași în țară se aud tot
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
teoretic, pe câmpul de bătălie al culturii, subiectivitatea delocalizată - și anume, axată pe centru - a intelectualului a suscitat o bogăție de interpretări mergând până la ontologizarea festivă a specificului național sau, invers, la tratarea traumei ca pe un blestem divin/istoric/existențial. Trebuie înțeles că toate aceste stratageme sunt fețe ale aceluiași Ianus și că rădăcina lor - condiția epistemic-periferică - este comună. În plan politic însă, lungul proces de desolidarizare - sau de respingere, de cenzurare, de suprimare - a culturilor alternative constituie unul din
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
e ca el, față de tot ce se plasează într-un context al specificității diferențiatoare. Teatrul e suma experiențelor și întâlnirilor posibile pe care copilul le poate testa într-un mediu safe</i> pentru a le prelungi ulterior în diverse contexte existențiale. Teatrul oferă posibilitatea nuanțării, rafinării, încadrării unor poziții, construcției unor istorii în care eroinele și eroii, zânele și prinții luptelor pentru putere își modifică teritoriul de autoritate inflexibila și se pot transforma în activatori ai luptei pentru solidaritate, justiție socială
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
that’s not like her/him, towards everything situated în contexts of differentiating specificities. The theatre is the sum of possible experiences and encounters which the child could test în a safe environment, în order to later expand în diverse existențial contexts. The theatre opens the possibility of nuancing, refining, and framing certain positions, of constructing stories în which the heroines and heroes, the fairies and princes, usually caught up în power struggles, suddenly modify their hitherto inflexible territories of authority
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
ca și cum ar călca, din când în când pe ace, Vera Mantero se adâncește în forța lipsei de forță. Statismul și, în același timp, rupturile de echilibru sunt mărcile distinctive ale spectacolului Verei Mantero. Fragilizat, corpul face din dezechilibru o stare existențială. [caption id="attachment 3937" align="aligncenter" width="448"] Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
depuse în gleznele șubrede, în șoldurile care par să alunece din corp: un chagrin</em> une imposibilité</em> une tristesse</em> une chute</em> une absence</em> un abîme </em> atroce</em> Vera Mantero sondează îndoiala și starea de gol existențial acolo unde discursul cotidian (de la reviste glossy la emisiunile de beauty) elogiază siguranța și „terorismul” trupului perfect. Corpul Verei Mantero, un corp profund imploziv, devine atroce pentru că poate să nu poată</em>. Pentru că spulberă discursul excesului de putere și echilibrului
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
1946, „Zdrulă și Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 - 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică, de abordare a tipologiilor și de creionare a cadrului de loc și timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea existențială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestații ale criticii, scriitorul își urmează cu aceeași fidelitate propriul destin artistic, fiind și acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele școlare, în antologii
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
existențialista și agnostica („Unei probleme reale nu-i poate corespunde o cunoaștere reală”, cf. "Ușa interzisă"). Ideile sale și-au primit influență cu predilecție din idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Schițează în lucrarea "Despre limită" o fenomenologie existențiala definită de ideea transcenderii determinărilor generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre. În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989 o multitudine de autori români interziși (în
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]