7,774 matches
-
2.2.1.3. tò ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în cazul lui ’A:Änai/kýrios. În Noul Testament este reflexul unei obișnuințe ce interacționează cu mărturisirea de credință creștină privind dumnezeirea lui Hristos, fiindcă aici „Numele” se referă mult mai des la Hristos decât la „Dumnezeu-Tatăl”. Există doar trei locuri în care are o întrebuințare absolută: - ...katQxiÀthQsan hypèr to¤ onómatos atimasthQÎnai (Fp 5,41b): „...s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Isus se întreabă despre el meti ho¤tós estin ho christós (În 4,29; cf. 7,41: „nu cumva este el Hristosul?”), intrebarea echivalează cu meti ho¤tós estin ho hyiòs Dauíd272 din Mt 12,23. În evanghelii, Isus accepta mărturisiri de credință că cea a Martei: sØ ež ho christòs ho hyiòs toó theoó ho eis tòn kósmon erchómenos (În 11,27): „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu care vine în lume”, sau a lui Petru (Mc 8,29), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce era și Cel ce vine” (BS, C); „qui est et qui erat et qui venturus est” (Vg); „Îl est, Îl était et Îl vient” (BJ); „who is and who was and who is to come” (RSV). Am aratat cum mărturisirea de credință privind dumnezeirea lui Isus Hristos se exprimă în Noul Testament aplicându-i-se numelui divin Kýrios. În Apocalips, acest procedeu se aplică și în privința altor nume. Expresia apare prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
locuri îndrăgite altădată de regina Maria ea evocă un timp devenit istorie. Frazarea formelor, ritmul interior,coloritul nuanțat și pur evocă un loc și restituie o absență. Delicatețea acestei pagini de jurnal intim la Balcic are sensul și valoarea unei mărturisiri. Memoria restituie o lume și valori care au fost, priza directă exaltă un sentiment. La Nesseber, privește amplu dinspre larg și prim-planul este dominat de albastrul mării. Casele se ordonează ca o piramidă urbană, pitorească și luxuriantă. Alteori, privirea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
relație sexuală prohibită (spre exemplu, adulterul), prin Însușirea unor bunuri interzise, prin jignirea unor reprezentanți ai puterii politice sau religioase. Studiile arată că atunci când vindecătorul identifică o asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor. În unele cazuri, tratamentul și confesarea sunt acte publice; d) acțiunea magică malefică: frecvent, boala este considerată rezultatul unui act răuvoitor, cauzat fie de acțiunea inconștientă a unei persoane care deoache (evil eye), fie de acțiunea conștientă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate. Literatura referitoare la complexul ritual al sacrificiului este enormă: numeroase descrieri etnografice și numeroase reconstituiri cu caracter istoric descriu performarea acestor rituri În mai multe culturi și propun diferite semnificații pentru Înțelegerea lor. În paralel, alte titluri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie "onesta" mărturisire auctorială din finalul nuvelei Două loturi: "dacă aș fi unul dintre acei autori care se respectă și sunt foarte respectați, aș încheia povestirea mea astfel[...] dar [...] fiindcă nu sunt unul dintre acei autori prefer să vă spun drept: după scandalul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
își caracteriza retrospectiv prima sa "antipiesă", relaționează parodia extremă care vizează referenți multipli, cu un tip de comic al absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește să strige în cazul posibilului asasinat: "Îl omoară degeaba oameni buni... N-a fost nici un guler... nici o cravată"108. Replica astfel gândită inversează practic situația din finalul Nopții furtunoase, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de creație, al procedeelor demascate cu o (aparentă) naivitate și sinceritate debusolante și dezarmante: "Studiul despre Arghezi a fost scris cu mai multă convingere decât acesta. Nu-mi vine să cred. Să fie posibil să fiu convins
