9,375 matches
-
cu funcții înalte la publicații de mare tiraj, întrebările se transmiteau înainte cu 1-2 săptămâni, "partea română" putea reține doar anumite întrebări și respinge altele, "deranjante", publicația își lua angajamentul publicării în întregime a interviului acordat etc. Fiind perioada "de glorie" a politicii externe a lui N. Ceaușescu, determinată de poziția față de URSS, relațiile cu statele occidentale, implicarea cu succes în problematica Orientului Mijlociu, interesate de atare interviuri erau multe publicații și posturi de radio și televiziune. Înainte de primirea la interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pus la punct "garderoba", având în vedere că la Santiago urma să fim unicii reprezentanți diplomatici ai unui stat socialist european și că toți ochii autorităților și ai reprezentanților Corpului diplomatic vor fi "pe noi". Aveam noroc amândoi de două glorii ale "pasarelei socialiste bucureștene", un "domn" și o "doamnă" pensionari, foști maiștri la casele de modă, buni amici de cartier, care ne-au pus "la patru ace". Eram tineri amândoi, arătam bine, nu aveam kilograme în plus, iar cele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al treilea, până la începerea Primului Război Nondial. Temuco este unul dintre cele mai noi orașe ale Chile, fondat la 24 februarie 1881, aflat la egală distanță între munți și ocean. Știam că la Temuco au trăit ani buni cele două glorii literare ale țării, Gabriela Mistral și Pablo Neruda, laureați ai Premiului Nobel pentru literatură. Dar nu știam că principala stradă din oraș se cheamă Alemania Germania! Coloniștii germani au dat un impuls dezvoltării economice a regiunii, practicând agricultura, comerțul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
revoltă a deținuților. La 1866, exploratorul român Julius Popper avea să facă o escală la Punta Arenas, înainte de a continua călătoria către "El Dorado" din Țara de Foc. În secolul al XIX-lea, Punta Arenas a cunoscut o perioadă de glorie ca port, decăzând din această calitate după deschiderea Canalului Panama. Paralel cu activitățile portuare, regiunea a înregistrat o dezvoltare sensibilă în urma transformării Patagoniei în pășune pentru milioane de oi, proprietarii fiind în special englezi, scoțieni, neozeelandezi, australieni, ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
britanic"! După mutarea "pieței de lână" peste ocean, în Australia și Noua Zeelandă, sectorul zootehnic a decăzut și azi înfloritoarele domenii de altădată, de 50-100.000 de hectare, sunt în paragină. Zona avea să revină la o perioadă de prosperitate și glorie în 1945, când s-au descoperit zăcăminte de petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele de petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de aur din California și Alaska, acumularea de către unele familii de mari bogății și a determinat pentru Chile o perioadă de dezvoltare economică, în secolul al XIX-lea 51% din veniturile provenite din export fiind datorate sectorului minier. Anii de glorie a "aurului alb", cum era denumit salpetrul, aveau să ia sfârșit la început de secol XX, odată cu descoperirea de către un savant german a nitratului de sodiu sintetic. Fostele mine de salpetru, așezările și construcțiile din jurul lor sunt astăzi "locuri fantomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Precolombiano... Dispune și de cele mai bune companii de teatru, operă, balet și orchestre simfonice din America Latină, spectacolele organizate în sălile Teatrului Municipal (instituție întemeiată în 1857), de înaltă ținută, fiind susținute de artiști naționali sau latino-americani, dar și de glorii internaționale, de la Sarah Bernhardt la Placido Domingo. Azi, când mă gândesc la America de Sud și la Chile și realizez pe unde m-a purtat destinul și pe unde mi-am dus pașii, îmi spun că am fost un norocos, că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
comerț exterior, ca "banda celor 4" să fie scoasă ca exemplu din București și trimisă "la munca de jos", să lucreze pe șantierul canalului București-Dunăre! Păcat că lucrările la canalul Dunăre-Marea Neagră erau terminate, ratând astfel o nouă pagină de glorie din CV meu!) Sediul IAPIT se afla în spatele hotelului "București", iar întreprinderea se ocupa de săli de jocuri, discoteci, parcuri de divertisment, telecabine și producția de oale și plite pentru restaurante. Era un job "pe cinste" pentru un fost diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doar jocurile sportive. Capitala devine, din păcate, un simplu punct geografic de care românii, care se încăpățânează să fie, în majoritate provinciali, se păzesc. * La București, în Sala centrală a Facultății de Medicină, în prezența unei coloane de busturi ale gloriei medicinii românești, N. Marcu a organizat " Conferința națională de istoria medicinei, 2002", de un nivel excepțional. Mă simt, de mulți ani, cumva exterior simpozioanelor, reuniunilor și conferințelor, fie ele și naționale "cu participare internațională". Sunt reticent, nu mă entuziasmează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
