8,005 matches
-
mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă. Eminescu susține de la tribuna paginii de ziar adevărate "prelecțiuni populare", menite să faciliteze accesul cititorilor la subiectele dezbătute. Concluzii Dacă în ceea ce privește creația literară eminesciană, exegeza se dovedește extrem de generoasă, în cazul publicisticii, literatura critică este net inferioară ca volum. Faptul este generat pe de o parte de apariția relativ târzie a unei ediții integrale a publicisticii (ultimul volum de publicistică din ediția Perpessicius apare abia în decembrie 1989), iar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
hexadic (jurnalistul Eminescu, orizonturi ale receptării, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități) are meritul clarificării superioare a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Prin caracterul general al coordonatelor asumate, adaptabile situației de comunicare/ semiozei analizate, prin jocul generos al combinărilor pe care îl favorizează și prin potențialul relaționărilor sintagmatice și paradigmatice, modelul hexadic multiplică perspectivele de investigare a limbajului-obiect. Utilitatea aplicării unui instrument de analiză semiologică în spațiul comunicării politice derivă din natura profund relațională a domeniului în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
precauție în formularea unor judecăți radicale, în lipsa epuizării analitice a tuturor coordonatelor și relațiilor dintre acestea. Fiecare perspectivă în parte imprimă limbajului-obiect trăsături particulare, dar numai coroborarea rezultatelor prilejuiește formarea unei viziuni complexe, obiective, asupra obiectului de cercetare. Prin jocul generos al combinărilor și prin evidențierea potențialului semnificativ al relațiilor sintagmatice și paradigmatice dintre parametri situației de comunicare, modelul hexadic conduce la o clarificare suplimentară a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Reprezentând publicistica eminesciană ca situație semiotică caracterizată printr-un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adresarea directă, în formulările familiale, care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și cititor, în demersul evaluativ al clasei politice: Credem că cititorul care e deprins cu Țara Românească, cu mecanismul ei administrativ de-o perfectă onestitate, cu instinctele generoase ale subprefecților, cu independența aproape legendară a colegiului al IV-lea, nu-și vor face (sic!) iluziuni în privirea aceasta"526. Textele publicistice construiesc în mod explicit două tipologii la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conștientizarea distanțelor dintre orizontul producerii publicisticii eminesciene și orizontul interpretării, a ecartului dintre întrebările jurnalistului și întrebările interpretului. Lumea de sensuri a operei eminesciene prinde contur odată cu înaintările pe care le operează lectura, iar textul articolelor continuă să ofere teren generos pentru analize rafinate, subtile, menite să evidențieze natura proteiformă a geniului eminescian. Neobosita întoarcere la textul eminescian se dovedește plină de semnificații și are la bază conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-l sfida, de a-l obliga. Donatarul (primitorul) trebuie să șteargă umilirea și să primească provocarea, trebuie să satisfacă (obligația) pe care a contractat-o acceptând darul: nu va putea să răspundă, ulterior, decât printr-un nou potlatch, obligatoriu mai generos decât primul: este nevoit să rambureze cu dobândă" (Georges Bataille, Partea blestemată. Eseu de economie generală, trad. și postfață de Bogdan Ghiu, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 67, [s.a.]). 373 Ibidem, p. 76. 374 Ibidem, p. 77. 375 Jean
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin alegerea sărăciei extreme, iar materialele de stofă prețioasă cu usturimea lânii aspre. Odată ce a ajuns pe tronul suveranului pontif, le aduna împreună ca pe niște fiice, le venera ca pe mame și venea în întâmpinarea sărăciei lor cu ajutoare generoase... 3. ...În acel timp, fericitul Francisc, strălucea pentru limpezimea minunilor în orașul Assisi ca o nouă stea pe firmamentul Bisericii. Preasfântul papă Grigore, după ce, în urma unei examinări atente a acestor minuni și în baza relatării autentice a martorilor, le-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
