9,417 matches
-
și prin uscare (așa cum ne-a învățat mătușa Saveta, sora tatei). Frunzele de pătrunjel, mărar, leuștean, țelină și lobodă le spălam bine în curte cu apă de la fântână și le lăsam la scurs până se zvântau bine. Apoi le tăiam mărunt și le așezam la uscat între foi de hârtie. Când consideram că sunt destul de uscate, le puneam în săculețe de pânză, de hârtie sau în cutii de carton. (Uneori uscăm mărarul și întreg, tot în hârtie și-l atârnam în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cavalerismul samuraiului, caracterul său integru, care stă drept în fața vicisitudinilor vieții, asemeni tulpinei de iris, în vârful căreia se înalță, măreață, superba-i floare. Modul în care sunt dispuse frunzele, asemănător sabiei, sugerează bravura samuraiului. Din frunzele de iris, tăiate mărunt și amestecate cu sake, samuraii preparau o băutură miraculoasă care avea să le poarte noroc în timpul luptelor. Ca decor de „ziua băieților” mai sunt folosiți și crapii din hârtie „koinobori”(crapul japonez, „koi”) care simbolizează puterea, regenerarea și curajul, iar
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
voluntarilor, studenți. În noaptea de 31 decembrie se mănâncă „mochi” (orez pisat în piuă, pregătit într-un fel anume) și „soba”( supă făcută cu tăiței din hrișcă la care se adaugă planta cu aceeași denumire, „soba” și ceapă verde tăiată mărunt) pe care japonezii o servesc după miezul nopții. Această supă este prezentă în toate familiile japoneze întrucât tăițeii sunt considerați simbolul unei vieți lungi și sănătoase. Dat fiind faptul că femeile muncesc tot timpul anului, ziua de 1 ianuarie este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ca deobicei, de Dragoș. De aceea îi și spun specială. Mie, micul dejun, care-i atât de consistent, îmi ține de foame până dupăamiaza târziu. Azi, s-a reunit toată trupa „Formulei 4”, și plecăm cu toții la bazar. Afară plouă mărunt, cam așa cum sunt ploile mocănești la noi. E o ploaie caldă care nu deranjează turiștii adunați cu zecile pe treptele templului „Senso-ji”. La o intersecție, în bazar, am întâlnit un călugăr budist care aduna bani pentru renovarea unui templu. Chipul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care trezesc în sufletul nostru bucuria, tristețea, exaltarea, deznădejdea sau dulcea melancolie a aducerilor aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia sunt în fond o analiză vioaie, uneori glumeață, dar întotdeauna pătrunzătoare a modului de viață nipon, într-o permanentă comparație cu cel românesc. Noi, românii, am vrea ca lumea în care trăim să fie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi v-au mirat. Vi se pare neobișnuit să dăm omenilor mărunți drepturi și privilegii, și poporului de rând mai multe libertăți. Vocea lui se Înăspri și ochii albaștri fulgerară: — Va trebui să vă obișnuiți cu gândul că și ei sunt oa meni. Suntem creștini, și Biserica ne Învață că Iisus a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putere. Împă răteasa Agnes ne-a trădat când a călcat cuvântul dat de soțul ei bunicului nostru, Îndepărtându-l de la stăpânirea ducatului suab. Henric IV ne-a trădat când, pe la spatele nostru, a Încheiat alianțe cu tot felul de nobili mărunți, stârnindu-i Împotriva noastră. Familia noastră nu e mai puțin nobilă decât cea imperială și totuși am fost mereu Înde părtați de tron și de toate onorurile care ni se cuveneau. Dar, cu toate vitregiile, n-am cedat. știi prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
O, da, știu prea bine... și apoi mai suntem și noi pe aici. Nu uita că domnul Conrad, căruia i s-a povestit despre copilă, o va primi nu numai cu bunăvoință, ci și cu dragoste. Mai sunt și slujitori mărunți, care nu ar lăsa ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobil și cavaler! Ai primit din mâinile tatălui meu privilegii, pământuri și titluri. Dar nu ți-a fost destul! Acum vrei să pui mâna și pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp, alunecând cu pași mărunți, aproape imperceptibili, spre fereastră. Mâna ei pipăia cu disperare peretele aspru, dar se ferea să Întoarcă privirea ca să măsoare distanța ce o despărțea de prăpastia de afară. Nu-i trebuise mult timp să se hotărască: În clipa În care simți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vă veți clădi casa, veți răci și veți muri. Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veți clădi casa, veți răci și veți muri. Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
oficiale. Mai mult încă: Securitatea bolșevică începuse urmărirea și apoi arestarea organizatorilor și participanților la amintita aniversare a lui Ștefan Vodă. Organizatorii, în frunte cu Alexandru Zub, Dumitru Vacariu și Aurelian I. Popescu, au fost arestați și condamnați. Noi, cei mărunți, urma să fim trimiși la detașamentele disciplinare de muncă. Ne-a scăpat decanul de atunci, profesorul Gavril Istrate. Dar pe dosarele noastre, care ne însoțeau pretutindeni unde mergeam la muncă, a fost pusă o ștampilă necruțătoare și infamantă, de "dușmani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