elogiat muzica ușoară (care este "mai grea" decât alte genuri), ne-a vorbit de Beethowen, mai ales de Beethowen, ne-a spus ce crede el despre artiști. A fost o întâlnire cum n-am mai avut vreodată, cu nimeni, nici o glorie, nici un laureat Nobel din câți am avut ocazia să-i ascult și chiar să-i cunosc, nu mi-a produs impresia copleșitoare despre om, așa cum ne-a încântat acest om de o modestie firească, de o nobilă simplitate. Târziu, oaspetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru totdeauna că un bob de minte, atâta câtă avusem noi, când ne-am permis, de capul nostru, să organizăm memorabila întâlnire, face cât un car de minte împiedicată de reticențe), când ne bucuram de realizarea noastră și simțeam că gloria are un gust foarte dulce, Panaitescu și cu mine ne-am îndrăgostit; sau așa credeam. Era în preajma zilei de mărțișor și ne-am gândit să nu scăpăm ocazia de a ne arăta sentimentele într-un mod elegant. Am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tricolorul românesc. Va străbate țara, cu motorul foarte puternic, fâlfâind din steag. Era o răsplată pe care o cerea de la viață, pentru care plătise, preț scump, dintr-o leafă de mizerie. Excursia cu motocicleta urma să fie triumful unei familii, gloria ei supremă. Au mai trecut câțiva ani. În fiecare săptămână, Maria Ivanovna consulta harta turistică a României pe care, în gând, a străbătut-o de mii de ori. Cred că nu era drum de munte, drum de țară, șosea, drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochii deschiși, vise prin care ne descărcăm tainele. Este amuzant să te întrebi la ce visează, în general, lumea. Chiar și sondajele cu scop electoral aceasta "sondează", deși nu o fac explicit. Ce n-ar da un concurent visător la gloria unei demnități să știe la ce visează, efectiv, majoritatea alegătorilor! Dacă ar ști precis, îmi închipui că ar proceda în stilul "punct și de la capăt", lăsând de o parte, cu grăbirea și lejeritatea care îi sunt pe deplin familiare, orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am mai vorbit), editura a trecut între clauzele contractului și obligația de a se înlocui treptat limba franceză cu limba germană. Am șters imediat și fără ezitare această clauză, păstrând caracterul precumpănitor francez al acestei publicații, deși eram în epoca „gloriei” militare și politice germane. Aceasta în ceea ce mă privește pe mine. În Ianuarie 1938, un ziarist francez întrebându-l pe Corneliu Codreanu de ce este anti[-]francez, Căpitanul a protestat vehement, declarând aproape textual: „Este cea mai mare greșeală să se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de brazi, la pâclele din văi, la masa tâlharilor de pe obcină și la Suha sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare pe Labiș, nu atât pe cât s-ar fi așteptat. Erau vremuri în care nontalentul răzbea cu prea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Nicolae Labiș - 1956 - Anul ocultat”. Stela Covaci, văduva celui mai bun prieten al lui Labiș, face o dezvăluire senzațională. A existat în 1958 un proces politic, în care Labiș se află pe lista acuzaților unde, alături de Aurel Covaci, mai apar Gloria Barna, Steliana Pogorilovschi, Vasile Albu, Nicolae Mihai, Grigore Vereș. Textul care însoțește sentința nr. 839 din 3 septembrie 1958 a Tribunalului Militar București conține toate discuțiile purtate în acest grup, discuții dușmănoase la adresa Securității statului”. Dacă ar mai fi trăit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o ironie care, la insistența mai bufonă a unei belele de elev, se transforma în reacție jignită. Chiar și așa, profesorul se mulțumea să-i adreseze nesimțitului doar o poreclă: „mascalțone”. Din asta, respectivul își făcea însă un titlu de glorie. Când preda, lui Mauriciu Papastopol îi plăcea să născocească replici de teatru, cu personaje ce intrau în rol, cu dialog și efecte după tipicul genului dramatic. Profesorul devenea un actor, unic interpret al istoriei pe care o evoca. Apela la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Bătrânii au început să încurce ițele tinerelor generații care, pentru a desface nodul gordian au găsit o singură soluție: tăierea lui. Și astfel bătrânii au fost tăiați de la rădăcina vieții. Aminteam de perioada romantică a învățământului academic din România, de „gloria” marelui zoolog Ioan Borcea. Gândind retrospectiv, profesorul Ioan Borcea, a cărui operă științifică am amănunțit-o în existența mea, mi se pare cu adevărat uriaș prin tot ce a făcut. Profesorii mei cu bucurie și cu emfază se declarau fiii
