8,698 matches
-
un timp anterior începutului de basm. Zmeul nu îl văzuse încă niciodată pe erou dar (...) știe că acesta există, ba chiar mai mult - știe că va pieri de mâna lui”. Altminteri, comportamentul zmeului și uneori chiar descrierea lui merg spre ipostaza antropomorfizată: „Imediat a venit împărat cu tot’ și când a văzut.ce-a văzut? Un om d-o statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așa în cât nu se alesă șteamătă de el” (Vidra de sus - Alba). Mezinul dintre 101 frați („ala o fost năzdrăvan”) știe unde se află 101 surori de măritat: „la mama Mămonului/ în fundu Sodomului”. Mama zmeoaică are aici o ipostază creștină, mamon fiind un arhaism regional pentru diavol, ori căpetenia acestora. Tocmai fiica ei cea mică, ținută închisă, în conformitate cu ritualul inițiatic feminin, constituie mireasa excepțională a mezinului, infuzând astfel lumea cu energiile intacte ale sacrului. Localizarea tărâmului inițiatic pătrunde la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a feminității materne rezidă în capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a maternității negative, ea îi expulzează pe copiii neofiți din mundan, prin brațul tatălui, biet instrument al scenariului. Mama zmeoaică provoacă puterile lăuntrice ale feciorului și trebuie anihilată pentru a lăsa fertilitatea lumii să înflorească. Preopinent în Dămean și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Găftița. Din nou lupta este câștigată prin istețime, și nu numai prin forță, ca sugestie a faptului că, deși e capabil să amenințe ciclic Creația, Haosului îi lipsește forța nucleică: inteligența ordonatoare rezervată oamenilor. Samodiva apare în colinde și ca ipostază a vidrei - paznic al apelor mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protector al celui aflat pe cale fără întoarcere”. Știm că neofitul intră în aceeași clasă cu „dalbul de pribeag”, amândoi fiind plecați spre un alt nivel existențial, unul al „lumii cu dor”, celălalt al celei „fără dor”. Poate cea mai aspră ipostază a inițiatorului, Vidra din balada Vidros I(11) pedepsește dur pe Antofiță pentru încălcarea unui tabu aparent: pescuitul în „marea cea mai misterioasă și mai adâncă, (...) locul care face legătura dintre lumea noastră și lumea cealaltă”. În realitate, orbirea flăcăului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
I(11) pescuitul fabulos fiind condiția obligatorie a nunții. În basme, vânătoarea reprezintă ocupația specifică pentru junele ajuns la vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin pădurea ce anulează contingentul se adâncește cu scenariul căutării animalului mitic cu rol de călăuză sau ipostază totemică a alesei. Flăcăul căruia i s-a promis în schimbul ieșirii în lumea albă „Fata Brună,/ cu Fața Rumenă,/ cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă” urmărește în mod instinctiv traseul care îl va conduce, la momentul magic spre ursita de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie că încalcă voit sau din neatenție (încetinire a reflexelor cotidiene) granița cu haosul, flăcăul trebuie să cucerească prin vânătoare tărâmul numinos. O ipostază ofidiană a haosului ce amenință creația trebuie înfrântă de Iovan Iorgovan, iar proporțiile șarpelui devin cosmice, în acord cu funcția personajului, adevărat „erou cultural” din clasa lui Perseu, Herakles, Apollo, Marduk, Ghilgameș, Sfântul Gheorghe și alții. Mistricean, „om ca toți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea de a provoca eroismul latent și de a stârni puterile cosmocratoare ale voinicului. „Fala”, care devine motivul intrigă al încercării inițiatice, vine din partea „Cerbului Runcului,/ Fiara câmpului” (Coconi-Ilfov), adevărată ipostază a haosului invaziv. Domeniul lui este al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a lăudat/ Că nimi n-a aflat/ Pe und' se hrănește,/ Pe und' se umbrește,/ Că dânsul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Munții la vânat./ Punte și-au d-aflat,/ Urmă de cerb mare./ Atât au urmărit,/ Pân’ s-au rătăcit/ Și s-au neftinat/ Nouă cerbi de munte” (Urisiu de Sus - Mureș). Tatăl este aici, ca în basmele cu fecioara războinic, ipostaza maestrului inițiator, bătrânețea lui se traduce în cunoaștere și capacitatea de a modela abilitățile neofiților, dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gestul ruperii viței figurează încercarea haosului de a pătrunde și anihila domeniul uman a cărui încercuire magică a distrus-o. Mai mult chiar, cerbul își împodobește coarnele cu simbolul cunoașterii umane, atingând o culme a sfidării universului domestic. Via adaugă ipostazei de arbore sacru „expresia vegetală a nemuririi”, tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare ce-o faceare,/ Lua sora giunelui” (Dobra - Hunedoara). În colinda aceasta provocarea nu mai este generală, ci este destinată clar eroului, prin răpirea surorii sale, act specific zmeilor. Deși nu este un motiv cu răspândire, uneori leul apare ca ipostază a acestor făpturi specializate pentru basm. Atributul de „câne rău” descrie forțele dezlănțuite ale fiarei la vânarea căreia tânărul pornește, chiar și în absența unei chemări exprese. Grație legăturii mitice dintre leu și flăcău, gesturile celui dintâi sunt aflate și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de la cap” (Fărcașele - Olt). Întregul pământ se mișcă pentru a restabili starea de conștientă întemeietoare, fiindcă Terra Genetrix însăși resimte nevoia regenerării arhetipale. Un text din colecția basmelor ardelenești culese de Ion Pop-Reteganul conține imaginea artistică a cornutei nimicitoare în ipostaza unui taur sălbatic care strică recoltele: „E un taur mare, (...) e cu părul sur, cu două coarne de câte o jumătate de stânjen de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
