9,707 matches
-
nu ar fi fost capabilă să iasă învingătoare. Oster și Beck au trimis emisari la Londra și la Paris, sfătuind cele două guverne să reziste pretențiilor lui Hitler, ceea ce ar fi întărit tabăra ofițerilor care se opuneau dictatorului. Britanicii și francezii nu au știut cum să interpreteze aceste mesaje și au ales să le ignore. În august, la o întâlnire a generalilor armatei germane de la Berlin, Beck a vorbit deschis împotriva unui război cu puterile occidentale generat de problema cehoslovacă. Când
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
pe Hitler, în 1938 conspiratorii recunoșteau că o mișcare de o asemenea amploare nu mai este posibilă, iar cei care urmau să acționeze erau mai degrabă funcționari publici și mult mai puțini militari. Opoziția a cerut din nou englezilor și francezilor să se opună lui Hitler. Halder s-a întâlnit în secret cu ambasadorul britanic Nevile Henderson pentru a cere guvernului de la Londra să reziste planurilor lui Hitler. Conspiratorii au conceput noi planuri pentru înlăturarea lui Hitler în momentul în care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
toamnă. Expresia "Agaricacee" pentru limba română nu este validitată. În anul 1753, renumitul om de știință suedez Carl von Linné a circumscris inițial în lucrarea sa "Species plantarum" un mare gen de ciuperci sub numele Agaricus. În anul 1826, botanistul francez François Fulgis Chevallier a descris o familie de bureți sub denumirea "Agaricaceae", cu refer la numele taxonomic de gen al lui Linné, dat de peste 70 de ani mai înainte, publicând-o în opera sa "Flore générale des environs de Paris
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
Împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a exprimat prin ambasadorul său la Constantinopol, regretele sale. Eugen-Dimitrie Petit a fost fiul lui Paul Petit și al soției acestuia, Elena, născută Gheorghiu, profesoară de limba franceză, care au continuat să țină pensionatul francez înființat de Alexis Petit, după decesul acestuia. Ca și bunicii și părinții săi, Eugen-Dimitrie Petit avea cetățenie franceză. După ce a terminat liceul Național din Iași, în anul 1900 a plecat în Franța, la Montpellier, unde s-a înscris la Facultatea
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
golgheterul competiției, Vágner Love. După o înfrângere la Moscova, 0-1 (printr-un penalty acordat după un fault al lui Răzvan Raț), Șahtior a învins cu 2-0 în retur, scorul suficient pentru a accede în sferturi. După o dublă victorie împotriva francezilor de la Olympique Marseille în sferturi (2-0 la Donețk și 2-1 pe Stade Velodrome), Șahtior a ajuns în semifinale, unde avea să se consființească al doilea duel între două echipe ucrainene din acea ediție, adversara Șahtiorului fiind Dinamo Kiev (prima întâlnire
FC Șahtar Donețk () [Corola-website/Science/310690_a_312019]
-
mai multe motive să facă acest lucru, principalul fiind acela al prezentării opiniei publice un caz de „protectorat model”. De vreme ce guvernul ales democratic rămăsese la putere, cetățenii țării au avut puține motivații să se angajeze în luptă, spre deosebire de cazul norvegienilor, francezilor sau a polonezilor. Evreii au rămas ferm sub protecția guvernului danez, politicienii aleși democratic au rămas în funcții, iar forțele de poliție au rămas sub comanda daneză. Viața de zi cu zi din țară a rămas în linii mari la
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
susținătorii săi l-au prins pe Mortimer și l-au aruncat în Turn. Sub domnia lui Edward al III-lea (1312-1377), Anglia a avut din nou succes în războaie, după ce domnia tatălui său pusese regatul în inferioritate în fața scoțienilor și francezilor. Printre succesele lui Edward s-au numărat bătăliile de la Crécy și Poitiers unde regele Ioan al II-lea al Franței a fost luat prizonier, și capturarea regelui David al II-lea al Scoției la Neville's Cross. În această perioadă
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
februarie 1701, regele francez a obligat "Parlamentul de la Paris" (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele de Anjou - Filip al V-lea al Spaniei - ar renunța la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a Europei. Cu toate acestea, o a doua acțiune a regelui francez „"a justificat o interpretare ostilă"” : în urma unui tratat cu Spania, Ludovic a ocupat mai multe orașe din Țările
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
a fost o revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, publicată în epoca interbelică, în perioada 1934-1947, sub egida Fundației Regale Regele Carol al doilea. Modelul posibil al revistei a fost mensualul francez "Nouvelle Revue Française". "" a fost înființată la inițiativa regelui Carol al II-lea al României, care declara cu prilejul apariției primului număr al acestei publicații: Într-adevăr, revista a exercitat o influență majoră asupra literaturii și culturii române, reușind să
