8,193 matches
-
ce societate, ce petrecere găsesc!”. Experiență de viațătc "Experiență de viață" Vulpea bătrână nu cade În cursă. (Experiența de viață ne dezvoltă capacitatea anticipativă, care ne face tot mai prudenți.) Sătulul nu crede flămândului. (Pentru că bunăstarea proprie sau starea deplinei mulțumiri ne slăbește Într-atât simțul empatic, Încât nu mai putem Înțelege suferințele de moment ale altuia.) Când te doare capul, uiți de durerea de picioare. (Un necaz mai mare nou-apărut Îl face uitat pe altul mai mic, Încă neconsumat.) Ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
are și ea marginile ei. (Când supralicităm, de exemplu, bunul-simț al cuiva de a ne asculta, avem toate șansele să constatăm, la un moment dat, că suntem auziți, dar nu ascultați, așa cum putem fi priviți, dar nu văzuți.) Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgiretc "Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire" Cum te gândești, așa ai să reușești. Putem gândi pozitiv sau, dimpotrivă, În termeni de totală neîncredere În sine, În posibilitatea schimbării În bine a lucrurilor existenței.) „Frumoasă este justa cale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
supralicităm, de exemplu, bunul-simț al cuiva de a ne asculta, avem toate șansele să constatăm, la un moment dat, că suntem auziți, dar nu ascultați, așa cum putem fi priviți, dar nu văzuți.) Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgiretc "Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire" Cum te gândești, așa ai să reușești. Putem gândi pozitiv sau, dimpotrivă, În termeni de totală neîncredere În sine, În posibilitatea schimbării În bine a lucrurilor existenței.) „Frumoasă este justa cale de mijloc. Nu-mi place nici
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tot mereu”.) Mărturisirea adevărului Îți dă liniște. (Mai mult chiar, Îi redă unei conștiințe Încărcate sentimentul demnității pierdute: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) „Oricine a trăit astfel Încât conștiința lui să nu-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.” (N. Steinhardt) Erou
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atât câmpul conștiinței proprii, Încât persoana În cauză nu mai poate admite faptul că și altul ar putea trăi o suferință similară sau că ar putea exista chiar o suferință mai mare decât a sa. Μ Invidiosul realizează starea de mulțumire proprie numai În raport de cât de nemulțumit Îl știe pe altul. Μ Poate fi numită oare fericire acea mare bucurie sufletească dobândită pe seama nefericirii altuia? Răspunsul ni-l dă În mod magistral scriitorul F.M. Dostoievski, prin existența dramatică a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numită oare fericire acea mare bucurie sufletească dobândită pe seama nefericirii altuia? Răspunsul ni-l dă În mod magistral scriitorul F.M. Dostoievski, prin existența dramatică a lui Raskolnikov. Μ Unii au Înțelepciunea de a trăi starea de fericire doar sub forma mulțumirii de a fi putut să-și respecte cât mai bine standardele de viață pe care și le-au fixat la un moment dat. Μ Nu e nimeni predispus la a obține fericirea, dar poți avea facultatea de a trece peste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de faptul că are valoare decât prin stima pe care mă simt obligat să i-o port, În conștiința mea. Μ Numai paranoicul crede că, ignorând ironiile celorlalți despre ideile și convingerile sale infatuate, poate să-și păstreze nealterată deplina mulțumire de sine. Μ Nu știu dacă unui călugăr Îi pot Înțelege Întotdeauna credința, dar mă plec În fața tăriei cu care acesta merge pe drumul său. Μ Dreptul la apărarea demnității proprii este Însăși rațiunea de a fi a omului În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nedemnă dacă Încerci să-i dai un aspect de răzbunare. Μ Ceea ce frapează În legătură cu felul de a fi al unor oameni este aspectul eroic cu care ei refuză să trăiască după un model general de conduită (adică după normele de mulțumire sau de fericire sufletească ale majorității celor din jur). Foarte ambițioși și mândri, aceștia Își impun un set de valori și urmează un anumit itinerar spiritual, singurul capabil, În concepția lor, să le asigure o adevărată identitate sufletească sau existențială
