7,953 matches
-
din cimitirele "cu mari și negre porți" se ridică în arome de flori atomii morților descompuși. Înainte de Bacovia și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt "simfoniile", "aiurările", "delirurile", "sarcasmele", plânsetele de nebun pe stradă, dansurile macabre, muzica dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ Vorbea un glas, un cântec sfânt Și-nălțător: Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun, când le-nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea: Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea!" Coșbuc este nu numai un desăvârșit tehnician, dar nu rareori și un poet mare, profund original, un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marea e figurată în mărgăritar și trâmbiți, luna în oglindă ori într-o mască: Privesc o semuire de om în discul lunii, Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul, Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii Și morții, când pe buze le-a-ncremenit cuvântul. Anghel merge și mai departe. El pornește de la o temă, ce e la punctul de plecare o curată abstracțiune, și o comentează metaforic până la epuizarea tuturor relațiilor cu putință. Imaginile formează însă o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse de o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă invariabilă: "...Domnilor... din două lucruri unul: ori eu sunt nepriceput și atunci luați-mă de gât, scuturați-mă, strigați-mi: ho! destul, oprește-te! dă-te jos, nebunule! nu meriți să stai unde ai ajuns... Ori d-voastră nu vă faceți datoria și atunci am eu dreptul să vă scutur și să vă strig: Urmați legea progresului, pentru Dumnezeu!..." Plin de vervă în tot ce ține de observarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și Phyllodoce, Cum alergau de colo-colo despletite Prin valurile de furtună biciuite! Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Con frunta re Inevitabil Evitabil Evitabil Inevitabil Implicare personală Acord Imposibil Imposibil Posibil Posibil Lupta pentru putere Arbitrare Soartă Frecvente probleme de comunicare și încurcături care sunt uneori frustrante și conduc la creșterea tensiunii și la stress, pentru toți „Paradisul nebunilor” Evitare Atenuare Amânare Inactivitate Rezolvarea problemei -Compromis Dai și iei Ridicată Scăzută 8 cei implicați Din tabelul prezentat se observă că, în coloanele 1 și 4, comportarea depinde de gradul de implicare personală. Pentru conflictul din a doua coloană, abordarea
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
drept gunoaie (cf. Fil 3,8); iar faima noastră este pentru ei precum vântul și un nimic față de nespusa frumusețe și mărire a sfinților care este în ceruri. De fapt, așa cum aceștia ne-au dat impresia că ar fi niște nebuni, de asemenea și noi, cei care în această lume greșim și întemnițăm întregul nostru vis în această falsă onoare, suntem mai vrednici de plâns în ochii acelora care au gustat suavitatea bunurilor veșnice» (pp. 121-122). Predica a II-a (1229-1240
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fraților minori de domnul papă Honoriu. În același an, după sărbătoarea Nașterii Preamăritei Sfintei Fecioare, frații minori au debarcat în Anglia, lângă Dover. Erau patru clerici și cinci frați laici, oameni simpli și demni de dispreț, deoarece, în acel timp, nebunii din acea regiune se îmbrăcau aproape la fel. Dar o anumită persoană ce vorbește cu autoritate a afirmat: «Dacă înlăuntrul inimii lor sunt așa cum arată pe dinafară, cred că sunt cei mai buni dintre toți cei care există pe-aici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noroi, adunată pe marginea drumului, și, imediat, trăgându-și rasa în sus, a intrat în noroi și a început să-l calce cu picioarele, să-l ia și să-l aranjeze. Văzând aceasta, episcopul l-a disprețuit ca pe un nebun și s-a reîntors în oraș. Dar mai târziu, reflectând în sinea lui, a început să se edifice. Când, ulterior, Fericitul Francisc a venit la el, a fost primit cu reverență și evlavie, și, cerând permisiunea de a putea predica
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se repede ca o cobră. Dacă te mușcă rămâi orb și cu creierul mâncat de molii.” Personajul, Victor Valeriu Martinescu (Marele Contemporan, ,,omul care știe să greșească la timp”, totdeodată, Dellombra, Salvum Ossyn, mare prinț de Kalmym, lord Megaphallos sau Nebunul viitoric) și complementarul său feminin cu ,,minte sedentară” și atractive înfățișări (Ninușka, Justina Graber, Stephania B. Ramowici, Dulssy, Ileana Nadia Tarasov) se conformează jocului ascuns și ,,pervers” al inconștientului cu eul (,,ăsta exercită o influență magnetică asupra ăluia și-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