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se, parcă, la aceeași persoană. Este foarte cunoscut, de pildă, portretul de observator moralist pe care Slavici l-a schițat lui Caragiale în memoriile sale: "Una din marile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au pregătit, au trecut prin Taina Spovedaniei și au primit dezlegare de la duhovnic. Copiii mai mici de șapte ani se pot Împărtăși fără să se spovedească, iar cei care au trecut de această vârstă trebuie să meargă Înaintea preotului pentru mărturisirea păcatelor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Să nu Îndrăznească cineva să se apropie cu nevrednicie de preacuratul Trup al Dumnezeului tuturor, prin care existăm și trăim, prin care au fost sfărâmate porțile morții și prin care ni s-au
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
te-ai Împărtășit, să stai liniștit să te rogi și să citești din cărțile sfinte, mulțumind lui Dumnezeu pentru Sfințenia care ți-a dăruit-o. Nu pot primi Sfânta Împărtășanie creștinii neortodocși chiar spovediți, pentru că primirea Euharistiei este identică cu mărturisirea completă a credinței propovăduită de Biserica Ortodoxă. Practica intercomuniunii, adică a Împărtășirii unor creștini de alte confesiuni, nu este permisă În Biserica noastră, Întrucât Împărtășirea este culmea și expresia deplinătății de credință. Efectele Sfintei Împărtășanii sunt: - ne unește real cu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
în clasa I începeau 51 de elevi, ajungeau să termine clasa a V a doar 4 elevi. În 1909 a venit la conducerea școlii Provița de Jos un om capabil, pregătit, ambițios, cu dragoste de meserie, Dumitru Georgescu. Dese sunt mărturisirile care vorbesc despre succesele elevilor din Provița de Jos la examenul de admitere din clasa Câmpina. Arma disciplinei și învățăturii era „bătaia cu nuiaua la palmă”. În 1914 se construiește școala cu trei săli de clasă din Provița de Jos
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
alți scriitori, ba chiar și la alte opere ale lui Camilar. Autorul se repetă pe el însuși. Își repetă în special greșelile: întâlnim aceeași predilecție naturalistă pentru extraordinar (figura mutului oropsit), rezolvarea facilă a problemelor prin introducerea nelipsitei ședințe cu mărturisiri autobiografice și discursuri (...). Tot pe linia «înfrumusețării» involuntare a realității, ca efect al felului cum sunt construite imaginile artistice, se situează și alunecarea spre o anumită formă de idilism (...). Dar ceea ce e mai grav: imaginea acestui dușman e neveridică, el
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să vadă, zugrăvită în icoanele și cadența versurilor înmănunchiate în această carte, măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei poete n-a dat rezultatele scontate. Cauzele nu-s greu de înțeles. Pe de-o parte sinceritatea de care faci caz bătându-te pe piept ca fariseul din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eroii ce pot sluji de model, eroii de o mare înălțime morală, oricât de simpli ar fi ei. Eroii din poemul lui Mihu Dragomir sunt pasivi, nu sunt eroi, ci personaje, și acestea, episodice. Dacă poemul lui Mihu Dragomir e mărturisirea unui trecut tragic, poemul Aurorei Cornu, Studenta este rodul unei tinereți proaspete, un poem despre viața, gândurile și sentimentele tineretului de azi. Și, de asemenea, e un rezultat al educației literare pe care o capătă azi la noi tinerii scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prevestitor» s-a aflat într-o situație nouă. Încetând «suferințele gloatei» poetul, obișnuit să se zbuciume și să scuture secera în numele ei, a găsit în fața lui sarcina de a cânta construcția socialistă. El face la începutul acestui nou drum o mărturisire a cărei ingeniozitate trebuie prețuită: Noi cei deprinși cu chiu-n căciulă Azi, liberi, ne simțim ca-n haină nouă. Poetul simte a-i lipsi jugul pe grumaz. Vitalismul lui era blestemător la lupta de doborâre, acum misiunea lui e
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
George Almosnino, ST, 1980, 9; Liviu Antonesei, George Almosnino, „Omul de la fereastră”, CL, 1982, 9; Gheorghe Grigurcu, Poezia ca spațiu ocrotitor: George Almosnino, VR, 1984, 5; Grigurcu, Existența, 381-383; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 278-280; Roxana Sorescu, Între mărturisire și tăcere, LCF, 1995, 38; Dicț. scriit. rom., I, 60-61; Constantin Abăluță, George Almosnino: baroc și singurătate, CNT, 1997, 36, 37; Aurelian Titu Dumitrescu, Viață și seducție, CNP, 2000, 1-2; Mariana Marin, Un senior al discreției, CNP, 2000, 1-2; Octavian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]