KorAP: Find »[drukola/base=lumina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...308 309 310 ...514 >

12,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

cred că ar trebui să ne bucurăm de surpriza pe care am înțeles că ne-a pregătit-o gazda noastră. În cele din urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu plumb fu oferit celuilalt Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună vocea puternică a Venerabilului. Iubirea, înțelepciunea, forța și frumusețea să fie cu voi! Duse o mână la inimă, apoi arătă spre primul și cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul rus hotărâse ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se pricepe la tot felul de servicii.” Și, din acel moment, consulul se luminase ca un cer de primăvară după o iarnă mult prea lungă. Mergea fluierând La Marseillaise, zâmbea tot timpul. Și asta cu atât mai mult cu cât, fiind sub imperiul unei fluențe, ba chiar inspirații deosebite, obținuse aprecieri măgulitoare și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu șiruri de coroane aurii. Trăsura trăsese deja la scară în fața cazinoului. Prințul respiră adânc și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

Întunericului. Ba nu: a ieșit luna, așa că vedem foarte bine și ajungem la școală. La școală, dar nu intrăm pe poartă: Nora mă trage la o bortă din gard.Pătrundem În livadă. În fața noastră un fel de colibe de pânză luminate pe dinăuntru și. Foarte luminate, numai că. Numai că Începe să miroasă ceva necunoscut. Și rău. Și. Tot a Vin-Românii, dar nu-i cal; nici tun. - A ce miroase, așa?, o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai să vezi. Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
participau la tot felul de recensăminte (ale oamenilor, ale bunurilor mobile și imobile, ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să dea cotele „către stat” (ah, acest „către” - nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
că trebuie să dea cotele „către stat” (ah, acest „către” - nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a Românilor față de Ruși - acesta patriotism... internaționalist!); apoi Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi luminezi pe cei ținuți În bezna capitalisto-moșierească: să intre În Întovărășiri măi tovarăși! - «un fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Domnului de la noi din salon: „Cum nu poț’ tu făr’ de sfânta icoană, Așa s’ nu poț’ făr’ de mine. Ș’ cum nu poate omu trăi făr’ de ferestre Așa s’ nu poată... (Rusoaica, parașutista) trăi făr’ di mini! Cum luminează soarele fereștile, Așa să luminez eu Înaintea ta. Ș’ cum nu poț’ fără ușă ieși afară, Așa s’ nu poț’ tu bè șî mânca făr’ de mine! Așa te descânt!” Și, dacă nu merge cu ăsta, fac cealaltă poezie - mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Cum nu poț’ tu făr’ de sfânta icoană, Așa s’ nu poț’ făr’ de mine. Ș’ cum nu poate omu trăi făr’ de ferestre Așa s’ nu poată... (Rusoaica, parașutista) trăi făr’ di mini! Cum luminează soarele fereștile, Așa să luminez eu Înaintea ta. Ș’ cum nu poț’ fără ușă ieși afară, Așa s’ nu poț’ tu bè șî mânca făr’ de mine! Așa te descânt!” Și, dacă nu merge cu ăsta, fac cealaltă poezie - mai scurtă, dar mai frumoasă - auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În prag, Întreabă dacă deranjează... Da de unde! Poftiți!, răspundem cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce la masă, În fața tatei. Mama Îi pune dinainte o cană cu ceai. - Dă-l dracului de ceai!, face tata. Bea niște rachiu. Să uiți... - Mulțumesc, dar știți... Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dacă nu de-securitate. Apoi dacă ea nu deschisese niciodată vorba... Mult mai târziu - tata murise de câțiva ani - o vizitez la spital cu, sub braț, o carte: - Să-ți citesc un pasaj din biografia lui... Auzind numele, mama se luminează. Dar numai pentru o clipă. Numaidecât Își confecționează aerul bănuitor, ostil - am ajuns să i-l cunosc, de când e bolnavă. Îmi pune Întrebări În rafale și de-baraj (ar zice tata), Întrebări care nu au legătură cu cartea, ba Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din toate stelele, puse ceva mai sus de Bunul Dumnezeu, arzând din toate lumânărelele potrivite de mama și acum pâlpâind În vânt, luminând Înalt cât lumea locul din mijlocul curții noastre-a-școlii, cuprinzând toate arderile de până atunci: rugul Cărților, rugul Crucii tatei, rugul Băieților dar mai ales al fetelor pe care le cheamă Devușka - și arzând și arzând. El, Pomul, zice că dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și el, când era flăcău, pornea cu-ai lui la iazurile de la Curchi, să-l caute pe Cazimir, să i-o vadă. - Și?, am Întrebat noi În cor - Întâi pe nepot. I-au văzut-o? - Cum al’fel?, ne-a luminat el. - Vădzut, vădzut, a Întărit și fiul. Și În ziua de azi păstrez credința că eu și cu cei de seama mea nu l-am căutat pe Cazimir pe unde trebuia. De asta nu-l voi fi. Dar unde? Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Mama Îi zice omului: «Domnule Director». Domnul Director Îi zice mamei: «Stimată Colegă». Cărăm bagajele În curtea școlii - așa-i zice, nu se vede că-i școală. Nu se vede nimic. Urcăm trepte, pe pipăite - cu picioarele - spre o ușă luminată de felinarul Domnului Director: ușa de intrare a școlii. Da, e școală; miroase a școală: motorină-de-podele; și praf-de-podele; și a-elev; și a-cărțile-elevului. Acum e noapte, Însă elevii adevărați miros, În școală, chiar atunci când ei nu sunt la școală, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară? Nu erau în siguranță. Și, în plus, trebuiau să fie atenți la maimuțe. Ce vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
parcă din cer, o cascadă venea la vale pe pante împădurite, atât de vagă și îndepărtată că nu știa dacă era reală sau doar o născocire a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
care se ridica drapelul. brigadierul sosi și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

s-a gândit Alison. Probabil acesta fiind și motivul pentru care omul rămăsese neînsurat atât de multă vreme. Al era genul de bărbat care te invita să te uiți la gravurile lui... după care ți le și arăta realmente. Al lumina camera numai după ce ieșea din ea. — Dar privește situația și din altă perspectivă..., i-a întrerupt gândurile Patsy. Unele femei au ajuns și mai rău decât tine. Zilele trecute, am citit în ziar că o nevastă cu numărul doi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pantofii din piele întoarsă neagră. Liftul a pornit. Alison se tot uita la bărbatul acela splendid, sperând să-i surprindă privirea și să-l captiveze cu zâmbetul ei strâmb, dar seducător. Etajul unu... etajul doi... butonul cu etajul trei era luminat, așa că Alison și-a dat seama că nu mai avea prea mult timp la dispoziție. Și-atunci zeii au intervenit. Mai întâi s-a auzit un zgomot puternic și un hârâit, apoi liftul s-a cutremurat și s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prietenești, așa că Susan nu se simțea deloc în largul ei doar în prezența lui Jenny. Femeia a oftat discret de ușurare atunci când Bill a intrat și el în bucătărie, ținând-o de mână pe Milly. Instantaneu, ochii bărbatului s-au luminat la vederea unei uși de la dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să știm că Milly poate să meargă undeva unde se simte așa de în largul ei. Pentru Nick e o pauză binemeritată. Susan a menționat numai numele bărbatului în mod deliberat. Plăcerea e de partea mea. Chipul lui Jenny era luminat de fericire. Susan a observat atunci, pentru prima dată, ce atrăgătoare era femeia din fața ei atunci când trăsăturile nu-i mai erau marcate de durerea înăbușită. Când Susan a coborât la parter, Bill avea deja pregătite două cești pline cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]