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
noi și pentru alții. Un creștin care suferă cu seninătate, resemnat la dispozițiile Providenței, este un paratrăsnet care ține la distanță flagelurile omenirii. Este un magnet de haruri pentru toți. Este o comoară de bogății cerești, un înger care cântă gloria milostivirii lui Dumnezeu. Oh, dacă am putea și noi, iluminați de credință, să traducem, nu doar în teorie, ci și în practică, valoarea și meritul suferinței! Dacă am putea înțelege ce mari binefăcători sunt aceia care suferă cu Cristos! - Suferința
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
concelebrantului său, monseniorul Andrea Pangrazio, misiunea reevocării personalității și vieții scumpului său prieten don Giovanni Calabria. Nouăsprezece zile mai târziu, la 26 decembrie 1954, a murit și el. S-a reunit și a reintrat în compania scumpului său prieten în gloria și în iubirea lui Dumnezeu Tatăl». Vizitatorul Apostolic: dom Emanuele Caronti În dureroasa istorie a aprobării Constituțiilor și a Vizitei Apostolice, se vede eminent credința deosebită și respectul specific lui don Calabria față de autoritatea care venea în numele Sfintei Congregații a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unire mult mai intimă cu Isus. Programul dumneavoastră, don Giovanni în Cristos preaiubit, să fie acest motto: urcare, urcare prin exercițiul virtuților, mai ales a ascunderii și a tăcerii, la cucerirea perfecțiunii religioase și sacerdotale. Însă, atunci când o va cere gloria lui Dumnezeu, să nu vă fie teamă că nu ați corespunde propunerilor, ci vorbiți cu sfântă libertate. Considerați ca sigură această voință lui Dumnezeu, care l-a ales pe preotul său Calabria ca instrument pentru înfăptuirea operelor de bine spre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
edificiu capilar proptit cu piepteni și alte ace întăritoare pe margine. Marea noutate a Palatului de Gheață atrăgea publicul pe oglinda pistei sale artificiale; începînd cu orele cinci lumea "bună" ceda patinele petrecăreților și hetairelor ale căror nume cunoscute făceau gloria almanahului Gotha galant: Liane de Lancy, Emilienne d'Alençon, Irma de Montigny... Apoi mai era și viața de noapte, din Montmartre la Maxim's și Jardin de Paris, unde refrenele cîntecelor la modă, de o profunzime greu de pătruns: "En
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de dinainte de 1914: cavaleri ai gărzii cu cască Lohengrin, husari din Grodno îmbrăcați în verde și carmin, grenadieri, Preobrajenski 25, aduceau o notă de veselie în acea manifestație de forță abia temperată de norii de praf ce se ridicau în gloria sîngeroasă a soarelui de asfințit... ... Asfințit de soare: expresie nu tocmai exactă, căci în anotimpul cînd am fost la St. Petersburg era vremea nopților albe26. Astrul zilei cobora la orizont ca mai apoi să se ridice iar spre zenit: spectacol
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
locuințe antice, rămîne inegalabilă lucru pentru care trebuie să ne felicităm. Ce ar mai fi panorama Veneției, văzută dinspre lagună, fără vîrful Campanilei dacă s-ar fi renunțat, după ce a căzut, la reconstruirea ei cu atîta fidelitate? Monumentul înălțat întru gloria noii Italii, sprijinit pe Capitoliu și adăpostind după războiul din 1915, sub altarul patriei, mormîntul Soldatului necunoscut, este în genere calomniat. Albul construcției nu se potrivește cu tonurile aurite ale pietrelor romane învecinate. Trebuie știut că arhitectul, autorul acestui monument
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
invitatul răsfățat odinioară de Ludovic al II-lea al Bavariei și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale scenei, chiar și cînd pierduseră prospețimea și deveniseră afoni, cum era venerabilul tenor Winckelmann care, sub pretext că însuși Wagner îl învățase aceste roluri, se crampona de repertoriul de la Bayreuth fără a mai avea voce. El nu a părăsit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]