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să nu fie răsplătită: În clipa supremă a sacrificiului, Îngerul trimis de Dumnezeu va opri brațul tatălui, care-și va recăpăta astfel fiul. Răsplata va fi, prin urmare, Întotdeauna pe măsura gradului credinței fiecăruia: o mai mică sau mai mare mulțumire a propriei conștiințe. Μ Ce e necunoscutul? Optimiștii spun că nu este altceva decât una dintre numeroasele posibilități de explicație la care Încă n-am apucat să ne gândim sau pe care n-am reușit Încă s-o demonstrăm. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
recunoaștem valoarea reală a unui lucru, numai pentru motivul că n-am fost capabili să-l obținem prin noi Înșine. Μ Fuga de credința religioasă o realizează mai ales cei care simt că rigorile ei morale le limitează stările de mulțumire sau de fericire egoistă În care ei se complac. Μ Păcatul care este repetat Înfăptuit exprimă o stare de Îmbolnăvire a sufletului; el a reușit să ne schimbe modul obișnuit de a gândi, lăsând ca răul să devină stăpânul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Tu cu lumea ideilor... Val: Mai mult cu ideile lumii... Și ai de gînd să continui cu... Alex: De ce, vrei să mă asiști? Val: Nu, vreau să știu dacă pot lucra. Atît. Alex: Poți, cumnate Schopenhauer, poți. Val: Mii de mulțumiri. (iese brusc) Alex: Punct. Clanț. Tronc, ușă închisă... și eu care nu știu cum să vorbesc cu o ușă închisă... Bunica: Așa e el. Alex: Da cum e el? Cine știe cum e el, colocatarul ăsta care rîde cînd ceilalți plîng, plînge cînd ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l compari pe Dumnezeu? Mai Întîi, desigur, cu păsărica femeilor („sexul femeilor”, traduce Emanoil Marcu); apoi, poate, cu aburii dintr-o baie turcească. În orice caz, cu ceva În care spiritul să poată deveni posibil, căci corpul este saturat de mulțumire și plăcere, În vreme ce orice neliniște a dispărut. Cred cu tărie acum că spiritul nu s-a născut, că cere să se nască și că nașterea-i va fi grea, că noi n-am avut pînă acum decît o idee vagă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cît privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la capătul căutărilor, viețuind fericită și autosuficientă. Avem apoi Femeia-ideal type, frumoasă, inaccesibilă, În mod special dezechilibrată În ultimul roman holderian, de care "el" se Îndrăgostește pe nepusă masă, atît de ea cît și de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care o desfășurăm cu propria corporalitate. * Când propriul corp ajunge tot mai des temă de meditație este semn că îți stă cumva împotrivă. După câțiva ani de luptă cu el vei ajunge să-l părăsești cu o undă de mulțumire. * Cultura produce forme mentale (meme) necesare pentru supraviețuire. Spre exemplu, ea resemnifică situațiile dificile în zona trăirilor limită, în special a trăirilor tragice. Orice orientare către înțelegerea lumii are nevoie de acest recul în fața realității, numit cultură, care adaugă o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și introducerea metodei; cred însă că e vorba doar de înlocuirea ei. Orice ideologie constituie un discurs coerent și atractiv menit să abată atenția de la ceea ce camuflează: dorința avidă de putere a celor care mențin discursul. Suntem continuu salvați de mulțumirea față de un sine viitor, potențial. Acum poate că nu am reușit să..., dar sigur undeva în viitor o să... . Existența ne este marcată de această formă de evadare de sub presiunea morală a prezentului, relansându-ne de fiecare dată, pe baza viitorului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fie depășită de ardoarea descoperirii de sine în rândurile ei. Dacă nimic nou nu-ți vine odată cu fiecare rând, atunci actul de a scrie se transformă într-un simplu gest de orgoliu, ceilalți urmând a fi agresați de o contondentă mulțumire de sine. Cartea trebuie să poată institui și o discretă complicitate critică a cititorului față de autorul devenit personaj. Altminteri, ea va fi situată la înălțimea amvonului, posibilul său fiind proiectat numai în zona gesturilor de supușenie ale unor oameni pregătiți
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care așteaptă cumva această întâlnire. Autorul trăiește sentimentul depozitării propriului eu în cărțile sale. * Să ne găsim un refugiu identitar nu în patrie, ci în limbă, țara rămânând mult prea aproape de ideal. * Faptul că toți proștii conviețuiesc cu o dulce mulțumire de sine nu înseamnă că toți nemulțumiții sunt neapărat inteligenți. (Uit aici scurtele accese de prostie cu care este nevoită să coabiteze inteligența.) Ar trebui să-mi amintesc că prostia este un apelativ interzis de corectitudinea politică. Iată până unde
