9,213 matches
-
al doilea tiraj. Documentele Aspern erau, după părerea lui Henry, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le făcuse vreodată și mai scrisese În ultimul timp alte câteva povestiri care Îi dăduseră aceeași satisfacție - În special una de o ironie tăioasă, intitulată Lecția maestrului, despre un scriitor talentat, care Își sacrificase integritatea artistică pe altarul „idolilor pieței; al banilor, luxului și «lumii»; al școlilor pentru copii și al veșmintelor pentru soție; al tuturor acelor lucruri care te Împing pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă, căzură de acord asupra formei Calea doamnei Jasper. Tăcerea se așternu din nou. Spre sfârșitul lui noiembrie, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care Fortuna Îl copleșea pe autorul lui Trilby nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și totuși, n-ar fi putut nega - dar spera că nu o arăta și altora - că situația avea o ironie care, când o contemplai, Îți lăsa un gust amar. Era mai mult decât probabil ca Du Maurier, aflat abia la a doua Încercare de a scrie un roman, să fi vândut mai multe exemplare decât vânduse el În toată cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doua Încercare de a scrie un roman, să fi vândut mai multe exemplare decât vânduse el În toată cariera lui literară de până acum. Și aceasta cu o temă pe care i-o oferise lui, gratis. Era cea mai mare ironie a Întregii afaceri, chiar dacă nimic din ce ar fi putut face el cu această donnée nu ar fi gâdilat gustul publicului În același fel plăcut. Motivul pentru care Du Maurier reușise să Îl gâdile Într-o asemenea măsură fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ziua care i se păruse, În timp ce o trăia, cea mai lungă din câte cunoscuse, simțea că nici una dintre aceste metode narative - și cu siguranță nu cea pe care o prefera el - nu ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În rest, jocul devenise aspru și mecanic, inclusiv interpretarea exagerat de explicită a rolului principal de către Alexander. „Vai, biata piesă mutilată, masacrată prin simplificări brutale!“ izbucni el Într-un post scriptum către William, a doua zi. Îi Împărtăși fratelui său ironia faptului că Guy Domville stârnea mult mai multe scrisori de laudă din partea celor care o văzuseră decât oricare altă operă a sa, indiferent de formă. Dar nu-i spuse nici lui William, nici altcuiva că una dintre aceste scrisori fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care să o gonească. — Nici nu știu ce să spun, Kiki. E sfârșitul unei epoci. Hampsteadul n-are să mai merite vizitat fără tine. Dar tu și cu mine ne vom vedea mai des, prietene. — Asta așa e, deși... — Deși ce? Ca o ironie, eu mă gândeam să părăsesc Londra, spuse el. — Cerule mare! Și unde să te muți? — Nu știu. Ideea abia mi-a venit. În realitate, ideea prinsese rădăcini Încă de la premiera cu Guy Domville, dar lent, pe tăcute, abia știută chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să spun exact ce i-am spus și cumnatului tău. Nu vreau să luptăm! Căzu deasupra lui. Apropo, zi-mi, te rog, înainte de-a mă omorî, întotdeauna aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și ai grijă! Câteva clipe trecură în liniște. Ceea ce adăugă ea puse capăt conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a găsi mediul perfect: Atât cât să simți durerea, dar să nu te doară. Așa că găsim ce căutăm. Esența. A privi în ochi. Suntem făcuți pentru a primi universul, mare, infinit, dar nu-l putem pătrunde pe cel mic, iar ironia este tocmai că avem nevoie de ultimul pentru a îl înțelege pe primul(Am observat că avem o problemă cu proporțiile. Spre exemplu, binele pe care ți-l face un om bun din fire pare mai puțin decât cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O: Nu, draga mea, de-a dreptul înfiorător. În jurul mesei, complet detașată, dar cu o plăcere diabolică, respirând din tot pieptul, de nimicnicire, mă iau de o persoană mitocană, reprezentanta acelei categorii (Pink ) pentru că pot, aproape pe degeaba, dar cu ironie și cruzime, foarte inteligent (strategic ). Ignoră-mă cât vrei. Dar te asigur că, deși nu mă bagi în seamă, sunt cât se poate de prezentă. Îți place sau nu, eu am de spus ultimul cuvânt. * Am citit măi demult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dar cu promisiuni fierbinți. Fu perfect. · Îl evitasem în ultimele zile. Iar acum stăteam în biroul său, îngropată în hârțogării, cercetând, înainte de a coborî la petrecere. Ce naiba crezi că faci? intră furtunos pe ușă. Bine, tu? Întrebai eu. Nu aprecie ironia, chiar dacă îi zâmbii puțin. Se vedea prin ochii lui că ține la mine, dar și că era furios. Nu renunți, nu? Pleacă! Nici într-un caz. Dădui din cap, în semn că nu, dar îndrăznii o privire scurtă de vinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