reguli. 48. Tot în același an, fratele Iacob, custode al Saxoniei, a construit biserica fraților minori în noul oraș Magdeburg, care, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost consacrată de domnul Albert, arhiepiscopul orașului. După ce a consacrat-o, arhiepiscopul, foarte generos, le-a lăsat fraților toate podoabele pentru altar. Fratele Iacob, într-una din zilele din octava de după consacrare, îndată ce a terminat liturghia pe care o celebra pentru frați, a început să-și piardă puterile, astfel că a trebuit să fie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de discreție. În acest sens, a amintit faptul că pe când locuia într-un azil cu Sfântul Francisc, acesta l-a obligat să dubleze în fiecare zi cantitatea de mâncare ce era obișnuit să o consume. Fratele Albert era atât de generos, încât, odată, a certat cu asprime un guardian și pe econom, fiindcă nu avuseseră grijă de frați cu mai multă dărnicie după eforturile depuse în cadrul unei mari solemnități. Era un om atât de înțelegător și compătimitor, încât, unui frate cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Fratele Ioan din Parma 41. Era de o statură medie, spre mică, frumos și bine proporționat în toate membrele, sănătos și rezistent la oboseală, indiferent că se datora călătoriilor sau studiului. Avea o față de înger, mereu grațioasă și fericită. Era generos, amabil, umil, blând, binevoitor și răbdător. Un om de mare evlavie și rugăciune, îngăduitor și milostiv. Celebra în fiecare zi cu atâta evlavie, încât cei ce asistau se simțeau copleșiți de har. Predica cu o așa fervoare clerului și fraților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se oprea pentru o perioadă de timp în acel loc), pentru ca venirea sa să fie pentru ei o alinare și bucurie... Fratele Ioan din Parma era o persoană disponibilă tuturor, fără a avea preferință pentru vreunul, și era amabil și generos la masă, astfel că dacă avea un anumit vin bun în fața sa, turna din el în mod egal tuturor sau îl vărsa într-o ploscă pentru ca toți să bea. Acest lucru era considerat de toți ca fiind un gest de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nobilă și bogată Boccabadati. A fost unul dintre primii frați minori, dar nu unul din cei doisprezece însoțitori; a fost prieten și apropiat al Fericitului Francisc, iar pentru un anumit timp, însoțitorul său. Era un om foarte amabil, deschis și generos, evlavios, onest și foarte înțelegător, moderat în cuvinte și în toate operele sale. Avea puțină cultură, dar era un mare orator, foarte bun și priceput predicator. Acesta a fost cel care l-a rugat pe fratele Elia ca eu să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avusese dreptate. Era greu și obositor. Iar concurența era foarte mare. Îmi amintesc de ziua În care a avut loc marea deschidere a magazinului meu. Le-am cerut furnizorilor să le facă diferite cadouri primilor clienți și am primit oferte generoase. Cel mai mare premiu a fost o Încuietoare de bronz care valora aproape 200 de dolari. Toate premiile erau aranjate pe o masă, astfel Încât fiecare client să poată alege. Primul client avea, evident, parte de cea mai bună opțiune. În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Ovidiu apelează la o listă de personaje mitologice, pe care toată lumea îi vorbește de rău pentru cruzimea acestora față de oaspeții lor, mai ales; și la alții pe care toți îi laudă și-i binecuvânteză pentru bunătatea și pentru ospitalitatea lor generoasă. Din prima categorie îi citează pe: Antiphates, regele lestrigonilor, de a cărui ferocitate antropofagă s-au salvat cu greu doar Ulise și cu o singură navă; Apolodor, tiranul Casandrei; Alexandru, barbarul tiran din Fere; Falaride, faimosul tiran din Agrigento, care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eroare" pe care Ovidiu o identifică cu nevinovăția, adică cu lipsa oricărei vini). Ar fi mai degrabă un fel de restitutio ad integrum anticipată de ceea ce i se cuvenise poetului pentru suferințele sale pe altarul libertății republicane, decât un ajutor generos din partea lui Sextus Pompeius. Sulmonezul nu se îndoiește de faptul că Sextus va continua să-l ajute și cu alte favoruri, dar, deocamdată, nu știe să-și manifeste nicio altă dorință, în afara aceleia de a avea un alt loc de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria, ba în al său Albano. Poate acolo Severus își dorește ca Augustus să-și reprime ura sa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