self la fel de ieftin, din împrejurimi. Într-una din zile, pe când defilam cu tăvița prin fața cuvelor cu mâncare, am auzit în spate o mișcare ceva mai neobișnuită. Când m-am întors, îndărătul meu nu era nimeni altul decât Marin Sorescu, iar măruntul zgomot îl făcuse nelipsita-i umbrelă (pe care începuse să o poarte chiar dacă pe cer nu era nici un nor). Întâmplarea ne-a readus la vechile sentimente. Așa se face că, după 1992 (an în care a fost ales membru corespondent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cititorii o vor lua cum cred de cuviință. Fusesem dat afară de la școala dintr-un sătuc ieșean și ajunsesem, tot profesor, dar mai departe, într-un alt sătuc, Prigorenii Mari. Copiii de acolo nu călătoriseră niciodată cu trenul, îl vedeau mărunt, ca pe o mini-jucărie, doar de pe dealul situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de prieteni, revista nu ieșea niciodată că realizare tipografică așa cum ne-am fi dorit noi. Ori hârtia era prea poroasă și sugea cerneală tipografică, ori vinietele nu erau prea bine centrate, ori imprimarea era ștearsă, ori, mă rog, multe și mărunte, dar importante! O luăm cu fiecare număr însă de la capăt, plini de speranțe! Ceea ce a fost cel mai rău însă este că unii "prieteni" cu care am plecat la drum au rămas de căruță. Vremurile acelea de un romantism revoluționar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prea înregistrează succese notabile ale poeților români în străinătate. Participa ei la tot felul de acțiuni inițiate tot de români, de filialele ICR ( după ce acestea primesc OK-ul de la București !!!), dar în afară de notă festivistă se cam estompează totul, ecourile sunt mărunte. Și cum să fie altfel dacă asistăm, că și în țară, la întâlniri plicticoase, fade, lipsite de nerv, unde invitații citesc insipid și nu se pot diferenția între ei decât dacă te forțezi să prinzi câteva nuanțe. În mare parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împlinirile și nereușitele mele. Cred în Bunul Dumnezeu, lucrez mult cu mine în prezent pe plan psiho-emoțional, sunt preocupată de dezvoltarea spirituală și personală (atât de cuceritoare acum pe întreaga planetă veste foarte bună!), încerc să găsesc bucurie în lucrurile mărunte ale vieții, să înțeleg cine sunt și de ce exist acum pe Pământ. Și, mai ales, cum să trăiesc. Mă descopăr și mă reformulez în fiecare zi. Iubesc pionieratul pe plan profesional, dar și normalitatea, în toate formele ei. Iubesc oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
format în preajma unor personalități de mare valoare profesională și umană, un om care, după 2006, l-am ...regăsit pe Dumnezeu în mine, deci, da, aș putea spune că... sunt un om împlinit. În fond, viața constă în bucuriile mici și mărunte, nu în ecourile și salturile mari, nu-i așa? A.B.Un mesaj pentru cititori... Trăim vremuri fabuloase, unice, pe întreaga planetă, un timp al extremelor! În care însăși condiția umană și modul nostru de gândire asupra vieții se cer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic, de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate. Din nefericire, și vreau să subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Înșurubează creionul, are acum gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane În jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și Împreunează mâinile, stau În reculegere. Apoi doamna taie mărunt friptura soțului, Îi Înșurubează furculița și Începem prânzul. Facem glume, În amintirea felului cum am făcut cunoștință cu doamna. Eram invitați la o recepție, mulți doctoranzi și străini la departamentul de economie agrară. Recepția avea loc În sala mare de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În fața căruia un grup de indieni, la dispoziția vizitatorilor, nu reușește să ne decidă a rămâne acolo. O doamnă, care ne-a auzit vorbind românește, ne salută și ne spune că e româncă. Părinții ei sunt din Medgidia; ea extrem de măruntă, cu soțul ei, un al doilea Garry Cooper, american, e În excursie. Locuiesc În Detroit. Ne-am fotografiat. Răspuns la fotografiile trimise nu am primit. SUA are câteva rarități. Acestea sunt: cascada Niagara, parcul Yellowstone, pădurile de Sequoia giganteia, Crater
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aflam pe șoseaua paralelă cu Marna. Trecem prin Meaux și Epernay. Șoseaua e Îngustă și puțin animată. Diferența dintre circulația transoceanică și cea de aici, la 40-50 km depărtare de capitală e imensă. Intrăm În regiunea Champagne, cu colinele ei mărunte Încărcate de vii. Apar și urmele rănilor lăsate de luptele ce au avut loc Între 1914-1918. La ora 14 intrăm În Verdun. Îmi vine În minte o poză publicată În 1915 de ziarul Universul pe care o admiram ca elev
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Țurcanu i-a fost dezvăluită unui colaborator de-al său, Maximilian Sobolevschi, căruia i-a spus, după prima bătaie de la 1-corecție, că are destule informații pentru a 'demasca' șefii legionari și că după aceștia vor urma și cei mulți și mărunți. El punea accentul pe compromiterea șefilor, pentru a-i determina pe cei din subordinea lor să cedeze mai ușor. După ce i-a bătut până la inconștiență, Țurcanu l-a chemat în celulă pe directorul Dumitrescu pe 10 decembrie, pentru a-i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]