9,387 matches
-
în idiș 245 de pagini de revărsare necizelata de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: "Un di velt hoț geshvign") publicată de editură unei asociații evreiești din Buenos Aires. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica de 127 de pagini, "La Nuit" („Noaptea”) , prefațata de Mauriac și apărută în 1958 la editură „Editions du Minuit” - tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel ("Night"). Cu tot suportul lui
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg și a fost un adevărat triumf. În 1890 a compus o operă în trei acte, cu șapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvelă de Alexandr Pușkin: "Dama de pică". În anul 1890, Nadejda von Meck întrerupe finanțarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în „probleme financiare”. Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment în care
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
au loc după reformă, îl determină pe Tolstoi să se desprindă de clasa sa și să se apropie din ce în ce mai mult de țărănimea patriarhală. El începe să propage ideea „reîntoarcerii la viața simplă”, idee pe care o găsim schițată și în nuvela "„Cazacii”" și în "„Război și pace”". În "„Anna Karenina”", această concepție capătă un contur mai precis în idealizarea figurii lui Levin. Totuși, abia în ultima parte a vieții scriitorului are loc ruptura definitivă cu clasa sa socială, ca urmare a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
în mod vădit, cu atât mai mult cu cât își vede eforturile în pericol de a fi zădărnicite de puternica Biserică Ortodoxă, care interzice țăranilor murind de foame să accepte ajutorul scriitorului tocmai excomunicat. Între anii 1880 — 1900 Tolstoi scrie nuvelele: "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„Sonata Kreutzer”" și operele dramatice: "„Puterea întunericului”", "„Cadavrul viu”" și "„Roadele instrucțiunii”". Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Tolstoi scrie romanul "„Învierea”" și nuvela "„După bal”", opere în care artistul realist ocupă din
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
scriitorului tocmai excomunicat. Între anii 1880 — 1900 Tolstoi scrie nuvelele: "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„Sonata Kreutzer”" și operele dramatice: "„Puterea întunericului”", "„Cadavrul viu”" și "„Roadele instrucțiunii”". Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Tolstoi scrie romanul "„Învierea”" și nuvela "„După bal”", opere în care artistul realist ocupă din nou primul loc, lăsând în umbră pe filozoful moralist. La 70 de ani Tolstoi e în culmea gloriei - o glorie universală, cum numai Voltaire și Goethe o mai cunoscuseră. Dar în
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ist wunderbar' (minunată), într-un refren este cântat "Coca-Cola, sometimes war" ("Coca-Cola, uneori război") Unele melodii indică influențe neașteptate. "Dalai Lama" este o adaptare a faimosului poem "Der Erlkönig" al lui Johann Wolfgang von Goethe. "Hilf mir" este inspirată de nuvela "Die gar traurige Geschichte mit dem Feuerzeug (Fetița cu chibriturile) a lui Heinrich Hoffmann. Rammstein au lansat ;ase albume: Herzeleid (1995), Sehnsucht (1997), Mutter (2001), Reise, Reise (2004), Rosenrot (2005) și Liebe ist für alle da (2009). Singurul album live
Rammstein () [Corola-website/Science/299066_a_300395]
-
după MDE) și 28 mai 1939. A fost fondat de Constantin Mille și a avut în acești 19 ani trei directori: Emil Fagure, A. de Hertz și Mihail Sevastos. În „Adevărul literar și artistic” interbelic se publicau fragmente de roman, nuvele, povestiri, schițe, versuri, texte dramatice, cronici plastice, cronici muzicale și cinematografice, interviuri privind viața literară și artistică din țară și din străinătate, amintiri, scrisori inedite, reportaje, folclor, traduceri din literatura universală, articole de filosofie etc. Înainte de publicarea în volum, în
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
în Iași la 1 iunie același an, sunt, e drept, la început gazete aproape oficiale, pentru că publică mai ales știri politice din țară și din afară; dar mai târziu încep să dea și mici informații literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor toată mișcarea literară din țară.