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
principali contribuitori au fost Regatul Unit, Franța și Statele Unite ale Americii. Germania a fost considerată de către puterile învingătoare ca principala vinovată pentru declanșarea războiului prin atacul inițial împotriva Franței dat prin Belgia. Franța fusese înfrântă în 1871 în războiul franco-prusac. Francezii doreau să se răzbune pentru umilința îndurată la sfârșitul acestui război, dar și pentru uriașele pierderi materiale și umane din prima conflagrație mondială. La sfârșitul conflictului din 1914 - 1918 au fost semante o serie de tratate de pace, cel mai
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
serviciul militar obligatoriu. (Tratatul de la Versailles limita efectivele Reichswehrului la 100.000 de militari, înarmați în special cu arme ușoare de infanterie). Aceste acțiuni au produs în cel mai bun caz proteste oficiale din parte Londrei și Parisului. Britanicii și francezii erau mult mai interesați de îndeplinirea angajamentelor economice ale Germaniei decât de respectarea restricțiilor militare. Numeroși britanici credeau de altfel că restricțiile militare impuse Germaniei fuseseră prea aspre și considerau că Hitler nu face altceva decât să îndrepte niște exagerări
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
armată numeroasă și bine dotată, sprijinită de o importantă industrie militară și avea alianțe militare cu Franța. De asemenea, Cehoslovacia avea o înțelegere neoficială cu URSS și legături neoficiale cu Regatul Unit, în principal datorită faptului ca britanicii erau aliații francezilor. În ciuda tuturor acestor fapte, Hitler s-a simțit încurajat de lipsa de voință a marilor puteri și a constinuat violarea prevederilor tratatelor semante la sfârșitul primului război mondial. Hitler era convins că Franța va ceda în fața unei acțiuni hotărâte a
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
în a guverna și , Penn a realizat foarte repede că acest lucru era foarte greu de realizat, în primul rând din cauza numeroaselor etnicii care formau colonia. Delaware era în continuare un "melting pot" de naționalități și etnicități, suedezii, finlandezii, olandezii, francezii și englezii fiind cei mai reprezentativi dintre coloniștii europeni stabiliți acolo. Încercarea ulterioară a guvernatorului Penn de a fuziona cele două guverne, ale Pennsylvaniei și ale "comitatelor de jos" ale Delaware-ului a fost total sortită eșecului. Reprezentativii celor două zone
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Mai tarziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectură atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplină fantezia tumultuoasa și îl vor înarma cu o concepție clară despre
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Saussure a construit precursorul colectorului solar de azi, o cutie simplă de lemn, cu interiorul vopsit în negru și acoperită cu sticlă. Cu acest prim colector solar s-a atins o temperatură de 87 °C. La mijlocul secolului al XIX-lea francezul Augustin Mouchot a dezvoltat colectorul lui Saussure adăugându-i oglinzi concave, iar în anul 1878 la expoziția mondială din Paris a expus o mașină cu abur acționată cu energie solară și a făcut propunere utilizării acesteia pentru generarea de electricitate
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
ca documente certe de îndrumări în pictura românească. Modul de execuție, sensibilitatea, carnalitatea senzuală și împlinită mascată de o boare argintie a luminii lunii aflată în crepuscul, cu motive preluate de la marele magician al sfârșitului de secol al VIII-lea francez, nu au avut șanse de a se perpetua în opera unui alt artist român, așa cum nu au fost repetate nici măcar în opera lui Sava Henția. A participat la Războiul de Independență (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
îndrumări în pictura românească. Caracteristicile acestora cum sunt modul de execuție, sensibilitatea, carnalitatea senzuală și împlinită mascată de o boare argintie a luminii lunii aflată în crepuscul, cu motive preluate de la marele magician al sfârșitului de secol al VIII-lea francez, nu au avut șanse de a se perpetua în opera unui alt artist român, așa cum nu au fost repetate nici măcar în opera lui Sava Henția. Aspirant devotat către marile compoziții, ambele lucrări au fost executate sub influența stilistică a lui
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
