10,350 matches
-
căderii îi fulgeră în minte melodia pe care n-o găsea când o căuta! în acest caz, inspirația e renașterea spontană, luminoasă, sintetică, a unei mai vechi preocupări nearticulate. Dar această revenire împlinită nu distruge nimic din natura extraordinară a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E o stare nouă, trăită cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiască exaltare și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației este impersonalitatea, cum o numește Richard Muller Freienfels, ceea ce vrea să spună că artistul, deși e prins cu întreaga personalitate vibrândă în inspirație, are sentimentul că nu el e cauza ei, ci cauza stă într-o putere care îl depășește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației este impersonalitatea, cum o numește Richard Muller Freienfels, ceea ce vrea să spună că artistul, deși e prins cu întreaga personalitate vibrândă în inspirație, are sentimentul că nu el e cauza ei, ci cauza stă într-o putere care îl depășește și e în afară de dânsul. Cum zic Părinții bisericești despre scriitorii sacri ai Bibliei: că sunt flaute prin care cântă Duhul Sfânt, sau cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-o să simtă că „personalitatea ei nu era decât un instrument prin care lucra spiritul”. Delacroix, de la care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Delacroix, de la care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate al inspirației. E adevărat că această suprapersonalitate nu e văzută clar de artiști și nici nu e determinată cu precizia și certitudinea misticilor când vorbesc de prezența supranaturală și personală a lui Dumnezeu în extaz. Acest aspect nedeterminat suficient în mărturisirile artiștilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Dumnezeu în extaz. Acest aspect nedeterminat suficient în mărturisirile artiștilor îl face, desigur, pe Leonce de Grandmaison să definească experiența artistică drept o imagine sau o schiță a experienței mistice. Raportate la starea de conștiință, cele trei aspecte ale inspirației, ce trebuiesc înțelese ca o simultaneitate, iar nu ca o succesiune, apar ca: 1) o dispariție a lumii; 2) o dispariție a conștiinței proprii; 3) intrarea în altă formă de conștiință. Recunoscând aceste note caracteristice extazului artistic, Richard Muller-Freienfels și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extazului artistic, Richard Muller-Freienfels și ca el majoritatea esteticienilor, nu face altceva decât să împrumute notele deosebitoare ale extazului religios. Ele alcătuiesc de fapt acea tehnică psihologică, de care am vorbit și care e oarecum comună celor două feluri de inspirație. Conștiința despre lume dispare cum dispare conștiința de sine. Dar ce poate să însemne această „nouă formă de conștiință” în care intră insul în extaz, fie el artist sau mistic? Ea nu e altceva decât dualitatea de care am vorbit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nouă a unei dominații transcendente. Esența extazului e tocmai acest sentiment de dominație transcendentă, trăit în felurite grade de intensitate. În orice caz, mai slab de artist și incompatibil mai tare de mistic. Dar noi credem că problema principală a inspirației stă tocmai în această dualitate, în acest sentiment de dominație transcendentă al subiectului extatic. Pentru psihologia pozitivistă, dominația transcendentă n-ar fi decât o iluzie, n ar fi adică decât o proiecție a inconștientului. Teoria aceasta a formulat-o William
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întâi printr o perioadă de incubație, de coacere a ideii. Toate preocupările lui similare din această perioadă cad pe rând în fundul sufletului, în inconștient, ca o flotă ce s-ar cufunda în ocean. La un moment dat se produce fulgerul inspirației, care n-ar fi altceva decât un proces de năvălire de la periferia sufletului la centru, o ridicare neașteptată a fondului depozitat în inconștient și ocuparea conștiinței obișnuite. Năvala e atât de surprinzătoare încât subiectul care o suferă are impresia unei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deci de nici un dualism real, de nici o putere transcendentă care își impune dominația, ci de o proiecție a inconștientului în marginile stricte ale imanenței psihologice. Teoria lui James însă nu rezistă criticii. Ea ar fi verosimilă în cazul când toate inspirațiile și toate convertirile ar fi precedate de o perioadă de pregătire, de coacere sau de incubație. În cartea sa Psychologie de la conversion, Th. Mainage observă cu perfectă dreptate că există convertiri fără absolut nici o perioadă de incubație. De pildă convertirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inconștient și să ia locul conștiinței obișnuite. Tocmai în asemenea cazuri însă sentimentul dominației transcendente este incomparabil mai intens. Cu cât convertirea e mai surprinzătoare, mai neașteptată, cu atât certitudinea dualismului e mai puternică. Exact același lucru se petrece în inspirația artistică. Dacă sunt inspirații pregătite prin incubație, sunt foarte numeroase cazurile în care o formă artistică apare în spirit fără să fi fost vreodată gândită mai dinainte. Nu e nevoie să dăm mărturisiri, fiindcă ele se pot găsi în orice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