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ponturi despre cum să vă purtați acolo, v-am călăuzit pașii în operațiunile postgătire și v-am condus afară din încăpere. Sper că sunteți nevătămate, ceea ce le doresc și beneficiarilor muncii voastre (vedeți voi după ce mănâncă). Închei acest ghid cu mulțumirea că v-am oferit mâna de ajutor de care eu n-am avut parte și vă urez spor la treabă. Știu că mai sunt multe de spus, dar eu am putut strânge în acest volum doar erorile proprii. Pe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator să-și întrerupă discursul un moment, să aibă puțintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru. Cațavencu: (cu aer foarte degajat) Primesc cu mulțumire, dlre președinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului. Toți: (din grup și din sală) Da! Numele candidatului! Zoe: (tremurând, încet) Fănică! Tipătescu: (încet) Taci! N-ai grijă! Trahanache: (citind foaia între lumânări) Stimabil! Candidatul pe care-l susține
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că este vorba despre plăcerea procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
senzație”. Plăcerea nu este numai o stare agreabilă raportată la corp. Ea este legată și de alte registre ale organizării sistemului personalității. Dincolo de nivelul plăcerii senzoriale, plăcerea este trăită și În planul conștiinței, ca o stare de satisfacție, ca o mulțumire de sine și față de actele sale. În sensul acesta J. Laporte distinge două forme de plăcere: aă plăcerea satisfacției, raportată la realizarea dorințelor; bă plăcerea senzației, care o precede pe prima și din care aceasta rezultă. Ca și durerea, plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dorințelor; bă plăcerea senzației, care o precede pe prima și din care aceasta rezultă. Ca și durerea, plăcerea fizică sau sufletească este trăită În planul conștiinței morale, În raport cu valorile Supra-Eului. Ea este resimțită ca o stare de bine, ca o mulțumire sau bucurie. Aceste impresii sunt raportate la valorile de bine moral, fiind expresia sentimentului de satisfacție produs de binele realizat, care face ca rezultatele acțiunilor noastre să aibă caracterul unei plăceri morale. Bucuria Aceasta este starea de plăcere predominant sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Bucuria Aceasta este starea de plăcere predominant sufletească, o stare emoțional-afectivă datorată fie unei realizări reușite, fie unei Întâlniri, a unei corespondențe simpatetice dintre mine și celălalt, sau dintre mine și ceilalți. Ea este trăită În plan sufletesc ca o mulțumire, o Împlinire. Prin bucurie eu mă deschid, realizând acea Întâlnire pozitivă cu ceilalți, faptul de „a-fi-Împreună”, de „a-ne-simți-bine”. Bucuria anulează obstacolele și deschide perspectiva depășirii limitelor, către o reușită a acțiunilor noastre. Ea este asociată cu o senzație emoțional-afectivă particulară
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În exteriorul meu, prin identificarea cu un model exemplar de referință către care aspir. Realizarea situației prometeice este un act de Împlinire interioară, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral. Ea este realizarea unei aspirații care Îmi dă mulțumire, deschidere, autoritate, prestigiu și siguranță. A. Adler a vorbit despre nevoia de autoritate, iar F. Nietzche despre voința de putere. Mai mult decât atât, Nietzche Îl creează pe Zarthustra, care reprezintă imaginea omului ideal, a „supraomului”, produs tipic al valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a opta Între Bine și Rău. Orice acțiune este urmată de o sancțiune a supraeului. Acțiunile pozitive, Binele, reprezintă „succese”, pe când acțiunile negative, Răul, reprezintă „eșecuri”. În ambele cazuri, responsabilitatea morală planează asupra rezultatelor acțiunilor mele. Binele Îmi va da mulțumire și sentimentul acțiunii ca datorie Împlinită din punct de vedere moral. Răul Însă, dimpotrivă, va duce la nemulțumire, la sentimentul de vinovăție și la cel de neîmplinire a datoriei mele din punct de vedere moral. Răul va sta la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]