ocazie, Vaublanc își face un nume indicând Adunării Anecdota scoate în evidență bascularea raportului de forțe existente între puterea legislativă, reprezentată de Adunarea legislativă și puterea executivă, reprezentată de Ludovic al XVI-lea, care nu mai este decât „"Rege al Francezilor"”. Vaublanc se alătură partidului monarhiștilor constituționali și se înscrie în "Clubul Feuillanților", ca și alți 263 de colegi (din 745 de deputați). Devine unul dintre șefii Adunării, împreună cu Jacques Claude Beugnot, Mathieu Dumas și François Jaucourt, întrucât principalii conducători, ca
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
la "24 floreal din anul X" în fața consulilor, în calitate de deputat al Corpului legislativ, discurs elogios pentru primul consul, precum și cel din 13 ianuarie 1805 ("24 nivôse, an 13"), de această dată în fața lui Napoleon Bonaparte, devenit între timp împărat al francezilor, cu "Jean-Pierre Louis de Fontanes", președinte al Corpului legislativ în exercițiu, în timpul inaugurării unei statui de marmură a Împăratului în holul Corpului legislativ, în onoarea părintelui codului civil. Este președinte al Corpului legislativ de la 21 aprilie la 7 mai 1803
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
d'ordre légionnaire" (SOL). Asemeni Gestapoului, Miliția a folosit de multe ori tortura pentru a smulge informații sau mărturisiri de la cei arestați. De multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii și SS-iști, de vreme ce erau francezi care luptau împotriva conaționalilor lor. Soldații Miliției, cunoscut ca "miliciens," erau îmbrăcați uniforme albaste, cămăși maro și berete albastre. În timpul operațiunilor militare, milițienii purtau căști metalice model antebelic. Ziarul mișcării era "Combats", care nu trebuie confundat cu ziarul "Combat". Milițienii
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
și Prus s-a rezumat la editorialele sale. El a continuat să lucreze ca jurnalist până la sfârșitul carieriei sale, chiar și după ce a cunoscut succesul că autor de povestiri scurte și romane. În timp, Prus a adoptat concepția criticului pozitivist francez Hippolyte Taine, privitoare la arta, incluzând literatura, ca mijloc secundar, laturi de stiinte, desore studiul realității și a acordat o atenție sporită activității sale secundare de scriitor de nuvele. Povestirile lui Prus, ce au fost foarte apreciate, s-au datorat
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
țară cât și în străinătate. Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat în cabinet împreună cu generalul Maxime Weygand și nou promovatul general de brigadă de Gaulle, sperând ca acest trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și al patriotismului francezilor. Maxime Weygand s-a dovedit incapabil să oprească înaintarea germană în a doua parte a Bătăliei Franței. Atunci când înfrângerea Franței metropolitane a devenit doar o problemă de timp, cabinetul a luat în considerație continuarea luptelor în Africa de nord, alături de
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
președintele Albert Lebrun ca nou prim-ministru a lui Pétain. Bătrânul mareșal a primit puteri excepționale din parte șefului statului. Constituționalitatea acestor schimbări a fost contestată de Charles de Gaulle, dar, în acele momente, Pétain a fost considerat de mulți francezi ca salvator providențial al patriei. Pe 22 iunie, Pétain a semnat armistițiul cu Germania Nazistă, prin care accepta ca Reich-ul să preia controlul asupra nordului și vestului Franței, a coastei atlantice, inclusiv asupra capitalei Paris. Guvernului francez îi revenea controlul
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
și engleză, Mireille iubea munca, iubea ceea ce făcea. O tenacitate de invidiat, un somn de patru ore pe noapte și o deviză pentru toată viața: ""Munca mea este Dumnezeul meu!"". Cântecele sale exprimă mereu dragoste și romantism, atât de specifice francezilor. Activitatea sa artistică e impresionantă, ea fiind prima solistă din Europa de Vest care a cântat în China. A cântat pe tot mapamondul și a înregistrat 1200 de melodii în 11 limbi străine, iar în concerte a apărut alături de mari nume ca
Mireille Mathieu () [Corola-website/Science/309967_a_311296]
-
(născut la 29 octombrie 1882, la Bellac, Haute-Vienne (Limousin), Franța - decedat la 31 ianuarie 1944, la Paris, Franța) a fost un scriitor (romancier, eseist, dramaturg) și un diplomat francez. Dicționarele ne spun că localitatea Bellac „posedă o biserică din secolul al XII-lea - secolul al XIV-lea și că este patria lui ”. Jean, ca și La Fontaine, cum spunea el în glumă, s-a născut la 29 octombrie 1882
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]