7,852 matches
-
confesează unui director de închisoare, unui judecător, unui reporter, unui medic sau (în mod anacronic) unui psihiatru. În orice caz, naratorul se explică în detaliu. Ceea ce urmează este un studiu al groazei, dar, mai ales, amintirea terorii așa cum o simte naratorul pe măsură ce relatează evenimentele din trecut. Primul cuvânt din povestire, „Adevărat!”, este o recunoaștere a vinovăției sale, precum și o asigurare a autenticității. Această introducere servește, de asemenea, pentru a obține atenția cititorului. Fiecare cuvânt contribuie la scopul de a împinge povestea
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
sale, precum și o asigurare a autenticității. Această introducere servește, de asemenea, pentru a obține atenția cititorului. Fiecare cuvânt contribuie la scopul de a împinge povestea mai departe, exemplificând teoriile lui Poe cu privire la scrierea povestirilor. Povestirea este condusă nu de insistența naratorului asupra „nevinovăției” lui, ci de insistența lui asupra sănătății sale mentale. Acest lucru, însă, este auto-distructiv pentru că în încercarea de a-și dovedi sănătatea, el recunoaște pe deplin că este vinovat de omor. Negarea nebuniei lui se bazează pe acțiunile
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
subminată, totuși, de lipsa lui de motivație („N-aveam nici o pricină. Nu mă mâna nicio patimă.”). În ciuda acestui fapt, el spune că ideea crimei „m-a bântuit zi și noapte”. Scena finală a povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra, „hiperacuitatea simțurilor”, care îl face să audă inima bătând sub podea, este o dovadă că el este cu
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
a se apăra, „hiperacuitatea simțurilor”, care îl face să audă inima bătând sub podea, este o dovadă că el este cu adevărat nebun. Contemporanii lui Poe și-ar fi putut fi amintit de controversa cu privire la apărarea nebuniei din anii 1840. Naratorul susține că are o boală care provoacă hipersensibilitate. Un motiv similar este utilizat pentru Roderick Usher în „Prăbușirea Casei Usher” (1839) sau în „The Colloquy of Monos and Una” (1841). Nu este clar, cu toate acestea, dacă naratorul are de
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
anii 1840. Naratorul susține că are o boală care provoacă hipersensibilitate. Un motiv similar este utilizat pentru Roderick Usher în „Prăbușirea Casei Usher” (1839) sau în „The Colloquy of Monos and Una” (1841). Nu este clar, cu toate acestea, dacă naratorul are de fapt simțurile foarte acute sau dacă el doar își imaginează. Dacă starea lui este considerată a fi adevărată, ceea ce aude el la sfârșitul povestirii nu poate fi inima bătrânului, ci insectele care mișună sub podea. Naratorul admite mai
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
acestea, dacă naratorul are de fapt simțurile foarte acute sau dacă el doar își imaginează. Dacă starea lui este considerată a fi adevărată, ceea ce aude el la sfârșitul povestirii nu poate fi inima bătrânului, ci insectele care mișună sub podea. Naratorul admite mai întâi că aude gândaci mișcându-se pe perete, după trezirea bătrânului din somn. Potrivit superstiției, apariția gândacilor sunt un semn de moarte iminentă. Un singur soi de gândaci ciocănește cu capul pe diferite suprafețe, probabil ca parte a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
ca parte a unui ritual de împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza supraveghere părintească sau principiile paterne de bine și rău. Uciderea ochiului este atunci o eliminare a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat că povestirea este o reprezentare alegorică a poemului „Sonet - Către știință”, care descrie o confruntare între imaginație și știință. În „Inima care-și spune taina”, bătrânul poate reprezenta astfel mintea științifică și rațională, în timp ce naratorul ar reprezenta imaginația .
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
7-lea cerc poetul îl întâlnește pe Alvaro de Luna, un călăreț care o poate stăpâni pe Fortuna. Cele 7 planete corespund virtuților capitale. Aceste 3 roți simbolizează caracterul întâmplător al sorții care-i recompensează pe păcătoși. În final, poetul narator cere providenței să facă o profeție asupra lui Juan al doilea care prevede o mare glorie. Acest poem este foarte amplu și eterogen, fiind presărat cu reflecții morale, dar care are și o miză politică. Labirintul este un drum plin
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
multe diferențe față de versiunile ulterioare, pe care Poe le-a publicat începând din 1835 cu titlul de „Bon-Bon”. Pierre Bon-Bon este un bine-cunoscut bucătar și proprietar de restaurant francez, cunoscut atât pentru omletele sale, cât și pentru ideile filozofice metafizice. Naratorul îl descrie ca un om profund și de geniu, după cum și pisica sa știa. Bon-Bon, care are „o înclinație către băutură”, tocmai bea niște vin în miezul unei nopți de iarnă cu multă zăpadă, când aude o voce. El o
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
Bonbon” provine din cuvântul francez "bon", „bun”, și este adesea folosit pentru a denumi dulciurile. Poe descrie, de asemenea, vechea tradiția greacă a idnetificării sufletului cu "pneuma", o flacără interioară care transformă alimentele într-o substanță care trece în sânge.. Naratorul povestirii „Bon-Bon” afirmă: „Mă îndoiesc, într-adevăr, că se deosebea prea mult de acei orientali din vechime care susțineau că sufletul e în pântece. În orice caz, socotea că grecii aveau dreptate când foloseau același cuvânt pentru minte și diafragmă
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
