8,023 matches
-
abuz, Îi bine că poți să mănânci supă.” Când Îi vine iară tura, el avea grijă de mine să-mi deie mâncare de la restaurant, nu mâncare cum o fost... La restul le dădea mâncare ca la penitenciare, varză acră, de mirosea tot coridorul... Și zice către mine: „Am un piure de cartofi și Îți aduc, da’ nu mult, și două bucățele de carne”. Zic către el: „O, Dumnezeu vă deie sănătate!”. Odată, zice către mine: „Auzi, la ce condamnare te aștepți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
către pușcărie, s-o făcut mare scandal atunci... Pă noi pe toți ne-o pus pe burtă În paturi și-apoi chiar prin camera noastră o băgat pompierii furtunu’... Că ce-o făcut ăștia? O făcut foc din cârpe, să mirosă că Îi foc și chestii În cameră... Și-apoi o-nceput pompierii să le baje apă, da’ n-o reușit, că ăștia o băgat toate saltelele-n geamuri și n-o putut băga. Pă urmă, locotenentul-major Istrate o deschis vizeta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mi-era frică... Eu m-am speriet și mi-a turnat mama cositor... (râde - n.n.) Eram copchil atuncea când a venit rușii... Și au dormit noaptea acolo, că se cazau, și țin minte că tăiau oi și avea cazan și mirosea a oaie fiartă... Mergea bucătăria... Ce vă mai amintiți despre anii instaurării comunismului? Când au venit comuniștii prima oară aici, În Suraia? În ’47-’48, cam așa a fost... Îl țin minte pe Vasile, Dumitru Morar a fost, Costică Florea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Guvernul român trimite la Belgrad 2 ofițeri, pe colonelul Cerchez și pe căpitanul Boldescu ca să constate starea armatei serbe. Prezența acestor doi ofițeri dă loc la demonstrațiuni și la comentarii, presa serbă scrie articole entuziaste și în aer începe să miroase a iarbă de pușcă. „revista“ la teatrul național La Teatrul Național criză. Sala n-a mai fost acordată lui M. Pascaly, ci unei Societăți de actori care coprinde pe cei mai meritoși artiști ai epocii: Matei Millo, Demetriadi, Ștefan Vellescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ministru. Lumea în număr foarte mare este pe stradă.55 Ziarele sunt smulse din mâinile vânzătorilor fiindcă anunță lupte violente între Oltenița și Turtucaia. Aceste ziare mai anunță că oamenii regimentului 16 dorobanți sosit la Turtucaia 56, văzând lupta și mirosind praful de pușcă, au ieșit pe străzi și 348 bucureștii de altădată și neutralitatea?“ (Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 30 aprilie 1877, MOF., nr. 127, 7/19 iunie 1877, p. 3691). În general, toți cei care s-au pronunțat împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în mînă”: „Piesa la care lucrez acum curge. E o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o la 60 de ani, el, om care nu fusese niciodată, sub nici o formă, sancționat, de a fi inculpat pe baza unor motive inventate. „La proces - rememorează mîndru -, eu n-am plîns: au plîns însă martorii. Președintele completului de judecată mirosise că treaba nu-i în regulă, și le-a spus: «Ați dat două declarații - una la Securitate și alta la Tribunal - diferite. Vă atrag atenția că orice mărturie falsă se pedepsește cu închisoare pînă la trei ani. Pe care o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a făcut efectul. Partea suspectă a întîmplării e că ea nu a fost adresată Partidului sau Comitetului de Cultură, ci lui Genoiu, în care cei șase zic că și-au pus oarecari speranțe de înviorare a „Ateneului”. Or, asta cam miroase a înscenare, gen în care noul redactor-șef se pricepe cu supramăsură. *L-am întrebat pe poetul Liviu Pendefunda cum a reacționat tatăl său, doctorul docent, un macedoromân viguros, la aflarea veștii că e bolnav și că trebuie să se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un lucru stupefiant: cică aproape toți colegii lui erau de părere că poetul trebuie să moară, altminteri nu va fi cineva. Un generos, autorul Primelor iubiri împrumuta cărți din biblioteca proprie (procurate de la anticariatul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a trimis să se ocupe „de rezervoare” la Rafinăria Borzești. Adică de alte lucruri decît cele ce decurg din încadrarea sa, aceea de secretar cu propaganda. Se consolează însă, întrucît „acum e o etapă mai grea în economie”. Eu nu miros în „confesiunea” sa niște regrete adevărate, ci intenția de a anihila orice protestare, dacă vom fi trimiși pe teren cu însărcinări care nu intră în fișa posturilor noastre. Pe mine, poveștile, „cucurile” (cum le zice Sp.) lui nu mă vrăjesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Belzebut și-a băgat coada; În seara aceea s-au spart 2 sticle cu licoare distinsă (mai regretabil este vinul lui Teohar, căzut din plasă În plin magazin). Casiera mi-a spus ulterior că 3 zile după aceea a mirosit excelent. Noutăți culturale de pe aci: 1) Iorgu Iordan, a Împlinit În vară, 90 ani, ocazie cu care face un periplu pe la facult. de filologie din țară. În 10-11 nov., s-a organizat și În Cluj un simpozion În cinstea lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
