8,741 matches
-
-l descriu, pentru că n-avea nimic special și, oricum, altceva e mai important. Pe fotoliul rabatabil din spatele mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din câte am putut să-mi dau seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că, În timp ce lucra, obosise, redusese lumina, Își așezase capul pe mâini să se odihnească puțin și adormise În poziția aceea incomodă. Nu știam ce să fac. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai umană. În sala Consiliului, șase inși cu figuri grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de judecată reunit pentru condamnarea unui criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar o chestiune de timp să se convingă că sunt nevinovat. Ipoteza că ar fi folosit asasinarea doctorului Wagner ca pretext pentru a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi deveniseși simpatic Înainte de a te cunoaște și, pentru că n-aveam Încredere că, odată Încăput pe mâna altcuiva de aici, ai mai fi ajuns teafăr la destinație, m-am autopropus și am insistat să te preiau eu. Nu ești singurul ins din lume bântuit de suspiciuni. Poate nu te amenința nici un pericol, dar mai știi?! Eram mult prea curios să te cunosc pentru a-mi permite să risc. Și știi de unde provenea interesul meu pentru persoana marelui Adam Adam? N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu este decât un construct lingvistic exterior realității asupra căreia se exercită și că gândirea lumii nu-i totuna cu cunoașterea ei... - Roger, iartă-mă, e o Întrebare tâmpită, dar tu ești chiar fizician? Știi cam prea multe pentru un ins care, În mod normal, n-a avut tangență cu umanioarele. Și, cu toate astea, te miști lejer În mitologie, artă, istorie, citezi din Winckelman, din Voltaire... Mă complexezi, zău, și te rog să mă crezi: chestia asta nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sub formă de informații la dispoziția Centrului. Sursa principală o reprezenta internetul, dar monitorizarea nu se limita la el, după cum mi-a precizat șeful sectorului, un italian după nume, Valentino Negrinni. Se mai primeau date și pe alte căi, Însă insul nu s-a arătat prea generos cu detaliile, În sensul că a schimbat vorba brusc, ca-n proverbul etrusc. Noroc că nu toată lumea de pe-acolo suferea de secretomanie cronică, așa că mi-a trebuit puțin timp să am confirmarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am ieșit din ascunziș, făcând cei câțiva pași care ne despărțeau de intrarea În firidă. Dacă cei doi s-ar fi Întors brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comunică glacial că este concediat și că, din momentul respectiv, Înțelegerea cade, Întrucât una dintre părți i-a Încălcat prevederile. „Dumneata ai fost angajat să pierzi, nu să câștigi; prin urmare...” Până ca Nicolae Corbu să-și revină din uluială, insul a scos dintr-un sertar un teanc de bancnote și i l-a Înmânat: „Ai aici un bonus de cincizeci de mii de franci pentru modul exemplar În care te-ai comportat pe durata contractului”, i-a spus și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este pretextul, acoperirea. Miza reală o reprezintă schimbarea funcției și a menirii Centrului. De la Începuturi, rolul lui a fost să vegheze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cutume pe care existența socializată l-a transformat Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
manuscrise - folosesc termenul În sens larg, unele texte erau dactilografiate, altele printate - se numărau cu miile, erau zeci de mii de pagini nepublicate, ajunse acolo prin nu știu ce mister, o bibliotecă Întreagă de cărți necunoscute decât autorilor lor și, probabil, câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără rost pe poteci iluzorii, presărate cu litere Îmbârligate... Hopa! Ia stai puțin, m-a luminat subit o idee. Litere... De ce litere? De ce corpurile de rafturi nu fuseseră, de exemplu, numerotate cu cifre de la unu la șapte? Dacă pui zece inși să ordoneze termenii unei mulțimi, nouă dintre ei aleg cifrele, numerotarea - e mai comod, mai clar, mai ușor de vehiculat, mai puțin creator de confuzii. Americanii, popor tânăr, elementar și pragmatic prin excelență, au tăiat nodul gordian În materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-a prezentat pe celălalt ins aflat În cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv totuși, respirând o siguranță de sine bine temperată de doi imenși ochi verzi. De la ei am aflat că, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, taxiul care, În urmă cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
anumite măsuri, financiare, care s-ar fi putut lua și care ar fi putut îmbunătăți simțitor situația. Salazar meditase îndelung asupra lor. Proiectele de legi se aflau în mapa lui. Necunoscând decât de departe viața parlamentară, își închipuia că orice ins competent va fi invitat să propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără să adere la viața politică a Republicii, își putea servi patria în calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dreptatea să se realizeze, fără ca situația fiecăruia să se îmbunătățească". Pentru că, precizează profesorul Salazar, proletariatul socialist, caută "pacea în lume" printr-o revoluție mondială, în timp ce creștinismul crede în "pacea lui Hristos", realizabilă numai printr-o anevoioasă ascensiune spirituală a fiecărui ins în parte. Critica pe care o face iluziilor create în jurul ideilor de muncă, bogăție și putere - iluzii care provoacă și susțin agitațiile muncitorești de pretutindeni - o vom regăsi în întreaga sa activitate economică și socială de mai târziu. E greșit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
economică, și i-a dat, ca să-1 exercite în voie, dreptul de a interveni în constituirea Statului". Dar acest "cetățean" e o abstracțiune. Adevărata realitate e familia, "celulă socială ireductibilă, nucleu originar al cătunului, al municipiului și, deci, al națiunii". Insul se valorifică și e creator în cadrul familiei și al asociației profesionale. Se abandonează o ficțiune - partidul - pentru a clădi pe o realitate, asociația". Pentru întîia oară de când i s-a încredințat ministeriatul Finanțelor, Salazar vorbește despre corporații, mărturisind astfel consistența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu de care parte sunt? Mi-era rușine să-mi răspund că, fie doar și din frică, din lașitate, trecusem de partea celor care ucideau bisericile. Acel difuz sentiment al înstrăinării în propriul timp, al nevenitului din nici un trecut, al insului nelegat decât de prezentul clipei mă ducea, adeseori, să cred că până și dărâmarea bisericilor făcea parte din viața nouă pe care o tot așteptam să ne cuprindă pe mine și pe ai mei. Abia târziu, când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să se lase fiert de aparenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se părea pierdere de timp. Dar dincolo de aceste mofturi de ins țâfnos rămâne marea lumină a prieteniei care ne-a unit în anii noștri tineri și care și acum, în pofida acestor fleacuri de izmeniri ale mele (și poate nu numai ale mele), încă ne luminează sufletele, ne spuzește nostalgiile. Rămâne tonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură, de șantier, de întreprindere, de trust, de Direcție Generală, de Minister, la Prim-Ministru, Șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe picioare, mi se pare că prind a pricepe de unde vine indignarea urlătorului. Veche și de neschimbat greșeală a celui care bea în zi de leafă. N-am cum să-l compătimesc. El singur și-a făcut-o. Nici urletele insului nu mi se mai par de nesuportat. În fond, își are și el problemele lui, furiile lui, sarcinile lui, necazurile lui, demnitatea lui și toate celelalte ale lui. De ce să i le răscolească, la urma urmei, un nenorocit care bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să apară și să dispară după legi pe care nici ea nu le știe. Să cred, uneori, că în dimineți din acestea când regretele văd cum vin și pleacă în mine fără durere, poate și eu, pentru ea, sunt un ins oarecare al unor dimineți când crede că-i prezic ceva din ziua ce va urma... Azi-noapte a fost cutremur. M-am trezit buimac, ușor speriat din somn. Tocurile ușilor scârțâiau, din bucătărie se auzeau clinchet de pahare și zgomotul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]