quorum tu princeps) ni se pare că putem distinge că, față de ceilalți "doi sau trei" prieteni adevărați ai lui Ovidiu, Paulus Fabius Maximus a avut o comportare cu totul specială. Fără îndoială, sentimentele de prietenie îl împingeau la acest gest generos, uitând de pericolul personal, dar nu lipseau motivele de alt gen: de exemplu, cel al înrudirii lui Paulus cu Ovidiu. Într-adevăr, cum s-a spus, Ovidiu s-a căsătorit cu o Fabia. Ovidiu, însă, era și mai legat de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din familia Veienti -, dar cu prețul anihilării sale din cauza uneltirilor dușmanilor. Iată membrii familiei Fabia coborând în valea unde membrii familiei Veienti le-au întins o capcană. Ovidiu participă trup și suflet cu fantezia la acest moment foarte dramatic: "O, generos neam, unde te grăbești? Rău faci că te încrezi în dușmani. Nobilime naivă, păzește-te de perfidele arme!"363. Quo ruitis, generosa domus? Male creditis hosti. Simplex nobilitas, perfida tela cave! Fraude perit virtus... Poetul a rupt planul istoriei pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aseamănă mai mult sau mai puțin cu lenea - are dinainte stima și aprobarea mea”. CÎnd lenea se prelungește pe timpul unei ierni Întregi, omul comod are remușcări: „Putea-voi, oare, să recîștig timpul pierdut mai tîrziu? Să dea Dumnezeu.” Dumnezeu este generos, poetul recuperează timpul irosit, piesele, poemele se adună Într-o operă Întinsă, iarna viforoasă este, de obicei, fertilă pentru literatură. Este interesant de observat că Alecsandri, care nu vorbește niciodată de dificultățile interioare ale creației, vorbește destul de mult, și aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orice reproș trebuie Întîmpinat cu scepticism. Pann se apără de posibilele contestații trecînd chestiunea estetică pe plan moral, acolo unde se simte tare. Slăbiciunile omenești explică totul, inclusiv imperfecțiunile creației literare. Odată fixat principiul unei critici fatal subiective, poetul devine generos: acordă toate libertățile. Să judece, dar, În voie oricine dorește el, autorul nu se va supăra! Asta este estetica. Urmează În Prefață partea morală propriu-zisă. Ea cuprinde un elogiu Înflăcărat al sufletului pentru a ajunge acolo unde trebuie: folosul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de paie" și declamă, într-un falset greu digerabil, ca un actor slab: "-Diano, Diano, se apropie el iluminat de dânsa, simt în mine adevăratul traumatism, nu cel pe care l-am resimțit în momentul refuzului... Mă simt altul, limpezit, generos, renăscut". Nereceptivi la asemenea tip de discurs, exegeții au sancționat unanim "episodul-cheie"56, îndelung pregătit pentru a produce un efect de șoc, o spectaculoasă și, de bună seamă, neverosimilă răsturnare de situație. Lovinescu știa însă foarte bine ce face atunci când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care aplică în familie legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are grijă de conacul lui Bizu, are nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și însuflețirea cu care îi vorbește agronomului despre viața țăranilor, asupriți cu neomenie de Lică (iată un alt motiv al bunătății lui Mili). Indiferentă în trecut la asemenea lucruri, Bârzulica "arăta acum o înțelegere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lică (iată un alt motiv al bunătății lui Mili). Indiferentă în trecut la asemenea lucruri, Bârzulica "arăta acum o înțelegere clară a datoriilor față de pământ și de țărani". Asta în conversația cu Bizu, se înțelege. Pentru că amorul, iar nu ideile generoase (sugerează criticul liberal) generează și dragostea pentru locurile copilăriei, și dărnicia boieroaicei. Încurajată de scrisoarea lui Bizu ("Te-am simțit alături cu suflet de soră", îi mărturisea el, prudent), Mili se întoarce în București și-i face o vizită, oferindu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
până la "episodul Mite", derulat la aproape un deceniu distanță. Continuitatea epică dintre cele două romane e mai mult decât evidentă: aflând că Veronica a rămas văduvă, înțeleapta Mite îl trimite pe Eminescu la Iași, cu satisfacția de a fi fost generoasă și de a fi putut împăca pasiunea (erotică și artistică, deopotrivă) cu îndatoririle burghez-matrimoniale. Mulțumită de sine, după lectura nuvelei inspirate de idila cu genialul poet, femeia își sărută din nou soțul, ca-n vremurile bune, iar nefericitul amant pleacă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]