București, unde de ochii personalului ambasadelor și ai ziariștilor străini stăm ceva mai bine. Veniți să vedeți ce mărfuri agroalimentare mâncăm noi, poporul unei țări cu o mare bază agricolă. Nu exagerez cu nimic când spun că în aceste magazine miroase a mărfuri deteriorate și de proastă calitate, urât prezentate, cu pământ și cu frunze intrate în putrefacție. Dar toate aceste mărfuri, pe care nu le-ar mânca nici porcii, sunt categorisite drept calitate extra și, bineînțeles, la prețuri extra. Toate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am înțeles, i s-a înscenat un proces de dispariție a unor viței, a fost mutat, penalizat și a rămas dator statului pe viață. Când am venit eu, era director un veterinar incapabil, care nu călca prin grajduri pentru că îi mirosea prea rău. Pentru a primi prima de la indicatorul economii pe furaje, a redus și mai mult rația, și așa diminuată prin Decretul 76, și astfel minusul de greutate vie a crescut. Chiar de la începutul stagiului, Direcția Generală Agricolă Bacău a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru oamenii de cultură, atâția câți au mai rămas în funcții. Vânătoarea de vrăjitoare a și început: vitrinele magazinelor Fondului plastic au fost golite aproape în întregime, la fel galeriile de artă, consignațiile, de tot ce ar fi putut să miroasă a artă decadentă, occidentală. Ne vom întoarce la ițarii strămoșești, la saloanele romantice ale anilor 50, dar nu și la meniurile acelor timpuri. Printre primii sacrificați dintre intelectuali, eseistul Octavian Paler, scos de la conducerea ziarului România literară, pe care-l
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din țară erau învăluite în mirosul aluatului de cozonac, al mirodeniilor, cel puțin, iar prin alte locuri, de rumenitul porcului abia sacrificat. Paștele venea și el cu miros de primăvară, de gunoaie arse în fața porților, cu pantofi noi, și ei miroseau a piele și a nou și ne mândream cu luciul bombeurilor, până ne ciocneam de prima piatră ieșită în cale, cu alchimia ce ni se părea atât de savantă, a vopsitului ouălor, în fine, cu mirosul lumânărilor de ceară arzânde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar prin intermediul dvs., care aveți posibilitatea să-i contestați pe Reagan, Mitterrand și pe alții. Iertați-ne păcatul, măcar în aceste zile de Paști, când casele noastre miroseau a mirodenii și cozonac, și nu a sânge, praf și umilință, ca astăzi. O verișoară a pisicii brâncovenești, București, 9 aprilie 1984, difuzată fragmentar la 20 mai 1984 Domnilor, Știți dvs. de la Europa Liberă cine este tovarășul Corbu? Adică, pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anului 1948 Își păstrau fervoarea, În ciuda realității din jurul meu și a realității În care trăia, acum, departe, cel care Îmi scrisese. Concluzia avea să vină, Însă, abia Într-o scrisoare primită la New York În 1992: „Cum de nu l-am mirosit deja În vara aceea la Predeal pe Ceaușescu?... Să te căsătorești de trei ori, asta se mai Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mers îngrozitor de încet. Ajunsesem, de fapt, cu zece minute mai devreme. A dat din cap ușor, ca și când ar fi spus: „Da, știu“. Am simțit în nări un iz de apă de colonie cu care se dăduse probabil pe gât. Îmi mirosea a câmp de pepeni galbeni într-o dimineață de vară. Mirosul acela mi-a creat o stare ciudată. Era un fel de nostalgie sau, mai bine zis, un amalgam de sentimente pe care îmi era greu să le definesc. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mâncăm mai întâi! zise ea. Dacă te apuci de treabă, nu cred că o să mai ai vreo clipă de răgaz. A adus o tigaie din bucătărioara aflată într-un colț. A încălzit tocana deja pregătită într-o oală emailată. Mirosea grozav! A adus la masă farfuriile, în care a pus mâncarea și câteva felii de pâine cu alune. Ne-am așezat față-n față și am mâncat fără să scoatem o vorbă. Tocana avea un gust cu totul aparte, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lanțul și l-am întrebat ce dorește. — Verificarea de rutină la gaze, zise el. — Așteptați puțin. M-am întors în dormitor, am luat briceagul de pe masă și l-am băgat în buzunarul pantalonilor. M-am dus să deschid. Nu-mi mirosea a bine. Abia cu o lună în urmă se făcuse verificarea gazelor. Bărbatul mi se părea și el cam straniu. M-am prefăcut că mă uit mai departe la film. A scos un aparat ce semăna cu un manometru. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem după perdele pentru niște partide de șah. După-amiezele n-avem ce face, așa că jucăm iar șah. — Cred că îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără să scot lanțul și am întrebat-o dacă mai era cineva pe coridor. — Nu e nimeni, zise ea. Am scos lanțul, i-am deschis și am poftit-o înăuntru. Am închis imediat ușa după ea și am încuiat-o. — Miroase tare bine! exclamă ea. Pot să arunc o privire prin bucătărie? — Te rog. Dar ești sigură că nu era prin preajmă nici un individ dubios? Vreunul care se preface că repară strada sau care să aștepte în mașină... Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat-o cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa i se lipise de bustul solid. Mirosea îngrozitor. — Acesta e Zidul, zise el. L-a bătut cu palma de câteva ori. Are șapte metri înălțime și înconjoară tot orașul. Nu-l pot trece decât păsările. Altă ieșire nu există. Demult exista și o poartă de est, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]