19 septembrie, am făcut schimbul de nume cu sora mea. - Ați schimbat numele?! - Da. Am făcut o rocadă cu sora mea. Eu intrasem într-o zodie în care începusem să mă țin cu dinții de pilotaj. Închipuiește- ți cu câtă ironie ar fi scris ziarele despre o aviatoare cu un nume atât de puțin fioros, precum Cocondy. Care zbura și pe-un bimotor dăruit de către sir Robert Floyd. Ar fi scris cu ironie. Înlănțuire de posibile ironii, care l-a și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu dinții de pilotaj. Închipuiește- ți cu câtă ironie ar fi scris ziarele despre o aviatoare cu un nume atât de puțin fioros, precum Cocondy. Care zbura și pe-un bimotor dăruit de către sir Robert Floyd. Ar fi scris cu ironie. Înlănțuire de posibile ironii, care l-a și împins mai târziu pe soțul meu, pur și simplu, să-l ucidă pe sir Robert Floyd. - Și dumneavoastră, doamnă Cocondy, ați putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Închipuiește- ți cu câtă ironie ar fi scris ziarele despre o aviatoare cu un nume atât de puțin fioros, precum Cocondy. Care zbura și pe-un bimotor dăruit de către sir Robert Floyd. Ar fi scris cu ironie. Înlănțuire de posibile ironii, care l-a și împins mai târziu pe soțul meu, pur și simplu, să-l ucidă pe sir Robert Floyd. - Și dumneavoastră, doamnă Cocondy, ați putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume? - Spre regretul meu, recunosc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărturisindu-și teama de a nu putea face un copil. N-ai decât treizeci și șapte de ani, mai ai încă ani destui ca să faci un copil, îi replicase Fiona pufnind pe nas. În zilele noastre, femeile nasc din ce în ce mai târziu. Ironia era că, până la treizeci de ani, Alison luase tot timpul pilule contraceptive, fiind disperată să nu rămână gravidă când mai avea atâtea lucruri pe care voia să le facă în viață. Iar acum, că era măritată și disperată să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să nu ne certăm de ziua mea. Ei, ia stați să vă mai aduc la toți niște șampanie! Julia a plecat căutând să uite de sugestiile deloc subtile ale soțului ei, iar Susan a rămas pe loc, tăcută, meditând la ironia situației. Era clar că James își dorea un copil și la fel de clar era că Julia era împotrivă. Ea își dorea un copil, dar Nick era împotrivă. Poate c-ar trebui să facem schimb de soți, s-a gândit ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gândești? Bărbatul părea sincer surprins. — Doar n-o să lași incidentul ăsta să ne distrugă căsnicia? Julia l-a privit atentă când bărbatul a rostit acele cuvinte și și-a dat seama că replica lui James nu conținea nici un gram de ironie. —Eu să nu las incidentul ăsta să ne distrugă căsnicia? a spus Julia obosită. Acum nu-și mai dorea decât ca discuția să se încheie, ca să se poată retrage și să-și lingă rănile. — Orice potențială distrugere este exclusiv din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i fie credincios. Fionei i-a venit o idee, așa că și-a vărsat gura de vin în pahar ca să se exprime. Poate că acum ai putea tu să fii junghiul din coasta ei, nu? Asta ar fi cea mai delicioasă ironie. Julia a zâmbit cu bunăvoință. —Asta așa e și crede-mă că și mie mi-a trecut prin minte posibilitatea asta. Mi-ar fi foarte ușor să-l tentez pe James și să-l mai aduc, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite în totalitate de orice altă formă de viață. Nici tropăit de animale, nici unduit de plante - nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gând întârziat de-al părinților lui - și așa apăruseră inițialele. P.S. Moonshy era intendentul orașului și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib al nobilimii să fie năpăstuit să sufere din pricina unei atât de puternice vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar fi trebuit să încerci, i-a spus Iocasta. Noi, ceilalți, suntem norocoși - vreau să zic că suntem imuni. — Precum regele care lua otravă în mod regulat, ca să se asigure că n-o să fie ucis, a zis Virgil cu o ironie apăsătoare. Da, încuviință serioasă Iocasta. Exact așa. Virgil a căzut înapoi pe pernă. — Iată ceva ce n-o să înțelegi niciodată, a zis el. Nimic nu se compară cu călătoritul. Nimic din tot ce-a fost inventat vreodată. — Las-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și va ține discursul. Uneori cred că dă iama prin proviziile lui de vin. Nu credeți c-ar fi un soi de ironie poetică: demagogul făcându-și curaj cu dușca și astfel încălcându-și propriile principii? Contesa încercă să râdă. — Dar ce anume striga? întrebă Vultur-în-Zbor. — SVOBODA, răspunse Irina Cerkasova. E în rusește. înseamnă LIBERTATE. O cerere ridicol de inutilă în condițiile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
partea masculină a campusului, Gribb nu mai era tocmai bătaia de joc a tuturor. Avându-l pe el ca soț, Elfrida se putea considera deșteaptă - asta dacă izbutea să creadă în el. își cunoșteau limitele și s-au căsătorit în ciuda ironiilor și a glumelor răutăcioase ale oamenilor. Așa se face că insula Calf a venit ca o revelație fericită. Aici el și-a găsit respectul de sine, iar ea și-a hrănit dragostea. Ignatius, numit așa după sfântul cel întunecat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
domnul acela palid, care a... e... De câteva zile n-am mai intrat În baie. Și nici n-am mai vorbit cu cineva despre asta, despre ceea ce se Întâmplă acolo, de teamă sa nu fiu crezut, ori să devin ținta ironiilor altora. O voi rezolva eu cumva, mi-am zis, fără prea mult tam-tam, fără prea multă publicitate ... Atât ar fi așteptat gureșii mei vecini, ca, de altfel, și toți ceilalți din preajma mea! Discreție totală - așa era cel mai bine! În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]