detaliul dentiției înfiorătoare, asupra căreia se insistă și în descântece, ca indiciu pentru monstruos: „Săntâlniră/ Cu nouă gologoane negre,/ Cu cozâle rădicate,/ Cu urechile dabalate, Cu dințî lizâț’,/ Cu ochii beliț’” (Rogoz - Maramureș). Amestecul de trăsături animaliere și, în special, ipostaza de ciclop a bourului îl circumscriu exclusiv zonei întunecate a „forțelor obscure, instinctuale și pasionale. Lăsate în voia lor, neasumate de către spirit, ele nu pot decât să joace un rol distructiv, în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spirit, ele nu pot decât să joace un rol distructiv, în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin iradierea fecundității vegetale, ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul dispare, confruntarea între vânat și erou este directă, iar legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremonial pentru român, ne-o spune faptul că în creațiile populare protagoniștii refuză să îl schimbe, să îl vândă sau chiar să îl dea ființelor divine. Paharul înglobează un cumul de semnificații ce dau împreună imaginea „destinului uman, fie în ipostază pozitivă, fie negativă, pe întreaga durată a vieții sau în momentele ei principale”. Prin colinde, motivul în discuție asociază animalul totemic, din copitele căruia se vor face paharele, cu simbolurile creștine: grâul, vinul, mirul, pictate în interiorul cupei ceremoniale cu existență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile asupra colindelor de tip III, 65, Ciuta proroacă, sau III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trecerea simbolică, saltul mitic, apa are un rol fertilizator, în timp ce muntele marchează spațiul superior, al inițierii. Ciuta proroacă, sau care își sfătuiește aparent rău puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și prin aceasta se integrează faunei inițiatice. Haosul are numeroase întrupări zoomorfe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-o pădure foarte frumoasă. În ziua când trebuia să se scalde el cu soția lui - când să ducea-n zua aia, nu găsa pe nimeni. Adică nu mai găsea nici un pic dă lapte. Nu știu cum dispărea”. Împăratul viteaz este aici ipostaza posterioară a inițiatului, care a civilizat lumea și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al lumii, suveranul de aici dispune de o rezervă uriașă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut stâncă dă piatră” (Scheiu de SusDâmbovița). Porunca magică utilizează timpul conjunctiv prezent ce materializează voința divină fără întârziere. Efectul vorbelor este egal resimțit cu sens imperativ de armăsarul feciorului, demonstrând o dată în plus trupul spiritual comun al perechii eroice. Ipostaza avimorfă a feminității sacre împietrește voinicii care au pătruns pe tărâmul ei prin cele 24 de melodii cântate de ea și prin gestul magic al așezării pe umăr. Atingerea umărului circumscrie individul în mod spiritual într-o dimensiune superioară și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mi și tu mie bine. Dă trei ori le-anghițât, dă trei ori le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după ceafă la mă-sa șî l-a făcut mai mândru șî mai frumos pă cioban”(Valea Mănăstirii - Argeș). Ipostaza teriomorfă a monstrului înghițitor conține și simbolistica strămoșilor care asistă la inițierea neofitului și de aici rezultă funcția de călăuză psihopompă a șarpelui. „A intrat în gură. ’Ce: - Stai acolo pă măsălele mele, ’ice, fără teamă, că n-am nimic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
băgat în gura lui. Când a ajuns acolo în țara șărpească (...) A luat căpăstru ș-a intrat în gura băiatului șî l-a petrecut iar în țara noastră din țara șărpească, d-acolo”(Valea Mănăstirii - Argeș). Funcția inițiatică vine perfect ipostazei ofidiene; „animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune și devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în miturile antitetice cele mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de Aur și Barbă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alte „forme interimare de devorare, când devoratorul nu mai este ucis din interior, ci din afară, ca pas următor al motivului”. Rezultă din această afirmație că întreaga desfășurare de scenarii inițiatice în care flăcăul trebuie să prindă sau să ucidă ipostazele zoomorfe ale haosului poate fi privită ca un avatar al îngurgitării și regurgitării de către un monstru. Vânătoarea și neutralizarea bestiei printr-o acțiune exteri¬oară animalului primesc aceleași semnificații ale înghițirii, locul pântecului uriaș al creaturii luându-l tărâmul celălalt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]