Albina Românească () [Corola-website/Science/299108_a_300437]
-
printre care "Centru înaintaș" (1954), "Caleidoscop" (1958) și "Orar de vacanță" (1962) și romanul "Sfârșitul vacanței" (1960), înainte de a se consacra, cu precădere, SF-ului. Debutul în gen datează din 1955, în revista Știință și Tehnică, cu povestirea . Au urmat nuvela (1957), volumele de povestiri (1963), (1988) și "Timp pentru dragoste" (2009, Editura Bastion), versiunea teatrală a , după H.G. Wells (1974), pusă în scenă la București (1974), Brașov (1976) și Iași (2008). În ianuarie 2011, volumul de povestiri " Timp pentru dragoste
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
reviste, printre care "Atheneum", condusă de criticul John Middleton Murry, și "Westminster Gazette". În 1916 publică volumul de versuri "he Burning Wheel" (Roată în flăcări). Debutul în proza se produce patru ani mai tarziu, în 1920, cu un volum de nuvele, "Limbo", iar în anul următor apare primul său roman, "Crome Yellow" (Galben crom). Admirator al literaturii franceze (numeroasele cronici literare și recenzii publicate o dovedesc pe deplin), s-a modelat ca scriitor grație lecturilor din operele lui Denis Diderot, Voltaire
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
prolific, admirator al lui Thomas Hardy și al lui D.H. Lawrence și deopotrivă al lui Joseph Conrad și al lui Thomas Pynchon, pasionat de științele naturii, istorie și ocultism, si autor în egală măsură de volume de eseuri ("Aristocrații", 1964), nuvele ("Turnul de abanos", 1974), poezii, traduceri, prefețe, cronici literare și comentarii la albume de artă fotografică, John Fowles a trăit și a scris în Lyme Regis, Dorset. Fowles declară în 1998, cu ocazia lansării volumului de eseuri "Găuri de vierme
John Fowles () [Corola-website/Science/299189_a_300518]
-
erau acum mult mai fine - Cum își țeseau protagoniștii intriga?, Cum își păstrau secretele?, Ce făceau când alții amenințau să le descopere? Toată problema romanelor și a poveștilor romantice a devenit critică în momentul în care Cervantes și-a adăugat "Nuvelele exemplare (Novelas Exemplares)" (1613) celor două volume din "Don Quijote" (1605/15). Faimosul roman picaresc țintea împotriva romanului "Amadis de Gaula" care l-a făcut pe Don Quijote să-și piardă mințile. Adepții poveștilor romantice elevate pretindeau, oricum, că replica satirică la
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
satirică la vechea poveste eroică abia putea să ofere vreo învățătură: "Don Quijote" nu oferea nici un erou cu care să merite să se rivelizeze, nici nu aducea satisfcația unor discursuri frumoase; tot ceea ce putea face era să râdă de idealuri mărețe. "Nuvelele exemplare" au oferit o alternativă între modul eroic și satiric, deși criticii erau foarte nesiguri de ceea ce ar trebui să facă cu această lucrare. Cervantes a spus povești despre adulter, gelozie și crimă. Dacă aceste povești ar fi oferit exemple
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva: În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă: În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul "Salonul nr. 6" după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?" după un scenariu propriu pornind de la piesa "D'ale carnavalului", film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990. După 1990 se repatriază și face o serie
Lucian Pintilie () [Corola-website/Science/299205_a_300534]
-
a fost un domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 - 9 martie 1568. Figura sa a fost popularizată de scriitorul Costache Negruzzi, care l-a imortalizat în nuvela "", atribuindu-i celebrele fraze „"De mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu..."” și „"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu..."”. A fost ridicat la domnie prin puterea poloneză, detronându-l pe domnitorul Ioan Joldea (1552). Acesta
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
a împodobit bisericile de la Muntele Athos și cea ortodox-românească din Liovul Poloniei. Călugărul cronicar Eftimie, preamărește domnia lui Lăpușneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a pocăinței lui, după multele păcate săvârșite. A doua domnie a lui Lăpușneanu este povestită în nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat capitala țării la Iași.