sosit ar putea fi acolo unde stătea Ars amatoria, loc rămas gol. Și adaugă: "Nu ai de ce să te temi: scrierile lui Antoniu sunt la citit, iar eruditul Brutus are bilbiotecile la dispoziția sa. Nici eu nu sunt atât de nebun încât să mă compar cu nume atât de celebre; eu, cel puțin, nu am ridicat arme criminale (saeva arma) împotriva zeilor... din contră, nu există carte în care eu să nu-l fi elogiat pe Cezar". Quod metuas non est
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să le-ajung vreodată În veci mi-a fost oprit. Fantome de nădejde, ființe-aeriene Și fără de amestic cu cele pămîntene! Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-ntraripam. Ele zîmbea la rîvna-mi ș-Îmi Împuta-ndrăzneala, Poruncitorul deget Îmi arăta greșala. Nebun d-a mea rușine mai repede zburam”, dar explicația este, din fericire, tulbure, imaginile sînt fugitive, dragile ființe” ale poetului se aburesc, pier În văzduh (văzduhul visului), și mesajul de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și Își sfîrșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și nebunul La el amîndoi sînt unul. MÎndru deloc nu se ține, Petrece cu fiecine, Pe nimeni cu osibește...” Poemul se termină printr-o juxtapunere de proverbe despre iubire și moravurile ei. Iată cîteva: „Unde c dragoste multă e și uriciune multă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) 1 Marc Auge, Jean-Paul Colleyn, Antropologie, traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
se va dezvolta mai ales după dezghețul anilor '60: scriitorul este o ureche de dulceață și o ureche de venin. Anatol Baconski este un poet și un prozator baroc (poezii/poesies, 1950; Fluxul memoriei/ Le Flux de la memoire, 1957; Echinoxul nebunilor/ L'Equinoxe des fous, 1967). parabolele sale se hrănesc din cadavrul viu al cotidianului degradat îngrozitor prin agresivitate și din grotescul hilariant. petre Dumitru (sic) nu întârzie să se refugieze în Occident unde publică Incognito, roman cu cheie, revelator al
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
larg cu Town-Ho. Potrivit celor spuse atunci și amănuntelor pe care aveam să le cunoaștem ulterior, se pare că „măscăriciul“ dobîndise un uimitor ascendent asupra majorității celor de pe Ieroboam. Iată povestea lui. Crescuse printre așa numiții „tremurici“ din Neskyeuna, niște nebuni, ce-l socoteau un mare profet; în adunările lor secrete, el coborîse de multe ori din cer, printr-o trapă, ca să le prorocească iminenta deschidere a „celei de-a șaptea cupe“ - pe care o purta în buzunarul vestei, sale și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a șaptea cupe“ - pe care o purta în buzunarul vestei, sale și care conținea, pare-se, nu praf de pușcă, ci laudanum. O bizară pornire spre apostolat îl făcuse să plece din Neskyeuna la Nantucket, unde, cu acea șiretenie caracteristică nebunilor, își luase o înfățișare corectă și normală și se oferise să lucreze ca mus pe „Jeroboam“. Fusese angajat, dar odată ajuns în larg, cînd uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica să cînt pe lumea asta este să-mi tai beregata. Dar chiar și atunci, pun rămășag zece contra unu că tot aș mai trage un cîntec de slavă... Ă Nebunule! Dacă n-ai ochi ca să vezi, privește cu-ai mei! Ă Păi, cum ai putea să vezi pe-o noapte întunecată ca asta, mai bine decît alții, oricît de nebuni ar fi ei? Ă Uite! exclamă Starbuck apucîndu-l de umăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște Ahabi. Doamne ferește!... Nu există oare vreun alt mijloc? un mijloc legal?... Să-l iau prizonier și să-l duc așa pîn-acasă? Cum aș putea însă nădăjdui să smulg din mîinile lui vii puterea vie a acestui bătrîn? Doar un nebun ar fi în stare să încerce așa ceva. Să zicem că l-am lega fedeleș, cu parîme și frînghii sau chiar cu lanțuri, de podeaua acestei cabine: ar fi mai înspăimîntător decît un tigru vîrît într-o cușcă! N-aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum iese din apă! Un topor, un topor! Să i-l tăiem! Nu tragem la bord asemenea fricoși, nu ne trebuie! Căpitane Ahab! Domnule căpitan! Uitați-l pe Pip, încearcă să se suie iar la bord! Ă Ține-ți gura, nebunule! strigă omul de pe insula Man, apucîndu-l de braț. Cară-te de pe puntea de comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu știe ce face, e încă bogat în simțăminte alese, de iubire și de recunoștință! Vino, băiete! Mă simt mai mîndru că-ți strîng mîna neagră, decît dacă-aș strînge-o pe; aceea a unui împărat! Ă Acum se-duc doi nebuni! murmură bătrînul de pe insula Man. Unul, înnebunit de putere, iar celălalt înnebunit de slăbiciune. Dar uite și capătul saulei putrezite - mai e și udă leoarcă, după toate alea! S-o matisesc, zici? Mai bine iau una nouă. Mă duc la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]