8,671 matches
-
trăistuță cu tain. Controlează roțile căruței, hamurile cailor și schimbă câteva vorbe cu Mihăiță. în timp ce caii își ronțăiau ovăzul, Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii și-i dă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înnodat capetele bandajului de la cap, Maria intră în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întărești, să trăim după pilda ei și primește-o printre cei drepți, că tare mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cunoștea bine notele și repeta pasajele mai grele din partituri iar Gheorghiță, având ureche muzicală bună și talent, repeta de mai multe ori, dorind să interpreteze cât mai corect bucățile muzicale. Făcură o pauză iar domnul Obreja spuse: − Să ne odihnim puțin, Gheorghiță, și să lăsăm „să răsufle” și viorile noastre o bucată de vreme. Aș vrea să-ți încredințez niște gânduri ale mele, mai bine zis niște temeri ale mele. știi ce cred eu, măi Gheorghiță? Că lumea de azi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prea cald iar boii, fiind înalți și cu pasul mare, aveau spor la mers. S-au ținut în pas cu căruța până la trecerea pe Valea Racovei, unde au dat de o pajiște bună de păscut, cu care ocazie s-au odihnit puțin și drumeții. Pe drum au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache deshamă caii, îl cheamă pe fecioru-su
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ierburi suculente pentru brânzeturi de calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce se odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
i-a temperat pe legionari, apoi o muncă tenace, epuizantă, cu program dimineața și după amiaza pentru instrucție după model german. Numai tinerețea a fost cea care m-a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute atunci. În februarie ’41, cu mare greutate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
iubesc. Revin la spital. Prin strădania colonelului doctor Vasiliu Nicolae și a soției sale am depășit starea critică în care mă aflasem, pregătindu-mă pentru un eventual transport spre un spital din vestul țării. Într-o după amiază, în timp ce mă odihneam și era o liniște generală în acea aripă de spital, aud o voce divină ce venea din vecinătatea spitalului. Ascultam extaziat, cu sufletul înfiorat și cu lacrimi pe obraz!... Vocea aceea atât de frumoasă mi-a adus o stare de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu ce îi este scris! Starea sănătății mele e din ce în ce mai bună. În jurul datei de 1 mai sunt îmbarcat într-un lung tren sanitar cu destinația Oradea. În gara Buzău staționăm ceva mai mult și de pe brancarda etajată pe care mă odihneam, priveam intens, în direcția casei socrului meu, aflată la cel mult 200 de metri distanță de gară și tare aș fi vrut să-i văd. Continuăm drumul cu anumite precauții prin Ploiești-Predeal spre Brașov și mai departe... Pe serpentinele de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
timp să expediez acest memoriu dulceag și mă ocup de alte probleme, inclusiv munca în școală. Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
semn al unui echilibrat mod și stil de viață. Deci, în 1993 mă aflu de Paști la Eforie Nord, în plin tratament de întreținere a sănătății. În prima zi de Paști, după masa de prânz, urc în cameră să mă odihnesc liniștit și bine dispus, ca la o zi mare! Adorm și după un sfert de oră mă trezesc dintr-un vis semnificativ. Cum în ajunul plecării spre Eforie am primit o scrisoare alarmantă privind posibilitatea întoarcerii nepotului meu în România
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-am putut măcar închipui că voi ajunge aici! Am fost și am rămas modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam să admir vegetația mediteraneană, mai ales în lumina unei dimineți însorite de mai. În jurul nostru lumea se mișcă frenetic, în timp ce pe aeroportul din apropiere numeroase avioane
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aproape 20 de tuneluri, cu aceleași livezi de măslini ori struguri din soiuri excelente și oprim la un popas pentru masa de prânz și eventuală odihnă - după caz. Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă folosesc acum la o scară oarecum redusă de cele văzute. Atunci nu mă gândeam că voi spune și altora despre ce am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mâncat motorină și a băut antigel. Noi am făcut școală, să știți! S. B.: Ce a urmat? M. M.: După ce am terminat Academia, am lucrat la Cluj, la Secția Operații a Armatei de acolo. Între timp, Dumnezeu să îl odihnească, generalul Velicu ajunsese Comandant al Armatei din București și, la un moment dat, în 1984, m-a chemat la dânsul la Comandament și a zis: "Băiete, ne-am gândit să te numim comandant de Regiment de tancuri". În 1984-1985 au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Și probabil că s-a luat în calcul chestiunea asta. Eu am făcut, să zic, "a doua Academie" la Operații la Cluj. Șeful secției Operații e cel care gândește și desenează războiul la o Armată. Atunci era (Dumnezeu să-l odihnească!) colonelul Vlăsceanu Iordan. El fuma numai Kent, pe vremea aia era ceva, începea o cafea de dimineață și o termina la amiază și, odată pe săptămână, ne ducea la coniac cu Pepsi pe noi, care aveam salariile mai mici. Dar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
amintesc că la noi partidul conducea. Eu eram membru în Biroul Consiliului politic. Așa, ca să vedeți cum vedeam noi atunci partidul, circula un banc în unități. Cică pe la Cluj un ofițer, nu-i dau numele (a murit, Dumnezeu să-l odihnească, a fost avansat general), s-a dus la aplicație cu corpul. Atunci făceau aplicații, cu Tratatul de la Varșovia, cu corpuri de armată, pe trecătorile din Bulgaria. La aplicație, în Bulgaria acolo, l-au retrogradat colonel. A venit în țară, iar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să vadă starea de spirit. Când era el ofițer de serviciu pe unitate, aproape se negocia: "Ce-aveți azi de făcut, după-amiază? Ce v-a lăsat comandantul vostru?" Păi, avem cutare lucru" "Ei, vedeți dacă e necesar; dacă nu, vă odihniți și voi". M. M.: Da, că de regulă se făcea curățenie după-amiaza, prin unitate. S. B.: Măturai de o sută de ori același loc, numai să nu stai. M. M.: Să fiți ocupați. S. B.: Ne făceam treaba în jumătate
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Zece minute cu camionul. Fiind și duminică după-amiază, era liber traseul. Ajung, agenții erau adunați, camioanele erau scoase pe alee. "Măi, Ilioiule, te-ai uitat bine?" " Da". Am pus mâna pe telefon și am sunat la Divizie. Dumnezeu să-l odihnească, generalul Costache (atunci era colonel, era Șef de Stat major când eu eram comandant) zice: "Băi, Mirceo, alarmă de luptă, ia-ți măsuri, n-am timp să vorbesc cu tine". S. B.: V-a lăsat. M. M.: Ce să facă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
masă cu rândul, fiindcă cineva trebuia să rămână tot timpul la post. În acea zi, am mers la masă amândoi planșetiștii odată, eu cu camaradul meu Gheorghe Juverdeanu, un ieșean cu care am rămas prieteni toată viața (Dumnezeu să-l odihnească, a murit acum patru ani). I-am lăsat la post pe telegrafiști. Și cum veneam noi foarte relaxați și sătui, pe la ora trei a unei după-amiezi călduroase, pe aleea dintre popotă și PC auzim semnalul sonor. Zic: "Alarmă! Băi, iar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și am văzut și notițele generalului Voinea, unde apar o sumedenie de unități care au ieșit în stradă, iar Regimentul 0106019, nu. M. M.: Regimentul 20 Tancuri, respectiv 01060 nu apare. De ce? Încă o dată: mă rog la Dumnezeu să-l odihnească în pace pe fostul meu comandant. I-am spus: "Vreau să ies pe acolo, nu pot trece de calea ferată, prin Dobroiești nu știu ce e...". Am tot găsit niște motive și nu m-a presat. Bine, am fost avantajat și de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
locțiitor al șefului SMG. Din 92 de absolvenți de promoție 17 eram generali, colegi. Am fost comandant de armată la Buzău. Primul meu locțiitor, generalul Palaghia, coleg de bancă din liceu, a fost Șef de stat major (Dumnezeu să-l odihnească); un moldovean, generalul Zăpor, coleg; comandantul corpului de la Iași, generalul Chelaru, coleg; comandantul corpului de la Brăila, generalul Apostu Nicu, coleg. Deci, oameni cu care de altfel lucram. Dar am avut și un coleg, jucător de handbal, care, invidios că soția
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vă facem revoluționar". "Faceți-mă!" "Păi, dați-ne cutare documente" "Eu nu vă dau nimic. Dacă voi vreți să mă faceți, înseamnă că știți ce fapte am făcut". Și-am înțeles că am recomandare de la Dan Iosif, Dumnezeu să-l odihnească, și-ncă nu știu de la cine, unul mare, de pe la Revoluție. În fine. Am apărut în cartea cu revoluționarii, dar n-am nici teren la Corbeanca, n-am nici spațiu comercial, n-am nici insignă, n-am nici carnet, n-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu atât mai mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au niciun efect asupra actorilor direct implicați. Ultimul episod este și el relevant, tabloul care ne este înfățișat este de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]