publicată fără pretenția de a fi fictivă și mulți cititori de la data publicării (1845) au considerat-o o relatare adevărată. Poe n-a contrazis un timp aceste opinii înainte de a admite că povestirea era de fapt o pură ficțiune extremă. Naratorul prezintă faptele din cazul extraordinar al domnului Valdemar, care a provocat discuții publice controversate. El este interesat de mesmerism, o pseudoștiință care implică aducerea unui pacient într-o stare hipnagogică prin influența magnetismului, o activitate care s-a dezvoltat mai
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
cazul extraordinar al domnului Valdemar, care a provocat discuții publice controversate. El este interesat de mesmerism, o pseudoștiință care implică aducerea unui pacient într-o stare hipnagogică prin influența magnetismului, o activitate care s-a dezvoltat mai târziu în hipnotism. Naratorul subliniază faptul că, după cum știe, nimeni nu a fost vreodată hipnotizat în pragul morții și el este curios să vadă ce efecte ar putea avea mesmerismul asupra unei persoane muribunde. El își îndreaptă atenția asupra prietenului său Ernest Valdemar, un
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
unei persoane muribunde. El își îndreaptă atenția asupra prietenului său Ernest Valdemar, un literat pe care îl mesmerizase anterior și care a fost recent diagnosticat cu ftizie (tuberculoză). Valdemar consimte să fie supus la acel experiment și-l informează pe narator printr-o scrisoare că va muri probabil în douăzeci și patru de ore. Cei doi medici ai lui Valdemar confirmă starea de sănătate proastă a pacientului lor. După obținerea unei noi confirmări din partea lui Valdemar că este dispus să facă experimentul, naratorul
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
narator printr-o scrisoare că va muri probabil în douăzeci și patru de ore. Cei doi medici ai lui Valdemar confirmă starea de sănătate proastă a pacientului lor. După obținerea unei noi confirmări din partea lui Valdemar că este dispus să facă experimentul, naratorul se întoarce în noaptea următoare cu două asistente și cu un student la medicină care să-i servească în calitate de martori. Din nou, Valdemar insistă că vrea să ia parte la experiment și-i cere naratorului să se grăbească, temându-se
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
este dispus să facă experimentul, naratorul se întoarce în noaptea următoare cu două asistente și cu un student la medicină care să-i servească în calitate de martori. Din nou, Valdemar insistă că vrea să ia parte la experiment și-i cere naratorului să se grăbească, temându-se că s-a „amânat prea mult timp”. Valdemar este hipnotizat rapid, chiar în timpul în care cei doi medici revin și-i servesc ca martori suplimentari. Aflat în transă, el anunță mai întâi că este pe
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
că s-a „amânat prea mult timp”. Valdemar este hipnotizat rapid, chiar în timpul în care cei doi medici revin și-i servesc ca martori suplimentari. Aflat în transă, el anunță mai întâi că este pe moarte, apoi că este mort. Naratorul îl lasă într-o stare mesmerică timp de șapte luni, verificând-o zilnic. În acest timp Valdemar are pielea rece și albă, fiind lipsit de puls, de bătăile inimii sau de o respirație perceptibilă. În cele din urmă, naratorul face
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
mort. Naratorul îl lasă într-o stare mesmerică timp de șapte luni, verificând-o zilnic. În acest timp Valdemar are pielea rece și albă, fiind lipsit de puls, de bătăile inimii sau de o respirație perceptibilă. În cele din urmă, naratorul face încercări de a-l trezi pe Valdemar, punându-i întrebări cărora li se răspunde cu greutate deoarece vocea lui Valdemar pare să-i iasă din gât și din limba ce-i atârnă, iar buzele și fălcile sale sunt înțepenite
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
se răspunde cu greutate deoarece vocea lui Valdemar pare să-i iasă din gât și din limba ce-i atârnă, iar buzele și fălcile sale sunt înțepenite. Aflat într-o stare intermediară între transă și veghe, Valdemar îl imploră pe narator să-l adoarmă sau să-l trezească repede. În timp ce făcea cu repeziciune pasele magnetice pentru a-l scoate din transă, Valdemar strigă „Mort! Mort!” în mod repetat; în acest proces, trupul lui Valdemar se dezintegrează aproape imediat într-o „masă
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
în cazul domnului Valdemar” în povestirea sa „In the House of Suddhoo”, sugerând rezultatele dezastruoase ale vrăjitoriei folosite de un om ce încerca să salveze viața fiului său bolnav. Într-una dintre vrăji, capul unui copil mort pare să vorbească. Naratorul spune: „Citește relatarea lui Poe despre vocea care venea de la muribundul hipnotizat și vă veți da seama pe jumătate de groaza acelei voci.” Povestirea „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată de mai multe ori pentru radio, televiziune și
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
„Ochelarii” (în ) este o povestire comică a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în numărul din 27 martie 1844 al ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Naratorul, tânărul Napoleon Bonaparte în vârstă de 22 de ani, își schimbă numele de familie din cel de „Froissart” în cel de „Simpson” ca o condiție legală pentru a intra în posesia unei moșteniri mari de la un verișor îndepărtat, Adolphus Simpson
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
o condiție legală pentru a intra în posesia unei moșteniri mari de la un verișor îndepărtat, Adolphus Simpson. Într-o noapte, el merge cu un prieten la operă și vede în public o femeie frumoasă de care se îndrăgostește pe loc. Naratorul descrie frumusețea ei pe larg, deși nu putea să o vadă bine; el are nevoie de ochelari, dar, în vanitatea sa, a „refuzat cu hotărâre” să se folosească de ei. Însoțitorul său Talbot o identifică pe femeie ca Madame Lalande
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]