8,525 matches
-
filmează. Și cu părul ce facem? Piaptănă-l dar neapărat cu o cărare la mijloc. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor sunteți în direct cu primăria. Audiențe la primar. O primărie cu ușile mereu deschise, că de aia au și rămas fără fotolii, fără calculator,fără...Iată cum decurge, afluiește și are loc o audiență. Bun venit și bonjour domnule Popescu. Ne cerem scuze că v-am invitat să veniți cu trei zile mai devreme față de programare dar la noi audiențele se fac
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
audiență. Bun venit și bonjour domnule Popescu. Ne cerem scuze că v-am invitat să veniți cu trei zile mai devreme față de programare dar la noi audiențele se fac non stop, 24 din 24 de ore. Luați loc aici, pe fotoliul alesului care sunt eu ca primar. Așa... Stați lejer, comod... Da așează-te odată, că aici se filmează!! Uah! Mi-a intrat un ac în... Un ac?! Pardon, stimabile, dar acul ăsta e un cui în toată regula. Un cui
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
comod... Da așează-te odată, că aici se filmează!! Uah! Mi-a intrat un ac în... Un ac?! Pardon, stimabile, dar acul ăsta e un cui în toată regula. Un cui de șapte. Iar cui crede că primarul doarme în fotoliu cu cuie, să-i fie rușine! Ia acest cui și arată l vecinilor... străzii...masmediei! Domnule primar, dar... Ia-l,ia-l prietene Popescu. Ia-l că eu mai am o ladă. Ia-l, așa, și exprimă-ți durerea, stupoarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai am o ladă. Ia-l, așa, și exprimă-ți durerea, stupoarea... Spleenul. Sss...Țuțy, spune rapid de unde ai scos chestia asta. Din dicționar. Perfect. ăsta i al nouășpelea. Dacă aveam douăzeci, ajungeam fachir. D-aia nici nu stau în fotoliu...Sunt mereu în mișcare, pe drumuri... Știu. Că tocmai v-ați întors din Madagascar după ce ați revenit din Honolulu... Exact. Scot urbea în lume, că iau cu mine și ilustrate...Dumneata de unde vii și cu ce probleme? Io vin de-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese închiriat pe două schimburi unor tineri funcționari fumători și fără alte vicii (N.R.Ă, deci aflat pe patul de moarte, venerabilul bancher își chemă nepotul și-i zise: Nepoate, îți dăruiesc acest phening. Dacă îl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cuprinzi dintr-odată infinitatea motivelor pe care se poate clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în continuă creștere a gropilor de pe străzi. Nu că alta ar fi fost realitatea, dar motivul esențial al supărării l-a format slaba percepere de către public și presă a mișcării
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
trebuie să apară Scufița Roșie sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit-o și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub canapea, pe sub fotolii, uneori n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ați amplasat-o cum trebuie, și-i Înțesată de cărți pline de praf, mai bine-i schimbăm locu’, cum am făcut la noi, uite-aici, lîngă debara, Îl schimbam transpirînd din greu pentru că sînt hipertiroidian, ei nu, dislocam sofaua, fotoliile, tablourile, schimbam lustrele Între ele, desfăceam patul că nu se mai purta dublu, tranșat În două era mai igienic, mai practic, da’ nu vedeți că mobila de bucătărie-i așezată-n strîmb, nu pică plumbu’ drept, ia fiți atent, haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din motivele expuse, pierzi un film foarte bun, poate ultimul, al lui Sidney Lumet. Sintetizez, ca la o involuntară dar irepresibilă revistă a presei: actori destul de modești (Christine Lahti Annie Pope, Judd Hirsh bărbatul ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
animalul gonit din galerii de gazele toxice (la sugestia lui Răzvan Vasilescu - procurorul căruia i se vede sexul la duș, joc impecabil, prin acoperire) În loc să te-nfiori, Îți vine, și nu cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe masă, mă rog, unde te prinde scena. Tipurile astea de finaluri au ceva enigmatic. Ipu moare. Ar mai trebui să amintesc secvențele erotice, cu Cecilia Bârbora care-l Încalecă pe Răzvan, Însă imaginea asta am mai văzut-o, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a repetat fraza, monarhiștii au repetat finalul, și au ținut-o așa ore În șir, din păcate, fără știința regelui Mihai. Care-a intrat Într-un documentar realizat de Soti la Eugen Ionescu acasă, s-a așezat adînc Într-un fotoliu, genunchii Îi ajungeau aproape la gură și pe ei cineva, o doamnă, i-a pus o farfurie minusculă cu gustări minuscule, negre, măsline, prăjiturele de casă, nu se vedea bine dar regele a-nceput să mănînce, părea Înfometat, scriitorul