locul conștiinței obișnuite. Tocmai în asemenea cazuri însă sentimentul dominației transcendente este incomparabil mai intens. Cu cât convertirea e mai surprinzătoare, mai neașteptată, cu atât certitudinea dualismului e mai puternică. Exact același lucru se petrece în inspirația artistică. Dacă sunt inspirații pregătite prin incubație, sunt foarte numeroase cazurile în care o formă artistică apare în spirit fără să fi fost vreodată gândită mai dinainte. Nu e nevoie să dăm mărturisiri, fiindcă ele se pot găsi în orice tratat de psihologie a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pregătite prin incubație, sunt foarte numeroase cazurile în care o formă artistică apare în spirit fără să fi fost vreodată gândită mai dinainte. Nu e nevoie să dăm mărturisiri, fiindcă ele se pot găsi în orice tratat de psihologie a inspirației. Dar mai mult decât atât: sentimentul dominației transcendente poate să preceadă însăși convertirea. E cazul Fericitului Augustin, care a auzit glasul ceresc în grădina de la Milano și numai după un interval de timp de la această clipă dominatoare s-a convertit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însăși convertirea. E cazul Fericitului Augustin, care a auzit glasul ceresc în grădina de la Milano și numai după un interval de timp de la această clipă dominatoare s-a convertit la creștinism. Acest caz de asemenea își poate găsi paralelismul în inspirația artistică. Astfel cele două convertiri celebre în istoria creștinismului și toate câte le seamănă, ruinează fără replică teoria lui James. În aceste cazuri, inconștientul nu poate proiecta iluzia dominației transcendente fiindcă nu există în el nici un depozit anterior, aderent la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În aceste cazuri, inconștientul nu poate proiecta iluzia dominației transcendente fiindcă nu există în el nici un depozit anterior, aderent la convertire. De altfel James însuși recunoaște că dominația se poate explica și teologic, ca o intervenție a puterii divine în inspirație. Cu toată șubrezenia acestei teorii, psihologia modernă face un abuz nelimitat de inconștient în explicarea fenomenului artistic și a celui mistic Numai că inconștientul astăzi nu mai e conceput ca un fund de ocean în care au căzut flotele ideilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această lume, o biată cârtiță care sapă din instinct, fără conștiința puterii proprii. Teoria lui William James, ruinată de realități psihologice, ce nu se pot contesta, face să rămână în picioare dualismul atestat în unanimitate de artiști și de mistici. Inspirația nu se poate explica decât ca fiind de ordin transcendent. Fulgerul ei nu orbește conștiința, precum soarele privit în plin nu lovește ochiul decât aparent. Dar precum discul soarelui rămâne o vreme pe retină, tot astfel rămâne în conștiință imaginea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
explica decât ca fiind de ordin transcendent. Fulgerul ei nu orbește conștiința, precum soarele privit în plin nu lovește ochiul decât aparent. Dar precum discul soarelui rămâne o vreme pe retină, tot astfel rămâne în conștiință imaginea luminoasă imprimată în inspirație, imagine ce trece apoi în opera de artă. Inspirația nu anulează facultățile naturale, ci le stimulează în direcția fondului caracteristic din om: pe artist în direcția genialității creatoare din ci; pe mistic în direcția sfințeniei și a faptelor legate de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu orbește conștiința, precum soarele privit în plin nu lovește ochiul decât aparent. Dar precum discul soarelui rămâne o vreme pe retină, tot astfel rămâne în conștiință imaginea luminoasă imprimată în inspirație, imagine ce trece apoi în opera de artă. Inspirația nu anulează facultățile naturale, ci le stimulează în direcția fondului caracteristic din om: pe artist în direcția genialității creatoare din ci; pe mistic în direcția sfințeniei și a faptelor legate de sfințenie. Mistica ortodoxă în special realizează un acord suveran
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realizează un acord suveran, când declară că locul prin care Dumnezeu se descoperă sufletului nu este inconștientul, ci spiritul, mintea inteligența, conștiința. Mintea e tronul lui Dumnezeu în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii creștine. Iar fenomenul inspirației, indifernt de ce nuanță ar fi ea, se exprimă prin formula inveraiabilă „luminarea minții”. „LOCUL” INSPIRAȚIEI Examinarea procesului psihologic al inspirației ne-a dus la concluzia unei dualități, în virtutea căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este inconștientul, ci spiritul, mintea inteligența, conștiința. Mintea e tronul lui Dumnezeu în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii creștine. Iar fenomenul inspirației, indifernt de ce nuanță ar fi ea, se exprimă prin formula inveraiabilă „luminarea minții”. „LOCUL” INSPIRAȚIEI Examinarea procesului psihologic al inspirației ne-a dus la concluzia unei dualități, în virtutea căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă parte un non-eu, o putere din afară de subiect, care dăruiește inspirația. Marii artiști sunt de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inteligența, conștiința. Mintea e tronul lui Dumnezeu în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii creștine. Iar fenomenul inspirației, indifernt de ce nuanță ar fi ea, se exprimă prin formula inveraiabilă „luminarea minții”. „LOCUL” INSPIRAȚIEI Examinarea procesului psihologic al inspirației ne-a dus la concluzia unei dualități, în virtutea căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă parte un non-eu, o putere din afară de subiect, care dăruiește inspirația. Marii artiști sunt de acord asupra acestei dualități, pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inveraiabilă „luminarea minții”. „LOCUL” INSPIRAȚIEI Examinarea procesului psihologic al inspirației ne-a dus la concluzia unei dualități, în virtutea căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă parte un non-eu, o putere din afară de subiect, care dăruiește inspirația. Marii artiști sunt de acord asupra acestei dualități, pe care de altfel o implică însăși noțiunea de inspirație. Misticii religioși nu numai că recunosc acest caracter de dualitate, dar cu o incomparabilă tărie și certitudine văd în noneul, care dăruiește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă parte un non-eu, o putere din afară de subiect, care dăruiește inspirația. Marii artiști sunt de acord asupra acestei dualități, pe care de altfel o implică însăși noțiunea de inspirație. Misticii religioși nu numai că recunosc acest caracter de dualitate, dar cu o incomparabilă tărie și certitudine văd în noneul, care dăruiește inspirația, o suprapersonalitate infinită, pe care o numesc Dumnezeu, în desăvârșită concordanță cu doctrina creștină. Știința psihologică descrie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]