9,544 matches
-
era formată din ruși-lipoveni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Trupele Armatei Sovietice și-au făcut apariția în sat la data de 30 iunie 1940. Odată cu sosirea sovieticilor, mitropolitul rușilor staroveri, Siluan Kravțov, care era grav bolnav, a fost nevoit să părăsească aceste locuri și să se mute la Brăila, refugiindu-se pe teritoriul României. Astfel, autoritățile sovietice au desființat mănăstirea de călugări, obiectele de cult au fost confiscate
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
de Rit Vechi în orașul Brăila și menținerea denumirii de Mitropolia de Fântâna Albă, după modelul patriarhilor de Alexandria (care, după ocuparea Alexandriei de către otomani s-au refugiat la Constantinopol, menținându-și titulatura de patriarhi de Alexandria) sau după modelul mitropoliților de Kiev (care după distrugerea Kievului de către hoardele tătare s-au refugiat la Moscova sau la Vladimir, numindu-se „kieveni"). Aici a avut loc la 1 aprilie 1941 un masacru, în care aproximativ 2000 de persoane au fost ucise de către
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
de 2 (0+2), adică 1,03% din populație . În perioada 7-14 noiembrie 1996, în Catedrala Ortodoxă de rit vechi din Fântâna Albă (Ucraina) a avut loc un Sobor al tuturor credincioșilor ruși de rit vechi din lume sub președinția mitropoliților Alimpie al Moscovei și Leontie al Brăilei. La lucrările acestui Sobor au luat parte șase episcopi, peste 50 de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși din toate comunitățile de rit vechi din Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Kirghistan
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
au luat parte șase episcopi, peste 50 de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși din toate comunitățile de rit vechi din Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Kirghistan, Statele Unite ale Americii și Australia. Aici s-a luat decizia canonizării mitropolitului Ambrosie Popovici, având ca zi de pomenire ziua de 2 noiembrie. În prezent, satul Fântâna Albă are 169 locuitori, preponderent ruși lipoveni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Fântâna Albă era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
centrul orașului, pe str. Anastasie Panu nr. 69, în preajma vechii Curți Domnești, între Palatul Culturii și Biserica „Sf. Neculai Domnesc”. În prezent, ea găzduiește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființată în 1970. Casa tiparniță a mitropolitului Dosoftei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut 1677 ca an al construirii acestui edificiu. Această casă cu arcade a făcut parte inițial din incinta
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
sale arhitectonice, Orest Tafrali a susținut, în articolul "Curțile domnești din Iași" (publicat în "Arta și Arheologia", fasc. 7-8 (1931-1832), p. 83), că această clădire ar data din vremea lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) și că ar fi fost reședința mitropolitului, după strămutarea capitalei Moldovei la Iași. Alți cercetători, printre care Nestor Vornicescu și Petru Comarnescu, au considerat că aici ar fi fost locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) sau că aici ar fi funcționat, între anii 1679 și 1686
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
clădire ar data din vremea lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) și că ar fi fost reședința mitropolitului, după strămutarea capitalei Moldovei la Iași. Alți cercetători, printre care Nestor Vornicescu și Petru Comarnescu, au considerat că aici ar fi fost locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) sau că aici ar fi funcționat, între anii 1679 și 1686, prima tiparniță din Moldova, înființată de același mitropolit, unde au fost tipărite "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nțeles" (1680), "Molitălvnic de-nțeles" (1683
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
cercetători, printre care Nestor Vornicescu și Petru Comarnescu, au considerat că aici ar fi fost locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) sau că aici ar fi funcționat, între anii 1679 și 1686, prima tiparniță din Moldova, înființată de același mitropolit, unde au fost tipărite "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nțeles" (1680), "Molitălvnic de-nțeles" (1683), "Parimiile preste an" (1683) și "Viața și petriaceria sfinților" (4 vol., 1682-1686). Săpăturile arheologice efectuate în anii 1966-1968 în interiorul casei și pe latura sa
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
promovat tipărirea de cărți în limba română, a fost dezvelită o statuie din bronz realizată de către sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu. Această statuie a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-III-m-B-04315. Mitropolitul și cărturarul moldovean Dosoftei Barilă (1624-1693) a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 5-6 iulie 2005, pentru "viața pilduitoare a învățatului Ierarh Dosoftei, evlavia sa călugărească și înțelepciunea sa sfântă, în tâlcuirea cuvântului
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
păstrarea dreptei credințe", având data de prăznuire anuală la 13 decembrie. Ca urmare a acestei decizii, la 13 octombrie 2005 s-a săvârșit o slujbă de resfințire a Casei Dosoftei din Iași, de către patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei și cu mitropolitul Panteleimon Kalpakidis de Veria, Nausa și Kampania (Grecia). A doua zi după această ceremonie, s-a oficiat proclamarea oficială a canonizării în Catedrala mitropoliană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de către
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
13 decembrie. Ca urmare a acestei decizii, la 13 octombrie 2005 s-a săvârșit o slujbă de resfințire a Casei Dosoftei din Iași, de către patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei și cu mitropolitul Panteleimon Kalpakidis de Veria, Nausa și Kampania (Grecia). A doua zi după această ceremonie, s-a oficiat proclamarea oficială a canonizării în Catedrala mitropoliană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de către aceeași ierarhi.