l-a-ntrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toți, Înainte de ’89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat pe-un fotoliu anatomic. Bunicul din partea tatălui era economist, a ajuns director de bancă, a emigrat În Olanda În ’49. Foarte Înalt, foarte slab, Îi plăcea coniacul. Mi-a rămas de la el o poză. Bănuiesc că e din Olanda, se vede o moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește, fără să izbutească să se facă înțeles. Narendra Sen vorbi, în cele din urmă: ― Scusez-moi! Ici votre place. Fetele au alergat numaidecât să schimbe fața de mătase a fotoliului, și inginerul continua să le certe, în timp ce noi doi nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să știi... IV Mă deșteptam în fiecare dimineață cu o nouă mirare. Patul meu de campanie se afla chiar lângă ușă, și cele dintâi priviri descopereau o încăpere ciudată, cu fereastra înaltă și zăbrelită, pereții vopsiți în verde, un vast fotoliu de paie și două taburete, alături de o masă de lucru, câteva litotipii bengalice, bătute în ținte de partea dreaptă a bibliotecii. Îmi trebuiau câteva minute ca să-mi amintesc unde mă aflu, să înțeleg acele zgomote surde care veneau de afară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de aici și ne vor socoti frații lor..." Și eu, acuma, ce-am făcut? Cum te iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu acum? A trebuit s-o prind în brațe, căci se prăbușea. Am așezat-o pe fotoliu năucit. Am stat mult împreună, fără să ne spunem o vorbă. X Au început de atunci altfel de zile. Despre fiecare din ele aș putea scrie un caiet întreg, într-atît erau de bogate și într-atît au rămas de proaspete în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschis și am rămas împietrit. Venise Maitreyi, tremurând toată, în picioarele goale, ca să nu facă zgomot, și cu o sari verzuie, subțire. Nu știam ce să fac. ― Stinge lumina, îmi șopti ea, intrând în cameră și tupilîndu-se repede în dosul fotoliului de paie, ca să nu fie văzută întîmplător din stradă. Am stins lumina și m-am apropiat de ea, întrebînd-o stupid: ― Ce e cu tine? De ce ai venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi? Nu mi-a răspuns nimic, ci numai și-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă prăvălesc din clipă în clipă, căci știam că plec și nu o văzusem încă pe Maitreyi, și nu știam ce face ea acolo sus.) Inginerul plecă, și izbucnii în plâns nebunește, smulgîndu-mi părul, mușcîndu-mi pumnii. Mă întinsei în fotoliu sfârșit, aproape sufocat de o durere pe care nu știam pe ce nume să-i spun, căci nu mai era nici dragoste, nici suferință, ci un sentiment de totală năruire, ca și cum m-aș fi trezit deodată singur într-un cimitir
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei tinere. Priveau doar înaintea lor, acolo unde, departe, zăreau oglinzile. - Era totuși un nume foarte simplu, transparent prin excelență fanic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încît sânt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă... - Nu, nu, nu! îl întrerupse Cladova, ridicîndu-se brusc din fotoliu și începînd să se plimbe cu pași grei, hotărâți. Te înșeli! Mitologizezi, ca să folosesc una din expresiile dumitale favorite. Și mitologizezi într-o direcție cu totul greșită. Pentru că, recunosc, în cazul Leanei se poate vorbi de mitologie, dar nu în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Leana nu s-a mai lăsat înduplecată. Și curând după aceea s-a dat la fund. A dispărut. - S-a pus la adăpost, repetă Bărăgan cu melancolie. A ghicit ce ne-așteaptă. Hrisanti ridică din umeri și se așeză pe fotoliu. - Nu știu, spuse. S-ar putea să ne pomenim într-o bună zi cu ea, în cine știe ce circiumă necunoscută. Dar dacă nu reapare într-un an, doi îi va fi foarte greu. S-au schimbat oamenii, s-au schimbat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un bătrân îi zâmbea. Nu-l văzuse venind, și Adrian privi mirat în jurul lui. - Ceilalți au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai aștept. Și-i arătă țigara de foi, de-abia începută. - Mă duceam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai aștept. Și-i arătă țigara de foi, de-abia începută. - Mă duceam spre Sala catalană, începu Adrian, pregătindu-se să se ridice. Dar acum mă întreb dacă mai merită osteneala. Deși... Se întrerupse și se așeză din nou în fotoliu. Apoi își privi concentrat tovarășul, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască. - Deși, continuă, când adineaori, în ascensor, am auzit pentru întîia oară de pictor, de artistul laureat, am simțit cum mi se fac semne. Semne, repetă el, subliniind cuvântul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]