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
pionerii cinematografiei românești prin participarea ca asistent de regie pe lângă germanul Alfred Hallm, regizor al filmului "„Țigăncușa din iatac”". Filmul realizat în locații ca "palatul Mogoșoaia, mănăstirea Pasărea, Vila Minovici", are la bază un scenariu de "Victor Beldiman" după o nuvelă de Radu Rosseti. Este o coproducție "„Spera-Film”" - Berlin și "„Rador-Film”"-București. Interpreți: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu, Mitzi Vecera, Tantzi Elvas, Ecat.Vigny, Leon Lefter, Petre Sturdza, Petrescu Muscă. Premiera 30 decembrie 1923. Filmul este din păcate pierdut astăzi
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
personaje dominate în cea mai mare măsură de nervi și de sânge, deposedate de liberul arbitru, antrenate în fiecare act al vieții lor de fatalitatea cărnii. Thérèse și Laurent sunt brute umane, nimic mai mult». Romancierul a publicat prima oară nuvela intitulată "În Paris. O căsătorie din dragoste" ("Dans Paris. Un mariage d'amour") în "Le Figaro" din 24 decembrie 1866. Aceasta va reprezenta cadrul în care elementele principale, deocamdată absente, ale viitorului roman se vor înfiripa. Apoi îi propune directorului
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
d'amour") în "Le Figaro" din 24 decembrie 1866. Aceasta va reprezenta cadrul în care elementele principale, deocamdată absente, ale viitorului roman se vor înfiripa. Apoi îi propune directorului revistei "Revue du Revue du XIXeme siècle", Arsène Houssaye, să dezvolte nuvela într-un roman de șase capitole. Trei părți ale romanului sunt publicate în august, septembrie și, respectiv, octombrie 1867 în "L'Artiste" sub titlul "O căsătorie din dragoste". La publicarea în volum, Zola decide să schimbe titlul în "Thérèse Raquin
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creației literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele "Cartas de mujers" (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este "El nido ajeno" (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a
Jacinto Benavente () [Corola-website/Science/299916_a_301245]
-
Roger Joseph Zelazny (n. 13 mai 1937, Euclid, Ohio, Statele Unite - d. 14 iunie 1995, Santa Fe, New Mexico) a fost un scriitor american de literatură științifico-fantastică. A scris numeroase nuvele și romane ale genului. A fost foarte apreciat, atât de public cât și de critici, primind premiul Nebula de trei ori și premiul Hugo de șase ori. Stan Barets, critic francez, îl caracteriza ca fiind ""intelectualul poet al SF-ului
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
când simțeam nevoia sa vorbesc prea mult, după ce lucrurile fuseseră deja enunțate."" (introducere la povestirea "Passion Play", din volumul antologie-personală "The Last Defender of Camelot", Pocket Books, 1980, pag.4 ) În octombrie 1963 apare primul succes important al lui Zelazny, nuvela "A Rose for Ecclesiastes". În 1965 primește premiul Nebula pentru nuvela "The Doors of His Face, The Lamp of His Mouth", în care un bărbat și o femeie îndrăgostiți unul de altul fără a vrea să o recunoască, încearcă să
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
enunțate."" (introducere la povestirea "Passion Play", din volumul antologie-personală "The Last Defender of Camelot", Pocket Books, 1980, pag.4 ) În octombrie 1963 apare primul succes important al lui Zelazny, nuvela "A Rose for Ecclesiastes". În 1965 primește premiul Nebula pentru nuvela "The Doors of His Face, The Lamp of His Mouth", în care un bărbat și o femeie îndrăgostiți unul de altul fără a vrea să o recunoască, încearcă să captureze un monstru marin semănând cu un cașalot, sperând fiecare, în
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
posibilităților sale, Zelazny își ajudecă în anul următor premiul Hugo pentru romanul Nemuritorul, la egalitate cu Dune a lui Frank Herbert. Povestea din Nemuritorul este aceeași cu multe alte opere similare made în U.S.A.. Apărut inițial în chip de nuvelă cu titlul "...And Call Me Conrad" în revista F&SF, oct.-nov. 1965), romanul "sparge" toate pariurile literare, obținând unul din cele mai râvnite trofee ale SF-ului mondial, nu atât prin idee, cât mai ales prin tratarea literară si
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]