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
(sau lie, n. circa 1585/1590 - d. circa 1650) a fost un călugăr de la Mănăstirea Bistrița din Județul Vâlcea și unul dintre cărturarii români importanți din secolul al XVII-lea. Din îndemnul episcopului Teofil al Râmnicului, viitorul mitropolit, scrie prima istorie universală, care este cea dintâi lucrare de acest gen în limba română, lucrare cunoscută sub numele de "Cronograful Țării Românești". Importanța lucrării constă în aceea că, după ce tratează la început aspecte generale ale istoriei universale, „De ceputul
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
oferă să ajute un grup de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul Sfintei Mării - Bucuria Canadei a fost ținut pentru prima dată cînd Mitropolitul Irineu de New Gracanica a oferit mănăstirii o icoană
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul Sfintei Mării - Bucuria Canadei a fost ținut pentru prima dată cînd Mitropolitul Irineu de New Gracanica a oferit mănăstirii o icoană mică a Sfintei Mării, ca binecuvîntare. Se mută la mănăstire de la parohia Părintelui Lazăr din Los Angeles, convertitul Macarie Armstrong (actualul Ieromonah Moses). 1985 - Parohia Sf. Nicolae din Langley BC, a
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
se găseau foarte greu în zonă, fratele Varlaam construiește o mică fabrică pentru a produce lumînări din ceară pură pentru parohii și pentru mănăstire. 1990 - Părintele Lazăr este hirotonit Episcop în Biserică Ortodoxă Sfanțul Nicolae din Orașul Mediolanum de către I.P.S. Mitropolit Evloghios Hessler, "Stâlp, mărturie și candela aprinsă ale Ortodoxiei din Italia" 1991, noiembrie - dupa îndelungi căutări, se găsește un teren pentru mănăstire, unde se află și astăzi. Proprietatea este numită New Ostrog iar fabrică de lumînări funcționează sub binecuvîntarea Sf.
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
1991, noiembrie - dupa îndelungi căutări, se găsește un teren pentru mănăstire, unde se află și astăzi. Proprietatea este numită New Ostrog iar fabrică de lumînări funcționează sub binecuvîntarea Sf. Vasile de Ostrog. - mănăsirea trece sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe de Aquileia. Mitropolitul Evloghios îl ridică pe Pr. Lazăr la gradul de Arhiepiscop iar Părintele Varlaam Novakșonov devine Episcop al Vancouverului. 2003 - Mănăstirea este primită în sînul Bisericii Ortodoxe Americane (OCA). Deși pensionat din cauza bolii și deci scutit de datoriile ierarhice active Arhiepiscopul
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
continuat la Universitatea Alberta și la Institutul Warburg în cadrul Universității din Londra, în Marea Britanie, unde a studiat filozofia și istoria Bizanțului. A studiat teologia cu Pr. Dr. Ioan Romanides și cu Pr. Dr. Michael Azkoul, teologul libanez. Arhiepiscopul este ucenicul Mitropolitului de Kiev, Antonie Khrapovitsky, ale cărui lucrări le-a tradus în limba engleză. Deși canadian prin naștere, Arhipiscopul Lazăr (botezat cu numele Sf. Lazăr de Kosovo) este pe deplin conștient de descendentă să sîrbă.”
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „"fiind de față întreg clerul moldovenesc"”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975. Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882. Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș. Biserica originală a suferit mari
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
este un ordin de caritate înființat în anul 1921 la Blaj de mitropolitul Vasile Suciu. Este prima congregație feminină care a luat ființă în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma. Congregația a fost înființată cu scopul de a îngriji în Orfelinatul Arhidiecezan de la Blaj copiii rămași orfani după primul război mondial. Congregația conducea și
Congregația Surorilor Maicii Domnului () [Corola-website/Science/306885_a_308214]
-
1914 a început construcția "Academiei Teologice de la Oradea", dar războiul declanșat în acel an, l-a împiedicat să-și ducă până la capăt planul. A refuzat să se facă purtătorul de cuvânt al prim-ministrului maghiar Ștefan Tisza între români, spre deosebire de mitropolitul ortodox român de la Sibiu, Vasile Mangra, care a sprijinit autoritățile austro-ungare ale vremii. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În calitate de decan
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu, sosit în fruntea Armatei Române, la Blaj. La 23 mai 1919, i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea pe Regele Ferdinand și Regina Maria. La 1 ianuarie 1920 a participat la consacrarea arhiepiscopului mitropolit Vasile Suciu cu paliul arhiepiscopal. A murit la 8 decembrie 1920 în atentatul cu bombă din Senatul României, atentat pus la cale de Max Goldstein și de complicii acestuia, Saul Osias și Leon Lichtblau. În afară de episcopul Demetriu Radu, ca urmare
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între iconoclaști, care îl aveau de partea lor pe împărat și iconoduli reprezentați de Sfântul Patriarh Nicefor al Constantinopolului, Sfântul Mitropolit al Sardelor, Euthymios și Sfântul Teodor, egumenul mănăstirii Studion din Constantinopol. În cursul acestei conferințe se remarcă Sfântul Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii spunând că acestuia i s-a încredințat Statul, iar
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]